Azi m-am trezit tarziu, ca m-am resimtit dupa noaptea alba de marti spre miercuri, asa ca nu am facut altceva decat sa-mi scriu un CV dupa modelul cerut la mine la facultate, ca maine sunt programata la interviul pt internship. L-am salvat si maine o sa-l printez, ca trb sa apar cu el in hard copy, nu in format electronic.
Am primit raspuns pe email si de la baiatul cu firma de publicitate… asa ca maine am o zi plina: la ora 10 interviu pt treaba cu fluturasii, apoi back home, printat Cv, dus acasa, pregatit sufleteste pt interviul pt internship-ul la Il Botaccio, iar apoi cursul de Forecast Trends.
Toate bune si frumoase pana aici, dar am descoperit ca am o boala… Vai…cumparaturile sunt boala grea. Azi, in drum spre facultate, iar am trecut pe langa un magazin cu reduceri… si am ajuns la scoala cu o vestutza mica, bleumarin, din fleece, la mine in geanta. Pai era si pacat sa nu o iau…avea eticheta, era nou-noutza, frumoasa si…doar o lira. Incepe sa-mi placa aici. Chiar se simt reducerile, cand sunt reduceri si e pacat sa nu iei ceva, daca e si folositor pe deasupra.
In autobuz am primit sms de la Milk, colega mea thailandeza, care ma ruga sa-I spun profului ca o sa intarzie putin. Nu-I nimic, nici nu a fost nevoie sa-I spun, ca nici eu nu am ajuns chiar la 17:30, dar spre fericirea mea, iar erau prea multi oameni intr-o sala de curs si iar s-au facut niste schimbari si… tocmai cand m-am asezat si eu (eu nu ma asez decat in primul rand, intotdeauna) atunci intra in clasa d-l Barnes, adica exact proful cu care facusem marti seara cursul de Marketing. S-a scuzat, ne-a spus ca d-l J.Wilson, proful nostru, nu va putea ajunge si ca el ii va tine locul. Am observat ca lumea a fost un pic dezamagita, dar eu nu eram, pt ca proful imi povestise marti, in pauza, ca a fost si el in Romania, la Constanta, cu vreo 25 de ani in urma, dar ca nu i-a placut f mult, ca era regimul communist la putere si lor, strainilor, le dadeau la restaurant sa manance numai bunatati, iar la romani doar paine cu unt si o cana de ceai. Eh… asta a vazut el, iar eu nu puteam sa combat chestia asta, pt ca stiam ca omul avea dreptate, dar l-am asigurat ca acum lucrurile stau altfel, ca au inceput sa se dezvolte si la noi sectoare precum marketingul si advertisingul si ca in cativa ani o sa avem in parcul Herastrau o roata mai mare decat London Eye-ul lor, ca cica se va construi cea mai mare roata din Europa. Si cu asta, chiar ca i-am inchis gura, pt ca a inteles si el ca noi, astia din sud-estul Europei venim tare din urma…
Eh, dar gata cu nationalismul…cursul s-a desfasurat frumos, placut, tot in genul celui de marti, adica cu definitii, clasificari, intrebari, raspunsuri, discutii interactive cu grupa, mai ales ca martea si joia cursurile astea de Event Management se fac impreuna cu colegii din anul III, ca d-aia si suntem asa de multi in sala. Si e aici nene o gasca de italieni, adica doar vreo 2 baieti si vreo 5-6 fete, dar frate, vorbesc intr-una, si repede si tare si la un moment dat iti vine sa-I strangi de gat, nu alta. Si mai e o gagica mai emancipata, care cand vorbeste inchide si ochii, asa, ca sa-si dea importanta, stiu asta…e studiata faza. Tipa e din Africa de Sud, e blonda, tinerica, slabutza, cu ochii conturati puternic cu tus negru si cu coada lunga desenata la coltul pleoapelor, exact ca in anii 60. O cheama Paloma, dar trb sa recunosc ca e destul de enervanta,ca vrea tot timpul explicatii suplimentare, ca ori face pe proasta ori vrea sa demonstreze ceva de genul ca proful nu explica bine… ma rog, o sa ma lamuresc cu timpul care dintre aceste pozitii e adoptata de fatuca asta.
La vreo 5 minute dupa prof intra si Milk in clasa…bine ca ii oprisem loc langa mine, ca toata sala era full. In pauza i-am aratat ce am scris marti la curs, ca si martea si joia avem cursuri commune, doar ca ea marti nu a putut sa vina pt ca a fost plecata la Paris intr-un we prelungit, de sambata dimineata si pana miercuri seara. Super tare… sper sa am timp sa-mi fac si eu drum pana la Paris, dar vreau sa fac asta numai dupa ce imi gasesc un job ceva, ca doar nu o sa pun in pericol siguranta unui trai decent cu banii din Romania pt un moft… aici banii zboara f repede, asa ca nu o sa joc decat la sigur…stiu ca e vorba aia: No pain, no gain, dar prefer sa cred ca se refera la epilatul inghinal si nu la umilinta de a sta la Londra fara bani, pt ca am vrut la Paris. Parisul o stea tot acolo si la anul, cand sigur o sa mai strang ceva bani si o sa ma pot duce linistita si fara griji.
La intoarcerea acasa, m-am oprit pana la Tesco, ca salata de luni, facuta de Alexandra a fost minunata. Au astia aici o salata verde cu foile crocante si un pic transparente, iar Costa a pus un otzet balsamic peste salata si i-a dat un gust minunat…asa ca a trebuit sa-mi astampar pofta de salata cu otzet, cumparandu-mi o sticla de otzet balsamic cu 1,24 lire(super bine) si o salata Alfresco, deja curatata, taiata, aranjata si amestecata si cu alte frunze de salate, cu morcov ras, cu feliutze de ardei… o minunatie…iar pt 1.35 lire, a meritat cu varf si indesat pt ca am mancat de 3 ori din punga respectiva.
Iar ca sa ma odihnesc mai bine, 4 sticle de Bacardi Breezer, la 3,99 lire, stiu ca pare scump, dar linistea mea e mai presus de orice…si in seara asta chiar trebuie sa dorm, nu sa mai stau ca o cucuvea, treaza, in miez de noapte.
Am primit raspuns pe email si de la baiatul cu firma de publicitate… asa ca maine am o zi plina: la ora 10 interviu pt treaba cu fluturasii, apoi back home, printat Cv, dus acasa, pregatit sufleteste pt interviul pt internship-ul la Il Botaccio, iar apoi cursul de Forecast Trends.
Toate bune si frumoase pana aici, dar am descoperit ca am o boala… Vai…cumparaturile sunt boala grea. Azi, in drum spre facultate, iar am trecut pe langa un magazin cu reduceri… si am ajuns la scoala cu o vestutza mica, bleumarin, din fleece, la mine in geanta. Pai era si pacat sa nu o iau…avea eticheta, era nou-noutza, frumoasa si…doar o lira. Incepe sa-mi placa aici. Chiar se simt reducerile, cand sunt reduceri si e pacat sa nu iei ceva, daca e si folositor pe deasupra.
In autobuz am primit sms de la Milk, colega mea thailandeza, care ma ruga sa-I spun profului ca o sa intarzie putin. Nu-I nimic, nici nu a fost nevoie sa-I spun, ca nici eu nu am ajuns chiar la 17:30, dar spre fericirea mea, iar erau prea multi oameni intr-o sala de curs si iar s-au facut niste schimbari si… tocmai cand m-am asezat si eu (eu nu ma asez decat in primul rand, intotdeauna) atunci intra in clasa d-l Barnes, adica exact proful cu care facusem marti seara cursul de Marketing. S-a scuzat, ne-a spus ca d-l J.Wilson, proful nostru, nu va putea ajunge si ca el ii va tine locul. Am observat ca lumea a fost un pic dezamagita, dar eu nu eram, pt ca proful imi povestise marti, in pauza, ca a fost si el in Romania, la Constanta, cu vreo 25 de ani in urma, dar ca nu i-a placut f mult, ca era regimul communist la putere si lor, strainilor, le dadeau la restaurant sa manance numai bunatati, iar la romani doar paine cu unt si o cana de ceai. Eh… asta a vazut el, iar eu nu puteam sa combat chestia asta, pt ca stiam ca omul avea dreptate, dar l-am asigurat ca acum lucrurile stau altfel, ca au inceput sa se dezvolte si la noi sectoare precum marketingul si advertisingul si ca in cativa ani o sa avem in parcul Herastrau o roata mai mare decat London Eye-ul lor, ca cica se va construi cea mai mare roata din Europa. Si cu asta, chiar ca i-am inchis gura, pt ca a inteles si el ca noi, astia din sud-estul Europei venim tare din urma…
Eh, dar gata cu nationalismul…cursul s-a desfasurat frumos, placut, tot in genul celui de marti, adica cu definitii, clasificari, intrebari, raspunsuri, discutii interactive cu grupa, mai ales ca martea si joia cursurile astea de Event Management se fac impreuna cu colegii din anul III, ca d-aia si suntem asa de multi in sala. Si e aici nene o gasca de italieni, adica doar vreo 2 baieti si vreo 5-6 fete, dar frate, vorbesc intr-una, si repede si tare si la un moment dat iti vine sa-I strangi de gat, nu alta. Si mai e o gagica mai emancipata, care cand vorbeste inchide si ochii, asa, ca sa-si dea importanta, stiu asta…e studiata faza. Tipa e din Africa de Sud, e blonda, tinerica, slabutza, cu ochii conturati puternic cu tus negru si cu coada lunga desenata la coltul pleoapelor, exact ca in anii 60. O cheama Paloma, dar trb sa recunosc ca e destul de enervanta,ca vrea tot timpul explicatii suplimentare, ca ori face pe proasta ori vrea sa demonstreze ceva de genul ca proful nu explica bine… ma rog, o sa ma lamuresc cu timpul care dintre aceste pozitii e adoptata de fatuca asta.
La vreo 5 minute dupa prof intra si Milk in clasa…bine ca ii oprisem loc langa mine, ca toata sala era full. In pauza i-am aratat ce am scris marti la curs, ca si martea si joia avem cursuri commune, doar ca ea marti nu a putut sa vina pt ca a fost plecata la Paris intr-un we prelungit, de sambata dimineata si pana miercuri seara. Super tare… sper sa am timp sa-mi fac si eu drum pana la Paris, dar vreau sa fac asta numai dupa ce imi gasesc un job ceva, ca doar nu o sa pun in pericol siguranta unui trai decent cu banii din Romania pt un moft… aici banii zboara f repede, asa ca nu o sa joc decat la sigur…stiu ca e vorba aia: No pain, no gain, dar prefer sa cred ca se refera la epilatul inghinal si nu la umilinta de a sta la Londra fara bani, pt ca am vrut la Paris. Parisul o stea tot acolo si la anul, cand sigur o sa mai strang ceva bani si o sa ma pot duce linistita si fara griji.
La intoarcerea acasa, m-am oprit pana la Tesco, ca salata de luni, facuta de Alexandra a fost minunata. Au astia aici o salata verde cu foile crocante si un pic transparente, iar Costa a pus un otzet balsamic peste salata si i-a dat un gust minunat…asa ca a trebuit sa-mi astampar pofta de salata cu otzet, cumparandu-mi o sticla de otzet balsamic cu 1,24 lire(super bine) si o salata Alfresco, deja curatata, taiata, aranjata si amestecata si cu alte frunze de salate, cu morcov ras, cu feliutze de ardei… o minunatie…iar pt 1.35 lire, a meritat cu varf si indesat pt ca am mancat de 3 ori din punga respectiva.
Iar ca sa ma odihnesc mai bine, 4 sticle de Bacardi Breezer, la 3,99 lire, stiu ca pare scump, dar linistea mea e mai presus de orice…si in seara asta chiar trebuie sa dorm, nu sa mai stau ca o cucuvea, treaza, in miez de noapte.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu