Dupa prima noapte in care am dormit ca un prunc, a urmat o zi relaxanta, in care am vizitat imprejurimile, magazinele de 1 lira, Poundland si The Mighty Pound, iar apoi am ajuns si pe la magazinul turcesc, aflat in capatul strazii pe care se afla piata de fructe si legume. Ehe, aici frate piata… m-am simtit ca la mine in piatza la Big, pe Aleea Castanilor. Primii 10 metri parcursi, a fost ok totul, tarabe cu tzoale, cu blugi, cu prostioare de plastic, genti, trolere, caciuli, sepci, haine, perdele, musamale, paturi, seturi de pat… ce mai, piata in adevaratul sens al cuvantului, cu lume colorata pestrita, normal ca majoritatea negrii la piele, dar…socul a venit dupa cei 10 metri parcursi asa, relaxata, fericita, senina, calma, curioasa… hai frate, ca m-a izbit direct in nareta si mi-a intrat in profunzime, in plamani…mi-a rupt nasul o duhoare de peste imputit, de am zis ca nu mai mananc aceasta jivina cate zile o sa mai am de acum inainte. Mamaaaaaa, o putoare frateee, putoare care m-a urmarit pana la capatul strazii cu piata, pentru ca aceste minunate tarabe metalice, prezidate de cate un indian fericit si zambitor, erau presarate din 5 in 10 metri… si….erau pline ochi cu bucati de gheata, iar pe patul de gheata stateau relaxati pestani mari, habar nu am ce rasa si ce gramaj, ca nu am avut curaj sa ma apropii prea mult, dar am vazut ca erau babani, nu gluma, unii cred ca sareau si de 10 kg si lungi si de cate o jumatate de metru… enormi, ce mai, dar putoarea de acolo mi-a ucis pofta de peste pt cel putin 5 ani de acum inainte.
Mi-am amintit ca simteam exact mirosul pe care a trebuit sa-l indur vreo ora, acum vreo 6 ani, cand la departamentul unde lucram a venit o sleahta de indieni sa invete cum se fac platile externe… si… cine era cel mai dibaci si, prin urmare, cel mai in masura sa-i invete pe indieni platile??? Subsemnata… si iata cum, timp de o ora, nasul meu nu mai stia ce si cum sa faca ca sa nu mai simta mirosul care venea si din dreapta si din stanga si din spate-dreapta si din spate-stanga, pt ca (Dooamne, nu-mi vine sa cred ca mai stiu si acum, dupa 6 ani atatea detalii) eram inconjurata nene de 4 indieni, doi stateau pe scaune langa mine, deci ma atacau pe flancuri, iar inca 2 stateau in picioare, in spatele meu si imi suflau in ceafa, deci era atac aerian… Super naspa… cand am terminat, dupa o ora de chin imputit (la propriu) radeau toti din birou de mine, ca eram rosie la fatza ca racul… cred ca de la faptul ca ma chinuisem ca respir cat mai putin si lipsa de oxigen isi spusese cuvantul… Uite, acum imi dau seama… trebuia sa cer spor de toxicitate pt treaba aia… eh… asta e… de acum o sa stiu…
Dar sa revenim la indienii nostri de la Londra, din piata…Noroc ca nasul se obisnuieste cu orice miros in maxim 3 minute, deci dupa 3 minute deja nu mai simteam mirosul de peste sau macar nu-l mai simteam asa de tare si de penetrant ca la inceput. Piata e super lunga si f bine aprovizionata…m-am chiorat si eu pe la tarabe, unde puteai sa gasesti de toate, incepand de la chiloti, tanga, d-aia de baba, mai mici, mai mari, mai grosi, mai subtiri, mai albi, mai colorati, cu dantela, fara dantela etc, si terminand cu fete de masa, metraje de panzeturi colorate, d-alea in care sa se infasoare negresele cand nu mai incap nici in blugii XXXL, perdele, pantofi, cizme, genti, tricouri de toate felurile, diverse rochite f f transparente si largi, brichete, adaptoare de prize, ca se stie ca aici prizele sunt altfel decat la noi, ca mai au o gaura in plus, care am inteles ca este impamantarea si ca aici e imposibil sa te electrocutezi, ca intai se impamanteaza aparatul si abia apoi face si contactul cu priza… ma rog… nu are mare importanta… eh, ati prins ideea. DE TOATE PT TOTI…
Ajungem in sfarsit in capatul strazii… deja aici se mai rarisera tarabele cu pestani si se vindeau doar CD-uri si toale… si era un negru la vreo 50 de ani care avea o taraba cu muzica si canta din toata inima impreuna cu CD-Playerul sau casetofonul ce dreaq era, ca nu am fost chiar asa de atenta la detalii d-astea, ceva de genul Give me hope, Johanna… ma rog, haios oricum. Vis-à-vis era si un salon de coafura cu multe poze cu capete negre cu codite impletite cu diverse modele… f interesant.
Dupa ce traversam strada intram intr-un magazin turcesc, Turkish Food Centre, pt ca noi cautam cascaval care sa semene cu ala romanesc si se pare ca turcii reuseau sa faca asa ceva. Magazinul semana f bine cu Mega Image-ul, desi era parca un pic mai prafuit, dar am gasit multe chestii misto, muraturi la borcane f mari, de 2-3 kg, ardei copti, varza acra, foi de vitza, pt sarmale si multe multe altele… eh…si cum mergeam toate 3 (eu, Ana si Alexandra) happy printre rafturi si comentam preturile, produsele, care seamana cu ale noastre, care se pot adapta si pot inlocui cu succes un produs romanesc… iata ca nasul meu are din nou parte de un soc, doar ca de data asta nu era vorba de nici un peste, ci era un OM… doar ca era un om f f transpirat, cu un pulover f f imbibat de duhoare, si… desi acel om f f imputit nu a stat decat 1-2 secunde in jurul meu, adica exact cat am trecut unul pe langa celalalt, mamaaaaa, mirosul persista, pt ca lasase in urma lui o dara lunga si groasa de transpiratie… Ala, saracul, era lucrator acolo, in magazin cine stie cate zeci de laditze carase pana la ora aia… dar, Doamne, stiti vorba aia “Mila mi-e de tine, dar de mine… mi se rupe inima”… nici nu vreau sa stiu cum e sa stai langa ala in vreun depozit, sa fii coleg cu el si sa nimeresti aceeasi tura… si sa te trezesti ca el sta cocotat pe o scara de 2-3 trepte si ia de pe diverse rafturi marfa, iar tu trebuie sa stai langa el, la prindere, si sa tragi in piept aerul pe care el il vantura cu bratele… te rupe, nene, la nas, ori iti iei tu masca de gaze ori ii faci cadou un spray, un gel de dus si un pulover nou, ca singur mirosul din puloverul lui nu mai iese cu nici un fel de Ariel, lichid, concentrat sau cu balsam incorporat. Sigur nimic nu mai poate aduce un miros cat de cat omenesc acelui pulover.
A fost misto la raionul de carne, ca aveau niste ciocanele (vrac) si l-am rugat pe nenea de acolo sa-mi cantareasca si mie 4 ciocanele… era un turcalet, trecut de 50 de ani, cu mustacioara grizonata, si il vad ca baga mana sanatos in muntele ala de ciocanele si umple o punga… eu raman perplexa si uit si de engleza si de tot si incep sa zic “Gata, Gata…”… ala casca niste ochi nedumeriti la mine si incepe sa numere pe turceste, pe degete pana la 10…iar eu, neimpresionata de faptul ca vrea sa invat si turceste, ii arat prin limbajul international al semnelor, ca nu vreau decat 4 bucati si pana la urma, un pic intristat ca nu vreau 4 kg de ciocanele, imi cantareste ce vroiam eu de fapt.
Oricum, magazinul e super bine aprovizionat, cu o groaza de legume si de fructe proaspete, dar si mezeluri, branzeturi si delicatese. Stiu ca am gasit ulei de masline, intr-o sticlutza f draguta, de 250 ml, cu 1,50 lire, mi-am luat si masline verzi, doar sa nu uit acum sa iau si o sticla de Martini, ca asa goale nu sunt bune, am gasit un salam care semana f bine cu salamul de Sibiu, doar ca era de curcan, mi-am mai luat un pliculet de curry si unul de marar uscat, pt salate…
Eh… cam asta a fost si excursia cu peripetii la piata si la magazinul turcesc… dar sunt sigura ca or sa mai fie multe, multe alte chestii haioase de povestit pe viitor.
Mi-am amintit ca simteam exact mirosul pe care a trebuit sa-l indur vreo ora, acum vreo 6 ani, cand la departamentul unde lucram a venit o sleahta de indieni sa invete cum se fac platile externe… si… cine era cel mai dibaci si, prin urmare, cel mai in masura sa-i invete pe indieni platile??? Subsemnata… si iata cum, timp de o ora, nasul meu nu mai stia ce si cum sa faca ca sa nu mai simta mirosul care venea si din dreapta si din stanga si din spate-dreapta si din spate-stanga, pt ca (Dooamne, nu-mi vine sa cred ca mai stiu si acum, dupa 6 ani atatea detalii) eram inconjurata nene de 4 indieni, doi stateau pe scaune langa mine, deci ma atacau pe flancuri, iar inca 2 stateau in picioare, in spatele meu si imi suflau in ceafa, deci era atac aerian… Super naspa… cand am terminat, dupa o ora de chin imputit (la propriu) radeau toti din birou de mine, ca eram rosie la fatza ca racul… cred ca de la faptul ca ma chinuisem ca respir cat mai putin si lipsa de oxigen isi spusese cuvantul… Uite, acum imi dau seama… trebuia sa cer spor de toxicitate pt treaba aia… eh… asta e… de acum o sa stiu…
Dar sa revenim la indienii nostri de la Londra, din piata…Noroc ca nasul se obisnuieste cu orice miros in maxim 3 minute, deci dupa 3 minute deja nu mai simteam mirosul de peste sau macar nu-l mai simteam asa de tare si de penetrant ca la inceput. Piata e super lunga si f bine aprovizionata…m-am chiorat si eu pe la tarabe, unde puteai sa gasesti de toate, incepand de la chiloti, tanga, d-aia de baba, mai mici, mai mari, mai grosi, mai subtiri, mai albi, mai colorati, cu dantela, fara dantela etc, si terminand cu fete de masa, metraje de panzeturi colorate, d-alea in care sa se infasoare negresele cand nu mai incap nici in blugii XXXL, perdele, pantofi, cizme, genti, tricouri de toate felurile, diverse rochite f f transparente si largi, brichete, adaptoare de prize, ca se stie ca aici prizele sunt altfel decat la noi, ca mai au o gaura in plus, care am inteles ca este impamantarea si ca aici e imposibil sa te electrocutezi, ca intai se impamanteaza aparatul si abia apoi face si contactul cu priza… ma rog… nu are mare importanta… eh, ati prins ideea. DE TOATE PT TOTI…
Ajungem in sfarsit in capatul strazii… deja aici se mai rarisera tarabele cu pestani si se vindeau doar CD-uri si toale… si era un negru la vreo 50 de ani care avea o taraba cu muzica si canta din toata inima impreuna cu CD-Playerul sau casetofonul ce dreaq era, ca nu am fost chiar asa de atenta la detalii d-astea, ceva de genul Give me hope, Johanna… ma rog, haios oricum. Vis-à-vis era si un salon de coafura cu multe poze cu capete negre cu codite impletite cu diverse modele… f interesant.
Dupa ce traversam strada intram intr-un magazin turcesc, Turkish Food Centre, pt ca noi cautam cascaval care sa semene cu ala romanesc si se pare ca turcii reuseau sa faca asa ceva. Magazinul semana f bine cu Mega Image-ul, desi era parca un pic mai prafuit, dar am gasit multe chestii misto, muraturi la borcane f mari, de 2-3 kg, ardei copti, varza acra, foi de vitza, pt sarmale si multe multe altele… eh…si cum mergeam toate 3 (eu, Ana si Alexandra) happy printre rafturi si comentam preturile, produsele, care seamana cu ale noastre, care se pot adapta si pot inlocui cu succes un produs romanesc… iata ca nasul meu are din nou parte de un soc, doar ca de data asta nu era vorba de nici un peste, ci era un OM… doar ca era un om f f transpirat, cu un pulover f f imbibat de duhoare, si… desi acel om f f imputit nu a stat decat 1-2 secunde in jurul meu, adica exact cat am trecut unul pe langa celalalt, mamaaaaa, mirosul persista, pt ca lasase in urma lui o dara lunga si groasa de transpiratie… Ala, saracul, era lucrator acolo, in magazin cine stie cate zeci de laditze carase pana la ora aia… dar, Doamne, stiti vorba aia “Mila mi-e de tine, dar de mine… mi se rupe inima”… nici nu vreau sa stiu cum e sa stai langa ala in vreun depozit, sa fii coleg cu el si sa nimeresti aceeasi tura… si sa te trezesti ca el sta cocotat pe o scara de 2-3 trepte si ia de pe diverse rafturi marfa, iar tu trebuie sa stai langa el, la prindere, si sa tragi in piept aerul pe care el il vantura cu bratele… te rupe, nene, la nas, ori iti iei tu masca de gaze ori ii faci cadou un spray, un gel de dus si un pulover nou, ca singur mirosul din puloverul lui nu mai iese cu nici un fel de Ariel, lichid, concentrat sau cu balsam incorporat. Sigur nimic nu mai poate aduce un miros cat de cat omenesc acelui pulover.
A fost misto la raionul de carne, ca aveau niste ciocanele (vrac) si l-am rugat pe nenea de acolo sa-mi cantareasca si mie 4 ciocanele… era un turcalet, trecut de 50 de ani, cu mustacioara grizonata, si il vad ca baga mana sanatos in muntele ala de ciocanele si umple o punga… eu raman perplexa si uit si de engleza si de tot si incep sa zic “Gata, Gata…”… ala casca niste ochi nedumeriti la mine si incepe sa numere pe turceste, pe degete pana la 10…iar eu, neimpresionata de faptul ca vrea sa invat si turceste, ii arat prin limbajul international al semnelor, ca nu vreau decat 4 bucati si pana la urma, un pic intristat ca nu vreau 4 kg de ciocanele, imi cantareste ce vroiam eu de fapt.
Oricum, magazinul e super bine aprovizionat, cu o groaza de legume si de fructe proaspete, dar si mezeluri, branzeturi si delicatese. Stiu ca am gasit ulei de masline, intr-o sticlutza f draguta, de 250 ml, cu 1,50 lire, mi-am luat si masline verzi, doar sa nu uit acum sa iau si o sticla de Martini, ca asa goale nu sunt bune, am gasit un salam care semana f bine cu salamul de Sibiu, doar ca era de curcan, mi-am mai luat un pliculet de curry si unul de marar uscat, pt salate…
Eh… cam asta a fost si excursia cu peripetii la piata si la magazinul turcesc… dar sunt sigura ca or sa mai fie multe, multe alte chestii haioase de povestit pe viitor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu