Azi pe la 2 am primit un telefon cu confirmarea faptului ca Eva a inceput official gradinitza, ca nici nu a ajuns bine acolo, si-a pus papuceii in picioare si s-a dus la masutza si a cerut de mancare. Se vede cu cine seamana… J…cu gandul la mancare tot timpul. Nu a facut nici o scena, nici o lacrima, nici un scandal… ma bucur din suflet ca e totul ok si sper sa nu fie copiii prea batausi pe acolo, ca asta e singurul meu stress.
Fiind f bine dispusa dupa vestile primate, am plecat mai devreme la facultate, pt ca vroiam sa mai vad si eu ce mai e pe net si mai vroiam sa vorbesc si la secretariat cu rugamintea sa-mi dea o scrisoare pt banca, astfel incat sa ma duc sa-mi deschid si eu un cont, ca toti oamenii, pt ca aici stau tot timpul cu un mare stress sa nu dau nas in nas cu vreun negru care a intrat in casa pe vreun geam lasat din intamplare deschis. Se pare ca s-a intamplat chestia asta intr-o vara cand gazdele mele au fost pagubite de telefoanele mobile, portofele si poate ceva bijuterii chiar in toiul noptii, cand ei dormeau linistiti, cu usa de la balcon deschisa; au intrat infractorii si, in cateva secunde, au furat tot ce se putea fura. Deci, povestirea asta, impreuna cu scandalul de martea trecuta, cand la 2 usi departare de noi s-au luat la bataie negroteii, au venit politistii, i-au incatusat, au inchis perimetrul si l-au luat la puricat, cu caini special antrenati pt descoperirea drogurilor, dupa faptul ca duminica trecuta Ana spala vasele si a simtit miros de marijuana intrand pe geamul de la bucatarie sau chiar faptul ca acum o luna Alexandrei i s-a furat bicicleta din gradina din spatele casei, iar miercuri seara a pornit la 3 dimineatza alarma montata pe poarta de la gradina… pai toate evenimentele astea chiar ca mi-au dat de gandit…asa ca azi m-am infiintzat la secretariat, am facut un pic conversatie cu secretarele si apoi le-am zis ce vreau. Super meseriase tipele, mi-au zis ca maine o sa fie gata… super. Dupa ce am rezolvat si problema asta, am urcat la et 4, la sala nr 9, pt cursul de Luxury Brand Management.
Cursul de azi a fost f interesant. Proful are niste prezentari cu niste slide-uri excelente, cu tot felul de comparatii absolut superbe, cu grafice, cu detalii si diferite imagini.
Dupa ce s-a dus prima parte din curs ne-a dat 2 materiale de citit, unul cu un interviu dat de Georgio Armani la Conferinta din Dubai organizata de Herald Tribune, in 2005 si inca unul, cu niste discutii contradictorii despre show-urile de haute couture, ca au devenit plictisitoare si nu mai sunt asa palpitante si extravagante ca in trecut. Stiu ca interviul din 2005 cu Armani pare cam vechi, dar nenea e tare destept, are viziune si chiar radea la intrebarea reporterei despre culorile pe care le alege pt creatiile lui. In general foloseste tonuri neutre, pt ca, zice el, peste culorile neutre poti sa construiesti orice, dar peste culorile vii, aprinse, este greu sa cladesti ceva care sa mai si dureze. Nene, omul stie ce zice, dar pe mine inca nu poate sa ma dezvetze de roz…mai vorbeste el apoi de francizele pe care le-a dezvoltat si despre colaborarea fructuoasa cu Mr.Alabbar, patronul hotelului Burj al Arab, din Dubai. Apoi ne spune ca ideea liniei de haute couture Armani Prive i-a venit intr-un moment in care se gandea ca sunt anumite persoane, cu un anumit statut social, cu posibilitati financiare, care doresc sa fie altfel decat restul si care doresc haine personalizate si cusute manual…asa ca a aparut sectorul Armani Prive, care imbraca in special starurile de la Hollywood. Si daca in varful piramidei se afla aceasta colectie, atunci pe treapta cea mai de jos este Armani Exchange, adica o linie mai accesibila, din care fac parte Armani Jeans, de exemplu. S-a laudat un pic si cu clubul din Milano, denumit, cum altfel, Armani Prive si cu Armani Casa, adica sectorul care se refera la design-ul interior, la piese de mobilier si la canapele Armani. Intr-un final aflam si varsta designer-ului, adica 72 de ani in 2005, deci 75 de ani acum… sa traiasca, sa fie sanatos, ca la punga-I destul de gros.
Cel de-al doilea material era un fel de reportaj, din aprilie 2006, din nu stiu ce ziar, in care se dezbatea pe larg faptul ca prezentarile de haute couture nu au nici un fel de clienti, ca nimeni nu cumpara rochiile excentrice si imposibil de purtat si ca de fapt, sunt doar o risipa de fonduri, timp si energie. Dar sunt mai multi care isi dau cu parerea in respectivul articol, unul dintre ei fiind chiar proful nostru, Tim Jackson, care zice ca, de fapt, prin respectivele prezentari designerii doresc doar sa-si aduca in lumina reflectoarelor numele brandului si fac acest lucru lasandu-si creativitatea neingradita si creand colectii absolut fabuloase. Il dadea drept exemplu pe John Galliano, cu colectia pt Christian Dior inspirata din Revolutia Franceza. Modelele defilau pe scena cu peruci albe pe cap si pelerine lungi, din catifea rosie si rochii de epoca. Cu aceasta colectie Dior vroia doar sa trimita un semnal despre brand-ul lui, despre colectia de inspiratie French, tuturor cumparatorilor, indifferent de faptul ca unii puteau sa-si permita doar o pereche de ochelari iar altii puteau sa dea si 20.000 lire pe o rochie.
Ca de obicei, cele 3 ore au trecut rapid, nici nu prea m-am uitat la ceas, iar dupa aia am fugit pana la Tesco pt ceva bun de mancare. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca am lasat 11 lire pe un pui, o lamaie, niste nectarine, oua, cartofi, salata verde, rosii si o sticla de Pepsi, ca pana acum am baut doar eu de la altii, deci e randul meu sa mai pun o sticla la bataie…
Fiind f bine dispusa dupa vestile primate, am plecat mai devreme la facultate, pt ca vroiam sa mai vad si eu ce mai e pe net si mai vroiam sa vorbesc si la secretariat cu rugamintea sa-mi dea o scrisoare pt banca, astfel incat sa ma duc sa-mi deschid si eu un cont, ca toti oamenii, pt ca aici stau tot timpul cu un mare stress sa nu dau nas in nas cu vreun negru care a intrat in casa pe vreun geam lasat din intamplare deschis. Se pare ca s-a intamplat chestia asta intr-o vara cand gazdele mele au fost pagubite de telefoanele mobile, portofele si poate ceva bijuterii chiar in toiul noptii, cand ei dormeau linistiti, cu usa de la balcon deschisa; au intrat infractorii si, in cateva secunde, au furat tot ce se putea fura. Deci, povestirea asta, impreuna cu scandalul de martea trecuta, cand la 2 usi departare de noi s-au luat la bataie negroteii, au venit politistii, i-au incatusat, au inchis perimetrul si l-au luat la puricat, cu caini special antrenati pt descoperirea drogurilor, dupa faptul ca duminica trecuta Ana spala vasele si a simtit miros de marijuana intrand pe geamul de la bucatarie sau chiar faptul ca acum o luna Alexandrei i s-a furat bicicleta din gradina din spatele casei, iar miercuri seara a pornit la 3 dimineatza alarma montata pe poarta de la gradina… pai toate evenimentele astea chiar ca mi-au dat de gandit…asa ca azi m-am infiintzat la secretariat, am facut un pic conversatie cu secretarele si apoi le-am zis ce vreau. Super meseriase tipele, mi-au zis ca maine o sa fie gata… super. Dupa ce am rezolvat si problema asta, am urcat la et 4, la sala nr 9, pt cursul de Luxury Brand Management.
Cursul de azi a fost f interesant. Proful are niste prezentari cu niste slide-uri excelente, cu tot felul de comparatii absolut superbe, cu grafice, cu detalii si diferite imagini.
Dupa ce s-a dus prima parte din curs ne-a dat 2 materiale de citit, unul cu un interviu dat de Georgio Armani la Conferinta din Dubai organizata de Herald Tribune, in 2005 si inca unul, cu niste discutii contradictorii despre show-urile de haute couture, ca au devenit plictisitoare si nu mai sunt asa palpitante si extravagante ca in trecut. Stiu ca interviul din 2005 cu Armani pare cam vechi, dar nenea e tare destept, are viziune si chiar radea la intrebarea reporterei despre culorile pe care le alege pt creatiile lui. In general foloseste tonuri neutre, pt ca, zice el, peste culorile neutre poti sa construiesti orice, dar peste culorile vii, aprinse, este greu sa cladesti ceva care sa mai si dureze. Nene, omul stie ce zice, dar pe mine inca nu poate sa ma dezvetze de roz…mai vorbeste el apoi de francizele pe care le-a dezvoltat si despre colaborarea fructuoasa cu Mr.Alabbar, patronul hotelului Burj al Arab, din Dubai. Apoi ne spune ca ideea liniei de haute couture Armani Prive i-a venit intr-un moment in care se gandea ca sunt anumite persoane, cu un anumit statut social, cu posibilitati financiare, care doresc sa fie altfel decat restul si care doresc haine personalizate si cusute manual…asa ca a aparut sectorul Armani Prive, care imbraca in special starurile de la Hollywood. Si daca in varful piramidei se afla aceasta colectie, atunci pe treapta cea mai de jos este Armani Exchange, adica o linie mai accesibila, din care fac parte Armani Jeans, de exemplu. S-a laudat un pic si cu clubul din Milano, denumit, cum altfel, Armani Prive si cu Armani Casa, adica sectorul care se refera la design-ul interior, la piese de mobilier si la canapele Armani. Intr-un final aflam si varsta designer-ului, adica 72 de ani in 2005, deci 75 de ani acum… sa traiasca, sa fie sanatos, ca la punga-I destul de gros.
Cel de-al doilea material era un fel de reportaj, din aprilie 2006, din nu stiu ce ziar, in care se dezbatea pe larg faptul ca prezentarile de haute couture nu au nici un fel de clienti, ca nimeni nu cumpara rochiile excentrice si imposibil de purtat si ca de fapt, sunt doar o risipa de fonduri, timp si energie. Dar sunt mai multi care isi dau cu parerea in respectivul articol, unul dintre ei fiind chiar proful nostru, Tim Jackson, care zice ca, de fapt, prin respectivele prezentari designerii doresc doar sa-si aduca in lumina reflectoarelor numele brandului si fac acest lucru lasandu-si creativitatea neingradita si creand colectii absolut fabuloase. Il dadea drept exemplu pe John Galliano, cu colectia pt Christian Dior inspirata din Revolutia Franceza. Modelele defilau pe scena cu peruci albe pe cap si pelerine lungi, din catifea rosie si rochii de epoca. Cu aceasta colectie Dior vroia doar sa trimita un semnal despre brand-ul lui, despre colectia de inspiratie French, tuturor cumparatorilor, indifferent de faptul ca unii puteau sa-si permita doar o pereche de ochelari iar altii puteau sa dea si 20.000 lire pe o rochie.
Ca de obicei, cele 3 ore au trecut rapid, nici nu prea m-am uitat la ceas, iar dupa aia am fugit pana la Tesco pt ceva bun de mancare. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca am lasat 11 lire pe un pui, o lamaie, niste nectarine, oua, cartofi, salata verde, rosii si o sticla de Pepsi, ca pana acum am baut doar eu de la altii, deci e randul meu sa mai pun o sticla la bataie…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu