Joi - 23 oct

Azi, in bus, cum stateam eu linistita si citeam o carte pe care o citesc numai in autobuz(Head over Heels, de Jill Mansell, o tipa destul de haioasa), intra pe usa din fatza mea 2 negri, dar d-aia negri-negri, inchisi rau de tot la culoare, ca au si astia diverse nuante… deci, nu cum e Cabral, mulatru… ci negru inchis, ca abanosul. Unul dintre ei se aseaza langa mine, iar celalalt pe scaunul din partea cealalta a culoarului. Aveam castile in urechi, nu ma chinuisem sa-I invrednicesc nici macar cu o privire… cand… ala de langa mine, care tocmai isi desfacuse un iaurt si manca in bus, imi da un ghiont… eu ma uit sictirita la moaca lui… mama, si vad o gorilla d-aia neagra, cu codite multe, impletite, dar cu un par care se vedea ca e imbacsit, parca de vedea si praful pe parul lui, exact cum se vede pe o biblioteca de culoare inchisa… zambeste la mine senin, ca sa-mi arate cat de naspa, strambi si ciobitzi avea dintii si imi zice ceva de genul “how are you doing” sau un rahat d-asta de intrebare… la care eu, ma mir ca am avut puterea sa-mi arat fatzis sictireala si sa-I raspund doar un Ok, in cea mai mare sila si apoi sa-mi vad de cartea mea. Ma simteam destul de prost, dar, sincer, chiar nu eram dispusa sa fac conversatie cand in cartea mea personajul principal feminin, o single mother care isi crestea baiatul care acum avea 19 ani, da nas in nas cu tatal baiatului, fosta ei mare iubire din liceu, care acum devenise mare actor, se insurase cu o actritza superba si mai aveau si 2 copii impreuna…deci actiunea era mult prea intensa ca sa ma intrerup pt o discutie cu negrul…si, oricum, el avea cu cine sa vorbeasca, asa ca m-am bucurat ca am fost mai mult decat expeditiva, ca a inteles lucrul asta si nu m-a mai bagat nici el in seama.
In Angel Station erau iar controlorii in statie, de data asta doar 11 politisti si 4 controlori, dar nu au mai avut chef sa controleze bus-ul nostru.
Aici a batut azi un vant… de te lua pe sus…a daramat pana si o conserva pe care o pusesem pe pervazul geamului ca sa o duc la reciclat cand plecam spre facultate… ma intreb cum faceau aia care au avut curajul sa se dea in London Eye azi… cred ca au experimentat ceva senzatii tari… sau poate nici nu functioneaza in zile d-astea cu vant puternic, ca telecabina din Busteni…
Ma rog… genunchii tot nu m-au lasat si azi abia am urcat treptele de la bus, treptele de la pasaj, treptele de la facultate si tot asa… Abia astept sa ma duc maine la posta si sa-mi iau pachetul trimis de Edy din Romania, ca sigur mi-a pus si crema de la Forever si sigur o sa-mi treaca durerile de genunchi, ca azi abia m-am pus in miscare. Imi amintesc de vecinul meu de palier de la mama de acasa, nenea Florea. Un mosuletz care urca si cobora in fiecare zi cele 144 de trepte de la noi, de la et 9, pana la parter… si facea un tur de cartier, se plimba zilnic prin parc, indifferent de vreme, ca era soare, ploaie, ger, furtuna…nu conta… el trebuia sa-si faca plimbarea si sa faca miscare pt ca altfel il dureau rau picioarele de la artrita. Pai asa ar trebui sa fac si eu, ca azi e joi si eu nu mai iesisem din casa de marti…
La curs a fost f misto, pt ca e cursul meu favorit, de Event Management. Azi ne-a facut proful cateva observatii referitoare la prezentarile de sapt trecuta si, spre fericirea si mandria mea, grupul nostru, adica nr.3, a fost cel mai tare, pt ca am respectat dorinta clientului nostru si i-am organizat un eveniment care avea un concept clar, o tema(respectiv Nature against Technology). Binenteles ca s-au ofticat cacaciosii de italieni, care vor mereu sa fie ei primii, desi habar nu au pe ce lume se afla. Giovanni, tipul ciufulit, cu tepi in cap si mereu incaltat cu bocanci militari a zis ca el nu a fost niciodata la o expozitie si ca d-aia nu a stiut sa o organizeze… ok, el nu o fi fost, dar ceilalti 5 de la el din echipa erau la fel de retardati? Ca nu erau toti italieni. Nici eu nu pot sa ma laud ca vad un tablou si pot sa spun imediat cine l-a pictat, dar parca nici asa, frate. Sa nu stii ca o expozitie de tablouri implica un gen de cocktail party, ca se serveste sampanie si niste gustarici pe care le plimba unii cu o tava prin camera… hai, sa ma mai scuteasca …Pai ei au organizat(pe hartie doar, slava Domnului!!) o expozitie de pictura in parc, iar daca ploua, se bagau in statia de metrou; asta era planul lor de rezerva… auziti si voi cat de retardati au fost… si mai vroiau sa fie si laudati… iar cealalta grupa de italieni a organizat expozitia pe un teren de fotbal(normal, ei vor ca Il Calcio sa se reflecte in orice, pana si intr-o expozitie de pictura), sa serveasca chips-uri si bere si sa aduca studenti de la facultatea de Arte, ca sa aiba nr de persoane facut… alti retardati… cu ce bani sa cumpere studentii tablourile alea, ca se presupunea ca e o expozitie de pictura si, daca totul mergea bine, trebuiau sa se si vanda cateva tablouri… Doamne… mi-am facut cruce cu ambele maini cand le-am auzit conceptele…
Azi am primit o noua tema, la care sa lucram din nou in echipe, dar de data asta in echipa mea o am pe Milk, il am pe Mikos si mai e o tipa, super sictirita de viatza, Paloma, care s-a lipit si ea de Mikos. Tema de azi e sa inventam un concept pt prezentarea colectiei de iarna a unei firme de imbracaminte pt tineret, grupa de varsta 23-33 de ani… super misto… abia astept… si nota pe care o luam la proiectul asta o sa conteze 30% din nota finala, deci e destul de importanta.
Dupa ce s-a terminat cursul am zis sa mai stam inca 30 de min sa facem un brain-storming, pt ca impreuna am vazut ca facem o echipa f buna. Normal ca Paloma a zis ca ea e obosita si s-a carat. Am lasat-o in pace, ca pe ea o sa o punem sa faca prezentarea proiectului in fatza clasei, ca nici unul dintre noi nu vrea sa faca asa ceva.
O sa fie destul de dificil pt ca trebuie sa tinem cont de f f multe amanunte, de zeci de detalii, trebuie sa avem tot timpul cate un plan de rezerva si tot asa. Dar, dupa doar 30 de minute de discutii, deja proiectul incepuse sa prinda contur. Sper din toata inima sa-I batem la cur pe toti, ca prea se cred tari, si de fapt sunt zero barat.