O zi f lunga… inceputa cu un telefon la Marshall Agency si stabilirea unei intalniri pt…3 ore mai tarziu. Stiu ca in Romania 3 ore inseamna mult, dar aici e f putin tinand cont de faptul ca de la mine de acasa si pana la Victoria Station fac cel putin o ora, in conditii excelente de trafic si fara intreruperi(ceea ce nu se prea intampla). Bine ca m-am trezit f de dimineatza, adica pe la 7, adica pe 7 deja misunam prin bucatarie, ca eu eram trezita de la 4, ma uitasem deja la 2 filme si ma cam plictisisem. Asa ca m-am apucat sa fac puiul pe care il cumparasem ieri din Tesco, adica sa-l aranjez intr-o tava, sa-I bag niste morcovi in fund si sa-I pun niste cartofiori pe langa el si niste curry deasupra. Apoi la 9, cand am auzit ca s-a trezit toata lumea din casa, am dat si drumul la masina de spalat, apoi le-am pus la uscator, iar pe la 12 deja eram cu masa gata, cu hainele spalate, uscate si puse deja la loc in sifonier… ce mai era de facut?? I-am dat un telefon aluia de la Marshall sa fixez o intalnire si daca tot mi-a spus ca pot sa vin oricand, i-am zis ca ajung pe la 3. Am iesit pe usa pe la 1 si un pic, dar, ca de obicei, 38 nu a vrut sa mearga pana la Victoria Station, ca sa mai am doar 3 minute de mers pana la firma, ci m-a lasat in statia Green Park. Hmm…m-am gandit eu ca mai aveam totusi o ora … deci am luat-o si eu prin parc, am admirat tot ce se putea admira prin parc, adica m-au mirat sezlongurile care erau puse direct pe iarba, si lumea statea pe ele, citea, vorbea, admira natura… super tare. Dar imaginati-va sezlonguri d-alea de lemn si de carpa, pe care se chinuia Benny Hill sa le monteze pe plaja, deci d-alea clasice, vechi, de pus la plaja, dar care se potriveau minunat in peisajul parcului. M-am uitat eu bine de tot pe diverse harti, ca la fiecare colt de strada se gaseste cate una si am vazut ca in capatul strazii ar trebui sa fie Buckingham Palace… si chiar asa era. M-am uitat si eu un pic la multimea de turisti din fatza palatului, din pacate nu aveam si aparatul la mine, ca doar nu banuiam eu ca o sa ajung la Buckingham, si apoi mi-am vazut de drum. Am tot urmarit indicatoarele spre Victoria Station, m-am tot uitat pe harta si m-am incapatzanat sa ma descurc singura si sa nu intreb pe nimeni nimic. Ba chiar m-a acostat o negresa, la vreo 20 de ani, slabutza, inalta, cu parul prins in multe zeci de coditze, cu un ruj pe buze de culoarea visinei putrede, dar cu dintzii galbeni si cu tartru depus pe ei sau tutun, ma rog, nu asta conteaza. Ideea e ca m-a intrebat unde e Palatul Buckingham … iar eu, pt ca de acolo veneam, i-am aratat cu mare satisfactie zidul si cladirea din fatza ei si i-am zis ca ala e… fatza I s-a luminat, cu un zambet i s-a luminat, ca ea era negresa, nu putea sa i se lumineze la propriu, mi-a multzumit si s-a dus fericita spre el.
Si cum mergeam eu asa, pe partea dreapta era zidul palatului, pe stanga o multme de buticuri cu suveniruri si prostioare…iata ca vad si o cutie postala, d-aia mare si rosie, veche, dar inca functionala… si imi amintesc deodata ca aveam si eu un plic care zacea la mine in geanta de vreo 4 zile, cu o cerere de card pt magazinul Tesco, asa ca am scos mandra plicul din geanta si l-am aruncat in cutie, cu speranta ca o sa vina totusi cineva sa colecteze posta din cutia respectiva si ca nu era doar de decor. M-am mai invartit eu pe acolo, pe stradutze, dar pana la urma am ajuns cu bine la Victoria Station si apoi la agentie. Acolo, ala era cam sictirit, cred ca abia astepta sa se faca ora 4 si sa se care acasa, pt ca nu am vb decat 5 minute si apoi m-am carat, cu o asigurare ferma ca o sa ma contacteze el. Vreau sa va spun ca acum, cand scriu postul asta, deja suntem in data de 21 oct si nu am mai primit nici un tel de la el. Ma rog… nu conteaza… are balta peste…
Dupa ce am iesit din cladire m-am tot concentrat si m-am tot uitat sa vad cam pe unde este facultatea mea, pt ca stiam ca eu vin cu 38 si cobor cu o statie inainte de Victoria, deci trebuia cumva sa ma intorc…ma rog, pana la urma am vazut de unde venea un 38 si am luat-o si eu pe acolo…nu am facut decat o data stanga si o data dreapta si gata… am si ajuns pe strada cu facultatea mea…si chiar ma bucuram ca am ajuns un pic mai devreme pt ca incepuse sa picure usor…
Am fugit repede la Computer Room, m-am instalat si…in 5 minute Milk a intrat pe usa si a venit la mine. Am stat amandoua, mi-a aratat pagina ei de Hi5, de Facebook si tot asa…cu poze de prin toate tarile pe unde a calatorit, apoi, nici nu ne-am dat seama, dar deja se facuse 5 jumate si trebuia sa fugim la cursul de Marketing, cu nenea ala care semana cu tataie.
Cursul a fost misto, ca nenea e super haios, chiar radea de noi, ca in primul rand nu sunt 2 persoane din aceeasi tara, si chiar asa era, ca eram eu, apoi Milk din Thailanda, apoi un baiat din Serbia, apoi o tipa din Africa de Sud, apoi una din Portugalia, apoi una din SUA si apoi o italianca. Deci era un adevarat mix de nationalitati. Era destul de mare galagia, ca eram multi, si italienii astia sunt asa de guralivi, si vorbesc si comenteaza, si se plictisesc repede… ma rog. Proful si-a vazut de treaba, ne-a predat el ce ne-a predate, tot felul de strategii de marketing, ne-a dat o lista cu bibliografia, cu niste site-uri de referinta, cu schema de lucru, impartita pe saptamani si ne-a spus ca in saptamana 5 avem reading week, deci sa nu venim la curs, ca el nu o sa vina. In saptamana aia trebuie sa citim ce ne-a dat el la bibliografie. La cum ma stiu, am totusi o vaga impresie ca nu o sa fac chestia asta…ne-a dat apoi o hartie cu un studiu de caz pt firma Intell, cu 3 intrebari pe care ne-a zis sa le pregatim pt saptamana 6, in care o sa avem mid-term exam.
In sfarsit, cursul s-a terminat cu 30 de minute inainte, pt ca azi, la 20:00 aveam Wellcome Party, la parterul cladirii vecine, adica la sediul firmei Il Bottacio. (unde sper sa-mi fac eu internship-ul).
Am stat doar vreo ora si un pic, pt ca era destul de boring, mai ales ca nu le cunosteam decat pe Milk si pe Ayesha. Dar oricum, petrecerea era organizata absolut superb… jos palaria. Nu erau decat 2 camere, dar d-alea mari, inalte, pt ca cladirea are cel putin 100 de ani, dupa cum am vazut in picturile din pasaj, cand veneam spre facultate. Ambele camere aveau cate un semineu, exact deasupra lui erau oglinzi mari, care lasau impresia ca respectiva camera e f f lata, iar pe semineu erau niste vaze inalte cu flori, printre care si tulpini cu gura leului. Fetele nu stiau cum face floarea aia, asa ca am fost nevoita sa rup una si sa le arat. Muzica era chill-out, gen Buhdda Bar sau asa ceva. Ambele camere erau laminate in siclam, dar combinatia aia de lumini, cu muzica, cu flori, cu tinerete si veselie, ca unii se mai si cunosteau intre ei, facea din petrecerea asta ceva deosebit. Erau si 2 neni care se tot plimbau printre noi cu o tava cu sampanie si normal ca a trebuit sa luam si noi, am dat noroc, am zis noroc pe toate cele 3 limbi(romana, engleza si thailandeza) … ce sa mai… ff dragutz… dar dupa vreo 10 minute de stat la discutii, ca Milk si Ayesha abia acum se cunosteau pt prima oara, ne-am gandit noi sa vedem cum e si in cealalta camera, unde se dusese toata lumea. Pai cum sa fie… pe o latura era o scena, iar pe scena tobe si tot felul de instrumente pregatite pt concertul ce trebuia sa inceapa mai incolo, la ora 10, dar la care nu am mai asistat. Iar in mijloc… o masa enorma, rotunda, dar mare nene, cam de 3 m diametru, cu o fatza alba pe ea si super misto aranjate niste tavi, tot rotunde, cu niste bunatati de sandwich-uri, cu pui, cu ciuperci, nu stiu exact, ca pe mine nu alea ma interesau in mod direct. Dar mai erau si niste tavi cu carnaciori mititei cu betisoare deja infipte in ei, numai buni sa-I bagi in gura… si mai erau si niste tavi cu prajitura negresa, super super buna si…. pe astea era cea mai mare batalie… niste platouri cu capsuni care fusesera trecute prin ciocolata… eeee…asa da…mai veniti de acasa. Si eram noi 3, Milk il prinsese si pe proful de marketing la curs, iar atunci am realizat eu ca nu prea sunt tupeista, ca parca mi-era rusine ca proful se oprise sa stea de vorba cu noi, parca mi se parea ca toata lumea se uita la noi. Ma rog, dupa ce am facut o combinatie misto de 2 pahare de sampanie, 10 capsuni, 3 negrese si 5 carnaciori… pana la urma proful s-a carat, ca el face naveta din Kent in Londra si ne-a zis ca daca pierde trenul mai trebuie sa stea cel putin o ora degeaba pana vine urmatorul, asa ca l-am salutat si s-a dus… iar noi, am mai stat vreo 10 minute si ne-am dus si noi, fiecare pe la casa lui.
Intr-un fel mi-a parut rau ca nu am stat mai mult, dar era destul de aiurea atmosfera, deja erau bisericutze, in functie de cursuri sau in functie de nationalitati… am auzit si vreo 2 romance pe acolo, dar nu am reusit sa le si vad fetzele. Poate de Halloween, ca nu cred ca nu organizeaza astia nici o petrecere… poate atunci deja o sa cunoastem si noi mai multe persoane si o sa fie mai haios, dar acum…deja masa se golise, venisera 3 baieti si o si stransesera, deci nu mai urma decat concertul si, dupa ce fetze aveau aia care isi acordau instrumentele pe scena, sigur era rock. Am zis pass…am plecat cu fetele si urma sa ma vad joi cu Milk la cursul de Event Management si vineri cu Ayesha, la cursul de Trends Forecasting.
Pana acasa am bagat viteza, ca era deja trecut de 10 si chiar incepe sa mi se faca frica sa merg singura, noaptea, pe aici, printre bloculetze, mai ales dupa toate peripetiile cu vecinii. Dar, ca de obicei, ingerul meu pazitor si-a facut datoria si am ajuns in siguranta, fara nici o problema si fara nici o sperietura.
Si cum mergeam eu asa, pe partea dreapta era zidul palatului, pe stanga o multme de buticuri cu suveniruri si prostioare…iata ca vad si o cutie postala, d-aia mare si rosie, veche, dar inca functionala… si imi amintesc deodata ca aveam si eu un plic care zacea la mine in geanta de vreo 4 zile, cu o cerere de card pt magazinul Tesco, asa ca am scos mandra plicul din geanta si l-am aruncat in cutie, cu speranta ca o sa vina totusi cineva sa colecteze posta din cutia respectiva si ca nu era doar de decor. M-am mai invartit eu pe acolo, pe stradutze, dar pana la urma am ajuns cu bine la Victoria Station si apoi la agentie. Acolo, ala era cam sictirit, cred ca abia astepta sa se faca ora 4 si sa se care acasa, pt ca nu am vb decat 5 minute si apoi m-am carat, cu o asigurare ferma ca o sa ma contacteze el. Vreau sa va spun ca acum, cand scriu postul asta, deja suntem in data de 21 oct si nu am mai primit nici un tel de la el. Ma rog… nu conteaza… are balta peste…
Dupa ce am iesit din cladire m-am tot concentrat si m-am tot uitat sa vad cam pe unde este facultatea mea, pt ca stiam ca eu vin cu 38 si cobor cu o statie inainte de Victoria, deci trebuia cumva sa ma intorc…ma rog, pana la urma am vazut de unde venea un 38 si am luat-o si eu pe acolo…nu am facut decat o data stanga si o data dreapta si gata… am si ajuns pe strada cu facultatea mea…si chiar ma bucuram ca am ajuns un pic mai devreme pt ca incepuse sa picure usor…
Am fugit repede la Computer Room, m-am instalat si…in 5 minute Milk a intrat pe usa si a venit la mine. Am stat amandoua, mi-a aratat pagina ei de Hi5, de Facebook si tot asa…cu poze de prin toate tarile pe unde a calatorit, apoi, nici nu ne-am dat seama, dar deja se facuse 5 jumate si trebuia sa fugim la cursul de Marketing, cu nenea ala care semana cu tataie.
Cursul a fost misto, ca nenea e super haios, chiar radea de noi, ca in primul rand nu sunt 2 persoane din aceeasi tara, si chiar asa era, ca eram eu, apoi Milk din Thailanda, apoi un baiat din Serbia, apoi o tipa din Africa de Sud, apoi una din Portugalia, apoi una din SUA si apoi o italianca. Deci era un adevarat mix de nationalitati. Era destul de mare galagia, ca eram multi, si italienii astia sunt asa de guralivi, si vorbesc si comenteaza, si se plictisesc repede… ma rog. Proful si-a vazut de treaba, ne-a predat el ce ne-a predate, tot felul de strategii de marketing, ne-a dat o lista cu bibliografia, cu niste site-uri de referinta, cu schema de lucru, impartita pe saptamani si ne-a spus ca in saptamana 5 avem reading week, deci sa nu venim la curs, ca el nu o sa vina. In saptamana aia trebuie sa citim ce ne-a dat el la bibliografie. La cum ma stiu, am totusi o vaga impresie ca nu o sa fac chestia asta…ne-a dat apoi o hartie cu un studiu de caz pt firma Intell, cu 3 intrebari pe care ne-a zis sa le pregatim pt saptamana 6, in care o sa avem mid-term exam.
In sfarsit, cursul s-a terminat cu 30 de minute inainte, pt ca azi, la 20:00 aveam Wellcome Party, la parterul cladirii vecine, adica la sediul firmei Il Bottacio. (unde sper sa-mi fac eu internship-ul).
Am stat doar vreo ora si un pic, pt ca era destul de boring, mai ales ca nu le cunosteam decat pe Milk si pe Ayesha. Dar oricum, petrecerea era organizata absolut superb… jos palaria. Nu erau decat 2 camere, dar d-alea mari, inalte, pt ca cladirea are cel putin 100 de ani, dupa cum am vazut in picturile din pasaj, cand veneam spre facultate. Ambele camere aveau cate un semineu, exact deasupra lui erau oglinzi mari, care lasau impresia ca respectiva camera e f f lata, iar pe semineu erau niste vaze inalte cu flori, printre care si tulpini cu gura leului. Fetele nu stiau cum face floarea aia, asa ca am fost nevoita sa rup una si sa le arat. Muzica era chill-out, gen Buhdda Bar sau asa ceva. Ambele camere erau laminate in siclam, dar combinatia aia de lumini, cu muzica, cu flori, cu tinerete si veselie, ca unii se mai si cunosteau intre ei, facea din petrecerea asta ceva deosebit. Erau si 2 neni care se tot plimbau printre noi cu o tava cu sampanie si normal ca a trebuit sa luam si noi, am dat noroc, am zis noroc pe toate cele 3 limbi(romana, engleza si thailandeza) … ce sa mai… ff dragutz… dar dupa vreo 10 minute de stat la discutii, ca Milk si Ayesha abia acum se cunosteau pt prima oara, ne-am gandit noi sa vedem cum e si in cealalta camera, unde se dusese toata lumea. Pai cum sa fie… pe o latura era o scena, iar pe scena tobe si tot felul de instrumente pregatite pt concertul ce trebuia sa inceapa mai incolo, la ora 10, dar la care nu am mai asistat. Iar in mijloc… o masa enorma, rotunda, dar mare nene, cam de 3 m diametru, cu o fatza alba pe ea si super misto aranjate niste tavi, tot rotunde, cu niste bunatati de sandwich-uri, cu pui, cu ciuperci, nu stiu exact, ca pe mine nu alea ma interesau in mod direct. Dar mai erau si niste tavi cu carnaciori mititei cu betisoare deja infipte in ei, numai buni sa-I bagi in gura… si mai erau si niste tavi cu prajitura negresa, super super buna si…. pe astea era cea mai mare batalie… niste platouri cu capsuni care fusesera trecute prin ciocolata… eeee…asa da…mai veniti de acasa. Si eram noi 3, Milk il prinsese si pe proful de marketing la curs, iar atunci am realizat eu ca nu prea sunt tupeista, ca parca mi-era rusine ca proful se oprise sa stea de vorba cu noi, parca mi se parea ca toata lumea se uita la noi. Ma rog, dupa ce am facut o combinatie misto de 2 pahare de sampanie, 10 capsuni, 3 negrese si 5 carnaciori… pana la urma proful s-a carat, ca el face naveta din Kent in Londra si ne-a zis ca daca pierde trenul mai trebuie sa stea cel putin o ora degeaba pana vine urmatorul, asa ca l-am salutat si s-a dus… iar noi, am mai stat vreo 10 minute si ne-am dus si noi, fiecare pe la casa lui.
Intr-un fel mi-a parut rau ca nu am stat mai mult, dar era destul de aiurea atmosfera, deja erau bisericutze, in functie de cursuri sau in functie de nationalitati… am auzit si vreo 2 romance pe acolo, dar nu am reusit sa le si vad fetzele. Poate de Halloween, ca nu cred ca nu organizeaza astia nici o petrecere… poate atunci deja o sa cunoastem si noi mai multe persoane si o sa fie mai haios, dar acum…deja masa se golise, venisera 3 baieti si o si stransesera, deci nu mai urma decat concertul si, dupa ce fetze aveau aia care isi acordau instrumentele pe scena, sigur era rock. Am zis pass…am plecat cu fetele si urma sa ma vad joi cu Milk la cursul de Event Management si vineri cu Ayesha, la cursul de Trends Forecasting.
Pana acasa am bagat viteza, ca era deja trecut de 10 si chiar incepe sa mi se faca frica sa merg singura, noaptea, pe aici, printre bloculetze, mai ales dupa toate peripetiile cu vecinii. Dar, ca de obicei, ingerul meu pazitor si-a facut datoria si am ajuns in siguranta, fara nici o problema si fara nici o sperietura.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu