luni, 25 august 2008

CFR-ul nostru

Pana sa va povestesc despre sistemul de cai ferate londonez, intai vorbim despre CFR -ul nostru.
Ehe... fratilor, desi mi-am promis solemn ca nu mai calc pe litoralul romanesc niciodata... din motive usor de inteles, iata ca am dovedit ca sunt un om slab, fara principii, care si-a calcat pe inima si a plecat intr-o joi dimineata spre Gara de Nord via Constanta.

Am ales Constanta pt ca urma sa fie prima noastra iesire la mare cu Eva, si am vrut neaparat sa fie aici, mai aproape si sa nu implice un drum pana la directia Pasapoarte ca sa trec copilul pe pasaportul meu si sa ies cu el din tara. Si oricum, m-am gandit ca e mai bine sa mai gasesc si o piata cu fructe si legume proaspete, si cateva magazine alimentare care sa semene cat de cat cu magazinele cunoscute, de pe langa blocul nostru, speram sa gasesc macar un parculet cu leagane si tobogane pt Eva, daca soarele se va ascunde printre nori in vreo zi...

Dar sa revenim; ajungem dimineata la gara, stam o ora la Mc, ca toata lumea, bem un suc, mancam un cartof... sa mai treaca timpul. E bine inauntru... racorica, aer conditionat... dar, ca sa nu stai prea mult doar cu un suc in fata, cei de la Mc au grija sa dea muzica f f tare, astfel incat sa nu rezisti prea mult la nivelul revoltator de ridicat al decibelilor.
Ma uit curioasa pe geam, in timp ce urechile imi tiuie de bubuitul boxelor(deja gandul imi zbura catre Terminus-ul de pe Calea Victoriei, ca acolo era muzica asa de tare ca trebuia deja sa inveti sa citesti pe buze); vad lume multa, pestrita, de toate varstele, incepand cu rockeri cu rucsaci mari, cu cadru metalic, cu saci de dormit si corturi (pe semne se pregateau de trasee serioase, nu gluma... sau poate doar un week-end plin de betii pe Valea Cerbului...), rokerite machiate toate la fel, cu ochii conturati puternic cu dermatograf negru, f accentuat, unghiutze negre la maini si la picioare, neaparat un piercing pe undeva, toti cu blugii tociti (sunt dragutza ca zic tociti; asta ca sa nu zic jegosi), cu bocanci si tricouri negre cu diverse inscriptii macabre, sataniste sau, cele mai soft, doar cu nume de formatii celebre in lumea lor; cei mai temerari, au sandale contrafacute ( sigur nu sunt luate de la reprezentanta Himalaya), cu cureluse din material textil, cu arici si talpa de cauciuc; stau adunati cu totii in cete galagioase, in jurul unuia dintre ei care se plictiseste si zdrangane un pic la chitara inceputul unei melodii de la Metallica; mai vad fetite tuciurii cu fustitze mini de blugi, cu bluzitze colorate si transparente, slapi cu ata intre degete sau sandale cu talpa ortopedica de 10-12 centimetri, din pluta, Bucuria Piticelor, cu bijuterii d-alea kitch-oase din piata, lanturi de aur, bratari si cercei mari si lungi, din tinichea aurie, tocmai bune de pozat si de postat pe site-ul pitipoanca.ro; mai sunt si muncitori batuti de soare si bronzati cu maieu, care fac parte din generatia celor care au lucrat la CAP-uri, dar totusi imi este un pic de mila de babutzele sarace de la tara, niste amarate venite la cine stie ce ruda, la spital, motiv pt care acum sunt imbracate in doliu. A fost chiar ciudat cand am asistat la discutia intre o babutza cocosata si slabutza care avea nevoie la toaleta, intrase la Mc, dar nu avea cod d-ala de-l tastezi ca sa intri la toalete... eh... in Gara de Nord, la fel ca in absolut orice gara din Romania (spun Romania pt ca nu e corect sa generalizez, referindu-ma la vreo gara din Mumbai sau din Viena, asta ca sa iau extremele ... ramanem la Romania pt moment) este mare-mare tiganie si jeg, asa ca saraca femeia a incercat sa evite mizeria si duhoarea Wc-ului public si a vrut sa faca si ea o smecherie si sa foloseasca toaleta de la Mc, nestiind desigur de faza cu codul; m-am bucurat totusi sa vad ca tipa de la Mc a fost destul de amabila si a ajutat-o sa intre, desi sunt sigura ca pt faza asta ar putea sa aiba o lunga discutie cu seful ei... eh... pana la urma nu cred ca o sa o dea cineva afara doar pt ca a fost draguta cu o babutza; mie oricum mi-a placut mult sa mai vad gesturi d-astea marunte de omenie.

Daca intrati vreodata pe site-ul de la CFR o sa va mirati cand o sa cititi cate imbunatatiri s-au adus sistemului de cai ferate, respectiv introducerea in trenurile accelerata a unor vagoane specializate in care calatorii cu biciclete pot sa-si lase bicicletele pana la sosirea la destinatie... sincer, eu nu am vazut asa ceva, dar de fapt eu nu am vazut nici vagonul restaurant, pt ca era doar un compartiment cu o lada frigorifica plina cu sticle si un nene cu un cos de cumparaturi se plimba cu ele prin tren... ala era tot vagonul restaurant.

Dar eu am totusi o problema: v-ati uitat vreodata pe jos? A incercat cineva sa numere cate mii sau chiar sute de mii de gume de mestecat zac lipite pe pavajul din gara? De fapt, acest experiment se poate face absolut oriunde... pe orice trotuar, pe orice peron de la metrou, pe orice alee din orice parc... peste tot... gume de mestecat calcate, storcite, uscate sau mai moi, gri, negre sau de culoarea vantului turbat...

Si mai e ceva: nu o sa inteleg niciodata rostul biletului de intrare pe peronul garii, cand chiar in spatele angajatei care rupe bilete, stateau relaxati, mancand seminte, razand si injurandu-se intre ei, ocupand cate 2 siruri de cate 5-6 scaune, ca n-am putut sa numar exact, o satra de tigani cu pirandele si puradeii lor; ei, masculii, aveau mustati lungi, ascutite si negre "ca pana corbului", palarii negre si ciocate si savurau miezul semintelor prajite in ligheanul in care se spala pe picioare (cum ma speria pe mine bunica mea, cand eram mica si vroiam sa mananc seminte), scuipand pe jos seminte fara nici o jena, alaturi de soatzele lor cu cosite impletite si haine inflorate, cu rochii lungi cu buline si flori multicolore, in care predomina siclamul, verdele fosforescent, portocaliul si movul. Sa nu mai pomenesc si de negriciosii puradei, desculti si semi-imbracati, adica la bustul gol, imbracati doar cu o pereche de chilotzei gri, care injura ca birjarii si se alearga printre oameni, bagaje, stalpi, vagoane si locomotive, in speranta ca or gasi totusi pe jos vreo bancnota de 100 ron ceva. Am totusi o vaga banuiala ca aceste specimene nu au platit nici un fel de bilet de intrare pe peron si sunt mai mult ca sigura ca nici bilete de tren nu si-au luat...

In sfarsit ajungem si in tren...Eu am ales un accelerat pt ca m-am documentat bine pe infofer si am descoperit ca pana la Constanta facea exact la fel cat Rapidul, adica 4 ore jumate, deci alegerea trenului a fost motivata de acest lucru. In accelerat, toate sunt exact asa cum le stiti de acum 15 ani cand mergeati in tabara cu colegii din scoala generala... aceleasi banchete de scai maro pe care iti transpira fundul si de care ti se lipesc copanele daca ai proasta inspiratie sa te urci in tren cu pantaloni scurti, aceleasi brate metalice care se ridica sau se coboara, in functie de dorinta celui care isi plimba derrier-ul cu respectivul tren, aceleasi usi care se inchid asa de bine, incat cu greu reusesti sa le mai deschizi si asta neaparat cu ajutorul unui barbat cat de cat vanjos, aceleasi perdele prafuite si plasticoase, care nu au nici un rol, pt ca de estetica nici nu se pune problema, iar soarele oricum nu este filtrat de carpele alea, acelasi linoleu prafuit pe jos, iar la baie.... am intrat doar putin putin de tot si am fugit cu coada intre picioare si cu promisiunea in gand ca o sa mai rezist inca 2 ore fara sa folosesc asa numita toaleta, pt ca mirosul era insuportabil si oricum se simtea adierea de urina de la 3 compartimente distanta, toate chestiile alea metalice, adica vasul de wc si chiuvetica aia in miniatura erau mai mult decat jegoase si slinoase si mizerabile, apa cu care ar trebui sa te speli pe maini cand apesi pe pedala zacea in vasul ala metalic si ruginit care mai degraba mi-ar fi asigurat o hepatita B, iar hartia igienica era d-aia misto, reciclata, de culoare gri-cacaniu-cafeniu, ca sa ne inspire...care te zgarie daca faci greseala sa o folosesti in scopul pt care a fost ea produsa... oricum... ma intreb eu asa retoric... cine naiba foloseste hartie d-aia cand exista pe toate drumurile atatea feluri de servetele umede, uscate, parfumate, absorbante etc. Imi amintesc ca pana si bunica mea folosea servetele d-alea de 2000 lei pachetul, ii placeau si ei ca erau moi si fine... si 3 straturi dom'le...



Dar gata cu trenul... in sfarsit am ajuns in gara din Constanta... ura... ura... Lumea era la fel de colorata ca si in Gara de Nord; bine ca s-a gandit Mazare sa restaureze gara, ca era vai mama ei, cu treptele tocite si pasajele alea de sub linii erau luminate de cate un neon d-ala alb-gri, de ziceai ca intri in Zona Crepusculara, nu altceva.



Despre Constanta ... alta data, ca e mult de povestit

joi, 21 august 2008

Am unde sa stau... Uraaa!!

Chiar in ziua ultimei postari am aflat mai multe detalii despre viitoarea mea sedere in Londra; astfel, voi sta cu prietena mea Ana (viitoarea mea fina) si iubitul ei Edy intr-o casuta din cartierul Highbury - Islington. Este f aproape de facultate, doar 5 statii de metrou, si... spre fericirea mea nici nu e nevoie sa schimb metroul... pt asta ma bucur mult si binenteles ii raman datoare Anei ca mi-a facut lipeala cu gazda.

Aaaa... si ma mai bucura f mult faptul ca este super ieftina chiria, adica 230 lire pe luna... pai fata de 140 lire pe saptamana, cum ii propusesera aia de la facultate, eu zic ca e mare diferenta.

Abia astept sa ajung acolo si sa ma instalez... am atat de multe intrebari care se invart in interiorul capului meu ca niste fluturasi neastamparati...

Azi deja mi-am pus la birou afisul cu AMR 22, pt ca mai sunt 22 de zile pana imi intrerup activitatea. Dupa ce termin cu serviciul o sa fac AMR-ul pt data plecarii, dar pana atunci ma multumesc cu cel de la job.

Eh... cam atat pt moment... o sa caut pe net informatii despre cartierul unde stau...sper ca wikipedia o sa ma ajute...