Azi a fost o zi lunga si spun asta pt ca am reusit sa adorm abia la 7 dimineata si m-am trezit la 10 jumate, ca sa am timp sa ma aranjez un pic pt intalnirea cu Milk. Noroc ca am descoperit faza cu machiatul in bus, ca ma scuteste de jumatate de ora de bibileala in fatza oglinzii si imi prelungeste timpul de somn cu o bine-meritata jumatate de ora. M-am imbracat rapid si la 11 si un pic eram deja in bus. Am ajuns in Piccadilly Circus cu vreo 20 minute inainte de ora stabilita, asa ca am reusit sa fac si cateva poze f misto, de aproape, cu statuia lui Eros, din centrul pietzei, ba chiar am numarat cate persoane si-au facut poze in timpul asta cu statuia: rezultatul? 44 de persoane s-au pozat cu Eros… super tare. La un moment dat deja ma cam plictisisem si ma gandeam ca nu a fost cea mai buna alegere sa ma intalnesc cu Milk, prietena mea din Thailanda, intr-un loc din China Town…daca nu o sa o recunosc? Slava Domnului ca nu s-a intamplat asa ceva si, la 12 jumate a sosit si ea. Am luat-o la picior spre un restaurant chinezesc, prin cartierul chinezesc plin de lume, de culori si de miresme imbietoare(de data asta scrise fara ghilimele). M-a intrebat ce vreau sa mananc si i-am spus ca am vazut o multime de restaurante care au agatzate in vitrine rate, gatite cu o crusta colorata, maronie, pe ele…si ca sunt tare curioasa sa vad ce gust are carnea de ratza…si…cum mergeam noi, vorbeam despre vremea din Thailanda, despre cat de cald e la ei, despre scoala, colege, colegi si tot felul de maruntisuri, pac, deschide o usa si intra intr-un restaurant chinezesc. Era destul de micutz, avea doar 5 mese, fiecare cu cate 4 locuri si, chiar in fatza vitrinei, in care normal ca erau agatzate rate cu crusta maronie de care v-am zis mai sus, era un bucatar care facea diverse chestii de mancare. Ne-am asezat la unica masa libera, chiar langa bucatar si in gandul meu ma gandeam ca sigur toate hainele mele or sa miroasa numai a prajeala si a diverse mancaruri…asta pana sa vad o hota imensa de vreo 2 m/1 m care era deasupra aluia…bine, si oricum, in restaurant nu mirosea a nimic, deci imensitatea aia functiona excellent.
Nici nu am apucat sa ne uitam in meniu, sa-l comentam un pic, ca deja chinezoaica care ne adusese meniurile ne-a pus fiecareia in fatza cate un castron cu supa. Milk mi-a explicat ca atunci cand ajungi la ora mesei de pranz, supa este mokka. Super tare…si mi-a mai zis ca niciodata nu e aceeasi, ci e intotdeauna de alt fel. De data asta era o supa de porc, pt ca in castron erau si 2 oase mari de porc cu ceva carnitza pe ele si niste verzituri, gen frunze de salata verde si mazare si alune fierte… super tare si super buna…chiar am mancat-o pe toata. Bine…a fost destul de greu sa mananc si carnea de pe oase, pt ca Milk era f obisnuita sa manance cu betisoarele si a reusit sa scoata carnea de pe oase doar cu lingura intr-o mana, cu care tinea oasele fixate pe fundul castronului si cu betisoarele in cealalta. Ne-am luat un platou mixt, cu 4 feluri de carne, adica ratza d-aia de care vroiam eu, porc crocant, porc nu stiu cum si pui. Toate au fost mortale… mi-au placut la nebunie…mai ales crunchy pork. Demential, dar crusta era dulce, deci cui nu-I place combinatia de dulce+sarat il sfatuiesc sa nu incerce.
La usa deja se facuse coada, iar lumea astepta sa se elibereze cate o masa sau macar cate un scaun, asa ca, in foarte scurt timp, ne-am trezit ca trebuie sa ne punem gentile pe jos ca sa lasam locurile libere pt inca 2 infometati. Ma rog, pana la urma au fost 4 infometati, ca primii au mancat, au platit si au plecat, iar apoi au mai venit inca 2 oameni, dar nu le-am dat importanta. Eu eram prea focusata sa nu-mi scape bucatzelele de carne dintre betisoare si ma tot felicitam in gand pt faptul ca m-am tot antrenat cu betisoarele de la Wu Xing inca de cand eram la Citibank. Chiar i-am spus lui Milk ca o sa dureze ceva masa noastra pt ca eu mananc o cutie de orez si un pui cu ciuperci cu betisoarele intr-o ora, ca atat dura pauza de masa la servici, dar s-a amuzat si chiar m-a laudat ca e ok si ca chiar mananc bine. Deci… exersati pt ca nu se stie cand e nevoie sa va aratati skill-urile. Mi-a placut mult sosul de soia de pe masa, asa ca dupa ce am terminat cu masa ne-am dus intr-un supermarket de dupa colt, ca sa-mi iau si eu unul la fel. Supermarketul se numeste New Loon Moon si, desi nu era nici cat jumatate dintr-un Mega Image, avea o multime de produse. Eu o intrebam pe Milk despre fiecare in parte: Asta ce e? Dar asta ce e? Si asta la ce se foloseste? Iar ea a fost absolut simpatica si rabdatoare si mi le-a explicat pe toate. Erau de exemplu, la raionul de fructe si legume proaspete, niste tavitze albe, din plastic, exact cum le avem noi pe cele in care sunt puii proaspeti, dar in tavitze erau aranjate niste vinete in miniatura, de vreo 3 cm fiecare. Absolut superbe… o sa iau si eu o tavitza, dar numai dupa ce descopar exact cum se gatesc. In mod normal, doar se taie, se arunca intr-un wok alaturi de alte legume si se mananca cu orez… poate o sa fac si eu. Mai aveau si niste tavitze cu ardei iuti d-aia mici de tot, lunguieti si f f iutzi, legaturi de menta, de rozmarin si tot felul de alte verdetzuri, exact cum avem noi mararul, patrunjelul si leusteanul la piatza. Mai erau si mango, mari, verzi si invelitzi intr-un fel de material alb, cauciucat, ca sa nu se loveasca intre ele, fructele. Apoi mi-a aratat niste conserve cu niste fructe caudate, nici nu-mi mai amintesc cum se numesc, dar i-am promis ca o sa-mi cumpar si eu si o sa le gust. Erau f f albe in mijloc…exact ca un kiwi, doar ca erau albe. Mi-a zis ca sunt f f bune si ca ea isi cumpara de obicei la conserva pt ca e chiar mai ieftina decat fructul crud. Apoi am ajuns la raftul(de fapt erau rafturile, ca erau vreo 3-4) cu sosuri de soia… o multime de firme si de feluri, dar eu am ales unul care era identic cu cel din restaurant, ca sa nu am vreo surpriza. Am dat apoi o raita pe la raionul de “branzeturi”, unde nu era decat tofu, in toate felurile, formele si cu toate aromele posibile. Mi-am propus ca o sa incerc si tofu, sa vad cum e la gust pt ca am vazut pe Discovery Channel un reportaj despre cum se face si cat de sanatos este. Ne-am uitat apoi pe la raionul de dulciuri si chiar mi-am luat o cutiutza cu stixuri invelite in ciocolata…dar nu erau stixuri d-alea ca ale noastre, sarate, dar totusi cu ciocolata pe ele, erau subtirele si batzul era dulce, ca un biscuite. Super super bune, desi, cam putine in cutie (normal)…mi-a aratat la un moment dat un ambalaj pe care scria in diverse limbi si mi-a explicat ca in chineza se scrie de sus in jos, in japoneza de la dreapta la stanga, iar in thailandeza de la stanga la dreapta, dar cu alte semne. Deci, ei nu se pot intelege intre ei; sunt exact ca noi si bulgarii: si alfabetul este diferit si limba, totul…
Ma rog, pana la urma am plecat, doar cu 2,5 lire cheltuite, adica 1,95 pe sosul de soia si 0,55 pe stixurile alea bune care se chemau Pocky Stick Chocolate. Cand am iesit am vazut la un magazin o caciula alba cu note muzicale negre scrise pe un portativ si…cand i-am aratat-o… si-a si cumparat-o. Am observat ca toti cerceii ei sunt in forma de cheia sol sau in forma de note muzicale, chiar si acum, purta o fusta de blugi normala, dar tricoul de pe ea era rosu si cu o mare cheia sol pe piept, pana si portofelul era cu alb si negru, exact cu desenul clapelor de la pian. I l-am admirat si mi-a spus ca mama ei, de ziua ei, anul trecut, i-a comandat un tort in forma de pian…deci…asta da pasiune…super tare.
Dupa ce am terminat cu magazinul ne-am dus in Piccadilly din nou, am luat bus-ul nr 15 si ne-am oprit la Tower Bridge. Acolo chiar ca nu m-am mai abtinut si mi-am scos aparatul foto si am inceput sa rugam diversi oameni sa ne faca poze, am admirat podul, i-am injurat un pic pe englezoii astia care deja au inceput sa renoveze si podul asta, adica s-au apucat sa decojeasca toata vopseaua de pe pod si sa-l revopseasca.Mai naspa e ca o sa dureze 3 ani, adica mai mult de 44.000 ore de lucru si 22.000 litri de vopsea…munca nene, nu joaca.
Oricum, pozele au iesit f misto si clare. Am trecut si pe London Bridge, care de fapt e doar o strada, asa ca tot Tower Bridge e mai misto. Mi-a spus ca deja e al 3-lea we la rand in care vine aici, pt ca a mai venit si cu niste prietene sapt trecute. Am ras de cei care stateau la coada la London Dungeons si mi-a spus ca a fost si ea si nu a iesit prea impresionanta, ca cica se cam vedea ca aia erau facuti din plastic, ca nu s-a speriat deloc… asa ca am scutit 20 lire, cat era intrarea acolo. Am admirat muzeul plutitor de pe nava Belfast, dar doar de pe afara, pt ca stiu sigur ca nu m-ar fi pasionat deloc o vizita acolo. I-am facut o poza si gata.
Din fatza de la London Dungeons am luat un bus pana la Liverpool street, iar acolo ne-am despartit. In statie erau si doi romanasi de-ai nostri, care vorbeau cu un f puternic accent moldovenesc. Mai naspa a fost ca vorbeau f urat, o injurau pe una, ca ce craci misto are si in rest… se gandeau daca sa faca blatul pe bus sau chiar sa-si ia bilet… se gandeau si se tot sfatuiau, ca ei nu merg decat cateva statii si ca ce sa mai arunce 2 lire fiecare degeaba…naspa cu blatul aici pt ca amenda e de 20 lire, deci…trebuie pusa bine in balantza optiunea blatului sau cea a amenzii.
Ma rog, i-am lasat in plata Domnului, mi-am luat la revedere de la Milk si am urcat in 149, care trebuia sa ma duca chiar in fatza restaurantului turcesc Tava, din capatul strazii mele. Doar ca era abia ora 4 cand am ajuns acolo, asa ca m-am hotarat sa-mi continui drumul pana la capatul bus-ului, adica pana in Edmonton Green, sa vad si eu ce e acolo. Aveam castile in urechi si, din pacate, nu prea eram constienta de ce se intampla prin autobuz… ma tot uitam pe geam, nu erau cine stie ce minuni de vazut, doar bloculetze, parculetze, magazinase si restaurante turcesti, poloneze, chiar si cateva pub-uri tipic englezesti, cu flori care atarna deasupra geamurilor, spalatorii, fast-food-uri etc. Totul era cam la fel ca la noi… pana cand… am ajuns la statia Stamford Hill. Vroiam chiar sa-mi scot aparatul foto din geanta pt ca vazusem pe strada 2 tipi, tinerei, poate pe la 40 de ani, cu niste caciuli blanoase, cu boruri largi si f inalte … si deodata bus-ul se opreste in statie si apare un anunt cum ca trebuie sa stam un pic pe loc pt fluidizarea circulatiei… ma gandeam ca asta e, cateva minute ce mai conteaza… doar ca, la un moment dat au urcat 5 politisti in bus, ne-au dat jos pe toti si l-au luat la intrebari pe un negru care statea linistit pe un scaun din ultimul rand al bus-ului. Pe linia asta bus-ul nu e supraetajat, ci e dublu ca lungime, cu burduf la mijloc, exact cum avem noi troleibuzele. Negrul era destul de dubios, ca se misca parca cu incetinitorul, avea niste blugi d-aia cu turul care atarna pana la genunchi, ca asa poarta astia pe aici, o bluza de trening si o vesta cu multe buzunare. Si zic asta pt ca eu eram deja jos din bus, chiar in fatza ultimei usi a bus-ului, ca sa nu pierd show-ul si sa am si eu ce sa scriu…J …si ma uitam cum 2 politisti il tineau pe asta de umeri, al 3-lea i-a pus catuse la maini, duba era parcata in spatele bus-ului si mai sosise si ce-a de-a 2-a masina de politie. Negrul avea o privire d-aia de mielusel care urmeaza sa fie dus la taiere, era molatic, abia mergea, abia isi tara picioarele, incet-incet, cei doi politisti il tineau de brate, dupa ce il cautasera bine prin buzunare sa nu cumva sa aiba … “weapons”…asta e tot ce am inteles de la politistii aia, ca vorbeau asa de repede si de stricat, ca abia am inteles despre ce era vorba… si cateva clipe nici nu am mai fost prea atenta pt ca privirea mi-a fost captata de o gasca de 5 barbati…dar Doamne ce barbati…d-aia imbracati in negru, cu rochitze d-alea lungi si cu barbi si perciuni lungi, ondulati, si cu tichii pe capete. Erau absolut hidosi… nu am indraznit sa le fac si poze, dar o sa caut pe net si o sa postez, pt ca chiar nici nu puteam sa-mi iau ochii de la ei. Cel mai batran avea vreo 50 de ani, avea o barba lunga si perciunii aia ondulati erau roscati; el era la volanul unui carucior, in care era un bebenac cam de vreun an, viitor roscat si cu perciuni, ca tac-su. Langa tatic mai erau inca 3 ciudati d-astia, unul la vreo 20 si ceva de ani, altul mai pustan, cam 13-14 ani, care era smecher si isi bagase perciunii in tichie, dati dupa urechi, desi ii atarnau pe dedesubt, iar ultimul si cel mai gras dintre ei, avea vreo 8-9 ani, tot roscat era, dar nu avea tichie pe cap… Doamne…nu mai vazusem asa ceva in viata mea… se pare ca aici e de fapt cartierul evreiesc… treaba lor, pana la urma, poate si ei rad de noi, cum ne imbracam noi in haine multicolore, pe cand ei se imbraca numai in negru… dar, e blogul meu si nu ma poate tine nimeni sa nu comentez, nu??
In sfarsit, dupa ceva timp de asteptare m-am lamurit si eu cu ce s-a intamplat in bus. Se pare ca prostul si drogatul de negrotei se tot juca cu un cutit…cutit pe care l-a ascuns cand a urcat politia in bus, dar nu destul de bine, pt ca pana la urma politistul care cotrobaia fiecare scaun in parte, cu niste manusi mov, de chirurg, I l-a si gasit si l-a pus intr-un fel de eprubeta mare, de plastic, iar apoi s-a indreptat triumfator spre duba si au plecat toti, in sunet puternic de sirene. Inca o zi fructuoasa la munca, cred ca se gandea el…
Pana la urma bus-ul a luat-o din loc, eu mi-am continuat privitul pe geam, doar ca imi pierdusem locul si acum stateam cu spatele la sensul de mers, fatza in fatza cu un negru care asculta muzica la casti si dadea din cap pe ritm, si mirosea cam naspa…asa ca m-am enervat si m-am dat jos cu cateva statii inainte de Edmonton Green, adica in Edmonton Angel. Am vazut acolo un Lidl, dar era deja 5 si un sfert si duminca e deschis doar pana la 5, asa ca am luat bus-ul, m-am dus inapoi si m-am uitat linistita la un nou episod din Midsomer Murders.
Nici nu am apucat sa ne uitam in meniu, sa-l comentam un pic, ca deja chinezoaica care ne adusese meniurile ne-a pus fiecareia in fatza cate un castron cu supa. Milk mi-a explicat ca atunci cand ajungi la ora mesei de pranz, supa este mokka. Super tare…si mi-a mai zis ca niciodata nu e aceeasi, ci e intotdeauna de alt fel. De data asta era o supa de porc, pt ca in castron erau si 2 oase mari de porc cu ceva carnitza pe ele si niste verzituri, gen frunze de salata verde si mazare si alune fierte… super tare si super buna…chiar am mancat-o pe toata. Bine…a fost destul de greu sa mananc si carnea de pe oase, pt ca Milk era f obisnuita sa manance cu betisoarele si a reusit sa scoata carnea de pe oase doar cu lingura intr-o mana, cu care tinea oasele fixate pe fundul castronului si cu betisoarele in cealalta. Ne-am luat un platou mixt, cu 4 feluri de carne, adica ratza d-aia de care vroiam eu, porc crocant, porc nu stiu cum si pui. Toate au fost mortale… mi-au placut la nebunie…mai ales crunchy pork. Demential, dar crusta era dulce, deci cui nu-I place combinatia de dulce+sarat il sfatuiesc sa nu incerce.
La usa deja se facuse coada, iar lumea astepta sa se elibereze cate o masa sau macar cate un scaun, asa ca, in foarte scurt timp, ne-am trezit ca trebuie sa ne punem gentile pe jos ca sa lasam locurile libere pt inca 2 infometati. Ma rog, pana la urma au fost 4 infometati, ca primii au mancat, au platit si au plecat, iar apoi au mai venit inca 2 oameni, dar nu le-am dat importanta. Eu eram prea focusata sa nu-mi scape bucatzelele de carne dintre betisoare si ma tot felicitam in gand pt faptul ca m-am tot antrenat cu betisoarele de la Wu Xing inca de cand eram la Citibank. Chiar i-am spus lui Milk ca o sa dureze ceva masa noastra pt ca eu mananc o cutie de orez si un pui cu ciuperci cu betisoarele intr-o ora, ca atat dura pauza de masa la servici, dar s-a amuzat si chiar m-a laudat ca e ok si ca chiar mananc bine. Deci… exersati pt ca nu se stie cand e nevoie sa va aratati skill-urile. Mi-a placut mult sosul de soia de pe masa, asa ca dupa ce am terminat cu masa ne-am dus intr-un supermarket de dupa colt, ca sa-mi iau si eu unul la fel. Supermarketul se numeste New Loon Moon si, desi nu era nici cat jumatate dintr-un Mega Image, avea o multime de produse. Eu o intrebam pe Milk despre fiecare in parte: Asta ce e? Dar asta ce e? Si asta la ce se foloseste? Iar ea a fost absolut simpatica si rabdatoare si mi le-a explicat pe toate. Erau de exemplu, la raionul de fructe si legume proaspete, niste tavitze albe, din plastic, exact cum le avem noi pe cele in care sunt puii proaspeti, dar in tavitze erau aranjate niste vinete in miniatura, de vreo 3 cm fiecare. Absolut superbe… o sa iau si eu o tavitza, dar numai dupa ce descopar exact cum se gatesc. In mod normal, doar se taie, se arunca intr-un wok alaturi de alte legume si se mananca cu orez… poate o sa fac si eu. Mai aveau si niste tavitze cu ardei iuti d-aia mici de tot, lunguieti si f f iutzi, legaturi de menta, de rozmarin si tot felul de alte verdetzuri, exact cum avem noi mararul, patrunjelul si leusteanul la piatza. Mai erau si mango, mari, verzi si invelitzi intr-un fel de material alb, cauciucat, ca sa nu se loveasca intre ele, fructele. Apoi mi-a aratat niste conserve cu niste fructe caudate, nici nu-mi mai amintesc cum se numesc, dar i-am promis ca o sa-mi cumpar si eu si o sa le gust. Erau f f albe in mijloc…exact ca un kiwi, doar ca erau albe. Mi-a zis ca sunt f f bune si ca ea isi cumpara de obicei la conserva pt ca e chiar mai ieftina decat fructul crud. Apoi am ajuns la raftul(de fapt erau rafturile, ca erau vreo 3-4) cu sosuri de soia… o multime de firme si de feluri, dar eu am ales unul care era identic cu cel din restaurant, ca sa nu am vreo surpriza. Am dat apoi o raita pe la raionul de “branzeturi”, unde nu era decat tofu, in toate felurile, formele si cu toate aromele posibile. Mi-am propus ca o sa incerc si tofu, sa vad cum e la gust pt ca am vazut pe Discovery Channel un reportaj despre cum se face si cat de sanatos este. Ne-am uitat apoi pe la raionul de dulciuri si chiar mi-am luat o cutiutza cu stixuri invelite in ciocolata…dar nu erau stixuri d-alea ca ale noastre, sarate, dar totusi cu ciocolata pe ele, erau subtirele si batzul era dulce, ca un biscuite. Super super bune, desi, cam putine in cutie (normal)…mi-a aratat la un moment dat un ambalaj pe care scria in diverse limbi si mi-a explicat ca in chineza se scrie de sus in jos, in japoneza de la dreapta la stanga, iar in thailandeza de la stanga la dreapta, dar cu alte semne. Deci, ei nu se pot intelege intre ei; sunt exact ca noi si bulgarii: si alfabetul este diferit si limba, totul…
Ma rog, pana la urma am plecat, doar cu 2,5 lire cheltuite, adica 1,95 pe sosul de soia si 0,55 pe stixurile alea bune care se chemau Pocky Stick Chocolate. Cand am iesit am vazut la un magazin o caciula alba cu note muzicale negre scrise pe un portativ si…cand i-am aratat-o… si-a si cumparat-o. Am observat ca toti cerceii ei sunt in forma de cheia sol sau in forma de note muzicale, chiar si acum, purta o fusta de blugi normala, dar tricoul de pe ea era rosu si cu o mare cheia sol pe piept, pana si portofelul era cu alb si negru, exact cu desenul clapelor de la pian. I l-am admirat si mi-a spus ca mama ei, de ziua ei, anul trecut, i-a comandat un tort in forma de pian…deci…asta da pasiune…super tare.
Dupa ce am terminat cu magazinul ne-am dus in Piccadilly din nou, am luat bus-ul nr 15 si ne-am oprit la Tower Bridge. Acolo chiar ca nu m-am mai abtinut si mi-am scos aparatul foto si am inceput sa rugam diversi oameni sa ne faca poze, am admirat podul, i-am injurat un pic pe englezoii astia care deja au inceput sa renoveze si podul asta, adica s-au apucat sa decojeasca toata vopseaua de pe pod si sa-l revopseasca.Mai naspa e ca o sa dureze 3 ani, adica mai mult de 44.000 ore de lucru si 22.000 litri de vopsea…munca nene, nu joaca.
Oricum, pozele au iesit f misto si clare. Am trecut si pe London Bridge, care de fapt e doar o strada, asa ca tot Tower Bridge e mai misto. Mi-a spus ca deja e al 3-lea we la rand in care vine aici, pt ca a mai venit si cu niste prietene sapt trecute. Am ras de cei care stateau la coada la London Dungeons si mi-a spus ca a fost si ea si nu a iesit prea impresionanta, ca cica se cam vedea ca aia erau facuti din plastic, ca nu s-a speriat deloc… asa ca am scutit 20 lire, cat era intrarea acolo. Am admirat muzeul plutitor de pe nava Belfast, dar doar de pe afara, pt ca stiu sigur ca nu m-ar fi pasionat deloc o vizita acolo. I-am facut o poza si gata.
Din fatza de la London Dungeons am luat un bus pana la Liverpool street, iar acolo ne-am despartit. In statie erau si doi romanasi de-ai nostri, care vorbeau cu un f puternic accent moldovenesc. Mai naspa a fost ca vorbeau f urat, o injurau pe una, ca ce craci misto are si in rest… se gandeau daca sa faca blatul pe bus sau chiar sa-si ia bilet… se gandeau si se tot sfatuiau, ca ei nu merg decat cateva statii si ca ce sa mai arunce 2 lire fiecare degeaba…naspa cu blatul aici pt ca amenda e de 20 lire, deci…trebuie pusa bine in balantza optiunea blatului sau cea a amenzii.
Ma rog, i-am lasat in plata Domnului, mi-am luat la revedere de la Milk si am urcat in 149, care trebuia sa ma duca chiar in fatza restaurantului turcesc Tava, din capatul strazii mele. Doar ca era abia ora 4 cand am ajuns acolo, asa ca m-am hotarat sa-mi continui drumul pana la capatul bus-ului, adica pana in Edmonton Green, sa vad si eu ce e acolo. Aveam castile in urechi si, din pacate, nu prea eram constienta de ce se intampla prin autobuz… ma tot uitam pe geam, nu erau cine stie ce minuni de vazut, doar bloculetze, parculetze, magazinase si restaurante turcesti, poloneze, chiar si cateva pub-uri tipic englezesti, cu flori care atarna deasupra geamurilor, spalatorii, fast-food-uri etc. Totul era cam la fel ca la noi… pana cand… am ajuns la statia Stamford Hill. Vroiam chiar sa-mi scot aparatul foto din geanta pt ca vazusem pe strada 2 tipi, tinerei, poate pe la 40 de ani, cu niste caciuli blanoase, cu boruri largi si f inalte … si deodata bus-ul se opreste in statie si apare un anunt cum ca trebuie sa stam un pic pe loc pt fluidizarea circulatiei… ma gandeam ca asta e, cateva minute ce mai conteaza… doar ca, la un moment dat au urcat 5 politisti in bus, ne-au dat jos pe toti si l-au luat la intrebari pe un negru care statea linistit pe un scaun din ultimul rand al bus-ului. Pe linia asta bus-ul nu e supraetajat, ci e dublu ca lungime, cu burduf la mijloc, exact cum avem noi troleibuzele. Negrul era destul de dubios, ca se misca parca cu incetinitorul, avea niste blugi d-aia cu turul care atarna pana la genunchi, ca asa poarta astia pe aici, o bluza de trening si o vesta cu multe buzunare. Si zic asta pt ca eu eram deja jos din bus, chiar in fatza ultimei usi a bus-ului, ca sa nu pierd show-ul si sa am si eu ce sa scriu…J …si ma uitam cum 2 politisti il tineau pe asta de umeri, al 3-lea i-a pus catuse la maini, duba era parcata in spatele bus-ului si mai sosise si ce-a de-a 2-a masina de politie. Negrul avea o privire d-aia de mielusel care urmeaza sa fie dus la taiere, era molatic, abia mergea, abia isi tara picioarele, incet-incet, cei doi politisti il tineau de brate, dupa ce il cautasera bine prin buzunare sa nu cumva sa aiba … “weapons”…asta e tot ce am inteles de la politistii aia, ca vorbeau asa de repede si de stricat, ca abia am inteles despre ce era vorba… si cateva clipe nici nu am mai fost prea atenta pt ca privirea mi-a fost captata de o gasca de 5 barbati…dar Doamne ce barbati…d-aia imbracati in negru, cu rochitze d-alea lungi si cu barbi si perciuni lungi, ondulati, si cu tichii pe capete. Erau absolut hidosi… nu am indraznit sa le fac si poze, dar o sa caut pe net si o sa postez, pt ca chiar nici nu puteam sa-mi iau ochii de la ei. Cel mai batran avea vreo 50 de ani, avea o barba lunga si perciunii aia ondulati erau roscati; el era la volanul unui carucior, in care era un bebenac cam de vreun an, viitor roscat si cu perciuni, ca tac-su. Langa tatic mai erau inca 3 ciudati d-astia, unul la vreo 20 si ceva de ani, altul mai pustan, cam 13-14 ani, care era smecher si isi bagase perciunii in tichie, dati dupa urechi, desi ii atarnau pe dedesubt, iar ultimul si cel mai gras dintre ei, avea vreo 8-9 ani, tot roscat era, dar nu avea tichie pe cap… Doamne…nu mai vazusem asa ceva in viata mea… se pare ca aici e de fapt cartierul evreiesc… treaba lor, pana la urma, poate si ei rad de noi, cum ne imbracam noi in haine multicolore, pe cand ei se imbraca numai in negru… dar, e blogul meu si nu ma poate tine nimeni sa nu comentez, nu??
In sfarsit, dupa ceva timp de asteptare m-am lamurit si eu cu ce s-a intamplat in bus. Se pare ca prostul si drogatul de negrotei se tot juca cu un cutit…cutit pe care l-a ascuns cand a urcat politia in bus, dar nu destul de bine, pt ca pana la urma politistul care cotrobaia fiecare scaun in parte, cu niste manusi mov, de chirurg, I l-a si gasit si l-a pus intr-un fel de eprubeta mare, de plastic, iar apoi s-a indreptat triumfator spre duba si au plecat toti, in sunet puternic de sirene. Inca o zi fructuoasa la munca, cred ca se gandea el…
Pana la urma bus-ul a luat-o din loc, eu mi-am continuat privitul pe geam, doar ca imi pierdusem locul si acum stateam cu spatele la sensul de mers, fatza in fatza cu un negru care asculta muzica la casti si dadea din cap pe ritm, si mirosea cam naspa…asa ca m-am enervat si m-am dat jos cu cateva statii inainte de Edmonton Green, adica in Edmonton Angel. Am vazut acolo un Lidl, dar era deja 5 si un sfert si duminca e deschis doar pana la 5, asa ca am luat bus-ul, m-am dus inapoi si m-am uitat linistita la un nou episod din Midsomer Murders.
Postări
Un comentariu:
salut cori, iata ca te-am gasit :))
livia
Trimiteți un comentariu