duminică, 26 octombrie 2008

Vineri - 24 oct 2008







































Acest post este dedicatie speciala pt sotzul meu iubit, care a platit o carutza de bani la Posta Romana doar ca sa ma stie pe mine fericita aici... si, iata-ma azi f f fericita. Mi-am luat in sfarsit coletul de la posta, pt ca a postasul a venit marti la usa, la ora 13:50, iar eu parasisem postul cu vreo 20 de min inainte. Eh... asta e...ceasul rau, pisica neagra. Pana la urma m-am informat ce bus-uri sa iau pana la Parcell Force, adica fostul Royal Mail, am luat caruciorul de cumparaturi al Alexandrei, ca stiam ca pachetul o sa aiba 9 kg si am pornit voiniceste la drum, pe la ora 11, intr-o zi de toamna absolut superba. Soarele imi intra in ochi de fiecare data cand bus-ul cotea la stanga, frunzele erau maturate de pe jos de un vanticel caldutz, nici un nor pe cer... o atmosfera de vis. Am luat bus-ul 30 si m-am dat jos la King's Cross, o imensa intersectie care are renumele de "mare nod feroviar"... nu stiam asta, am aflat dupa aia, dar stiu ca ma uitam totusi mirata cata lume era pe strada, cum toti trageau dupa ei trolere, am vazut toate culorile, formele si firmele de trolere... eram fericita ca aveam si eu carutul dupa mine si ma incadram f bine in peisaj.
Intersectia este dominata de gara si de hotelul St.Pancras, de unde am vazut ca pleaca Eurostarul...super tare...nu am avut aparatul la mine ca sa-i fac o poza, dar o sa caut pe net, ca sa vedeti si voi cat de misto este...si va dau si link-ul de pe Wikipedia, in caz ca vreti sa vedeti poze mai frumoase... http://en.wikipedia.org/wiki/St_Pancras_railway_station.
Gara este de fapt o cladire inalta, construita in 1864, in stil gotic, cu turnuri din caramida roscata, dar anul trecut, cam pe vremea asta, mai precis pe 14 noiembrie, s-a terminat renovarea ei de multe milioane de lire sterline si s-a deschis ca punct de plecare al Eurostarului, catre Lille, Paris si Brussels. In cadrul garii sunt o multime de magazine, restaurante, baruri si terase, s-a facut cel mai lung bar pt sampanie din Europa si mai este in centru o statuie enorma, de 9 metri, ce infatiseaza doi indragostiti imbratisati, iar locul respectiv se numeste "The Meeting Place"... am vazut pe bloguri ca unii comenteaza faptul ca nu prea are aspect de gara, ca e mai degraba un mare mall din care pleaca trenurile bla bla bla... totdeauna unii vor fi mai carcotasi, altii nu vor accepta o schimbare ca fiind un lucru benefic, dar fiecare e liber sa-si exprime pe blogul propriu ideile lui despre orice subiect. Mie constructia mi se pare minunata, impozanta, arhitectura este superba, iar combinatia de caramida veche si acoperisul enorm de sticla mi se pare fantastica. Sper ca atunci cand Eva o sa fie de varsta mea sa fie si Gara de Nord din Bucuresti tot asa de frumoasa...
Dupa ce m-am indreptat intai spre o directie gresita, pe Euston street, am reusit sa ma redresez cu ajutorul hartii din statia de bus si, dupa 10 minute de mers in directia buna, am gasit si statia de bus 46, pe langa care trecusem fara sa o observ, cu 20 de minute in urma. Nu am mai mers decat vreo 10 minute pana la Parcell Force, dar nenea de acolo mi-a dat proasta veste ca nu e la ei coletul, ci la oficiul postal de pe Stoke Newington nr 138. Ma rog, ce sa zic... i-am multumit si m-am indreptat spre casa, binenteles cu un bus luat la nimereala, ca majoritatea se indreptau spre St.Pancras. M-am urcat din nou in 30, dar am vazut ca soferul era nebun rau... punea niste frane de abia ma tineam pe scaun, iar fundul imi aluneca pe el, ca aveam geaca neagra de fash, iar la astia in autobuz scaunele sunt toate tapitzate, nu sunt de plastic...Abia asteptam sa ajung mai repede, sa fug la posta si sa-mi iau pachetul. In ultimele zile nu prea am baut apa, asa ca mi se uscase fatza, fruntea, nasul... abia asteptam sa ma dau cu crema mea verde, sa ma spal pe dinti cu pasta mea cu aloe... altceva nici nu mai vroiam...doar astea doua si eu eram cea mai fericita...

Dar nu a fost chiar asa de usor nici la posta, ca eu m-am dus la posta pe care o stiam eu, dar aia se numea altfel... ma rog, nu o sa consider ca am stat chiar degeaba la coada pt ca am trimis totusi o felicitare in tzara, cuiva care tocmai si-a pierdut mama si stiu ca sufera f mult. Tanti de acolo mi-a spus ca nu e asta oficiul corect, asa ca m-am dus din nou la bus, m-am uitat din nou un pic pe harta si... cum sunt eu norocoasa, nu am mai mers decat 2 statii si gata, am ajuns la posta. Cand i-am dat indianului hartia si mi-a adus coletul... s-a uitat asa, mirat la mine si m-a intrebat daca am cum sa-l car... i-am aratat fericita caruciorul de cumparaturi si l-am luat. Din pacate, cutia era mai mare cu vreo 2 cm decat gura caruciorului, asa ca a trebuit sa-l desfac acolo, la posta si sa-mi pun toate chestiile in carucior. Am vrut initial sa arunc cutia, dar dupa ce am desfacut scotch-ul in care era infasurata, am vazut ca era una dintre cutiile mele din Ikea, asa ca nu m-am indurat sa o arunc si am luat-o si p-aia la subrat.
Cum am ajuns acasa m-am dus si m-am spalat pe dinti, m-am dat cu crema, m-am parfumat cu parfumurile mele dragi... Doamne! ce bine a fost!
Am fost apoi pe la banca si cred ca am fost asa de fermecata de negresa de la ghiseu ca am uitat sa-mi iau pasaportul de acolo... si, dupa ce ajunsesem deja in statia de bus, m-a sunat tipa si mi-a amintit... ma rog... se pare ca eram inca cu capul in nori, de fericire ca mi-au venit cosmeticele din tzara. Mi-am incarcat apoi si cartela de mobil cu vreo 20 de lire, ca am de facut niste proiecte si sunt in echipa cu Ayesha la proiectul cu parfumurile de la Trends Forecasting si in echipa cu Milk la proiectul cu Event Management, asa ca o sa mai trebuiasca sa le mai sms-esc, sa le mai sun si tot asa.
La scoala a fost ok... ne-a tot aburit profa cu trend-urile ei, ne-a pus sa-i povestim ce ne-a placut de la expozitie, ce nu ne-a placut... am fost f incantata sa aflu ca pantofii aia aurii cu toc de 10 cm si cu pernutza de aer Nike erau facuti de designer-ul Cole Haan. Am intrat sa vad pe net cam ce preturi are... un rahat... pai doar 600 dolari o pereche de cizme... o sa-mi iau vreo 3 perechi, ca la pretzul asta e pacat sa nu le iau...:)

Ne-a povestit de parfumuri care miros toate a trandafiri, dar nici unul nu miroase la fel, adica ea vorbea de Chanel no.5, de Rose, de la Paul Smith, de Valentino Rock&Rose si de Commes des Garcons - Rose. De asta din urma eu nu am auzit niciodata, dar cica e o gama exclusivista si nu se gaseste peste tot. Ma rog... toate mi-au placut cum miroseau, ca una dintre colegele mele, o italianca, adusese cateva mostre pe care le luase din diverse magazine... ma rog... e mult spus mostre, ca mostre sunt alea din mapa de la FM... erau de fapt cartonase d-alea subtiri imbibate cu parfum... fata isi facuse serios temele... spre deosebire de altii
Ne-a aratat din nou parfumul lui Marc Jacobs - Daisy si iar a mai batut un pic campii despre faptul ca
Seara mi-am facut un dus lung, m-am spalat cu toate gelurile de dus pe care le primisem, ca imi fusese dor de ele, mi-am pus masca pe par... super misto...chiar, stiti cum zice englezoiul ca se cheama cand stai si te ingrijesti asa, din varful capului pana la degetul mic de la picior? Ii zice "pampering"...asta ca sa vedeti de la ce vine cuvantul pampers.

Hai ca am fugit...
Pup

Niciun comentariu: