Ziua de azi am inceput-o f bine, adica la cumparaturi. Vroiam neaparat sa spal niste haine, asa ca pe primul loc pe lista de cumparaturi era detergentul. M-am dus la Tesco pt ca imi aminteam eu din Cehia ca era super misto magazinul, asa ca nu am ramas dezamagita. Dupa ce m-am uitat eu bine de tot pe la toate firmele, produsele, gramajele etc m-am hotarat sa incerc chiar detergentul productie proprie Tesco, in primul rand pt ca era cel mai ieftin si in al doilea rand pt ca era de fapt o cutie cu pastile mari de detergent, niste pilule, rotunde, ambulate individual, exact ca alea care se folosesc la masinile de spalat vase. Am zis sa vad cum spala, cum miroase, ca doar nu ma tavaleam prin balega… de multe ori hainele sunt spalate doar pt ca prind miros de tigari, de mancare, de corp, dar nu pt ca, vai de mine, ce murdare sunt. Deci am dat 2,06 lire pe o cutie de detergent din care o sa spal de 12 ori… eu sunt multumita de raportul asta ca inseamna ca pana aproape de Craciun nu mai am treaba cu detergentul. Am gasit si un balsam de rufe, tot la reducere, adica 1,09 lire, doar ca, daca tot au fost ieftine chestiile astea, m-am gandit sa ma premiez si cu o cutie de inghetata Haagen dasz, care seamana f bine cu Nirvana noastra, ca e tot cu praline si cu nuga, dar spre norocul meu si aia era tot la reducere, adica doar 2,66 lire. Nu m-am putut abtine cand am vazut bombonelele mele preferate M&Ms, si mi-am luat si o pungutza, asa, de gust, cu 1,87 lire, dar, ca sa-mi spal pacatele, m-am hotarat sa mananc sanatos restul zilei, asa ca mi-am luat cele 3 conserve minune, ton, mazare si porumb, precum si o lamaie, morcovi, rosii cherry, banane si prune. Apoi am vazut ca astia au aici si niste plase din material plastic, cu separatoare pt sticle…asa ca m-am gandit sa-mi iau si eu una, nu neaparat pt ca as cumpara cine stie ce sticle, dar pt ca era super draguta plasa, verde si cu o mare gargarita pe ea… deci inca 40p cheltuiti cu spor. Pt masa de dimineata m-am hotarat sa mananc sanatos fulgi de cereale cu lapte, dar stiam sigur ca nu o sa pot manca fulgi de cereale simpli, ca doar nu ma cunosc de ieri, de azi, asa ca mi-am luat o cutie cu ceva care seamana cu niste fulgi de cereale, dar de fapt sunt pufarine…simple pufarine. Eu sunt multumita cu concesia asta… mai greu a fost cu laptele, ca il urasc sincer dupa ce am alaptat 8 luni, dar ce sa fac… am gasit niste bidonase mici de tot, de 600g, dar sunt asa de simpatice ca stiu sigur ca o sa beau laptele ala mai mult din placere. Asa ca s-au mai dus 0,48 lire pe cereale si 0,42 lire pe laptic…
O mare, mare tzeapa mi-am luat cu niste felicitari pe care le-am luat fara sa ma uit la pret…de fapt, nu era trecut pe nicaieri… bine ca nu am luat decat doua, una pt Eva si una pt Edy, ca am observat pe bon, cu stupoare, ca fiecare a costat 2,06 lire… cam mult, frate, pt doua hartii colorate… adevarat, colorate super super frumos, ca cele doua felicitari erau cu niste briose colorate demential, dar totusi… exagerat de scumpe. Eh…o data ma pacalesc, ca a doua oara nici nu ma mai apropii de raionul cu felicitari.
Cam atat am luat…destul de multe prostioare, tinand cont de faptul ca plecasem sa iau doar detergent si totalul facturii a fost de 24,06 lire. Asa-i ca-i scumpa viata la Londra?
Ajunsa acasa, am pus repede hainele la spalat si dup-aia la uscator, afara. Super tare masinaria, ca dupa vreo ora de invartit acolo in cuva, le-am scos uscate si absolut deloc sifonate. Ti-era mai mare dragul sa te uiti la ele, dar eu nu aveam timp de contemplatie, pt ca trebuia sa fug la scoala. In drum spre statia de bus am trecut pe langa un magazin care avea reduceri si am aruncat si eu un ochi pe acolo, asa, in graba… sigur ca nu am plecat cu mana goala, ci cu o frumusete de poncho roz deschis de tot, la doar 2 lire. Era pacat sa-l las acolo, ca tocmai ieri admirasem o maimutzica d-asta neagra, care mergea de mana ma-sii si avea un poncho aproximativ la fel…deci sigur nu l-as mai fi gasit acolo si a doua zi, asa ca l-am luat.
Normal ca nici de data asta bus-ul nu a vrut sa ma duca din prima pana la statia mea, de vis-à-vis de facultate, doar ca de data asta m-a lasat in Piccadilly Circus. Pana la urma, nu prea mai contau banii, ca trebuia neaparat sa ajung la timp, asa ca iata cum s-au mai dus inca 2x0,9p pt o singura calatorie cu bus-ul… daca stiam ca o sa fie asa, luam direct metroul, ca tot la banii astia ajungeam.
Eh… am ajuns iar la timp, in clasa erau deja vreo 20 de persoane, sala era tot asa, sus in pod si iar am avut ocazia sa admir gradinile englezesti, dar din pacate, chiar si dupa ce toate scaunele s-au ocupat, oamenii tot veneau. Proful venise si el, ne spusese ca il cheama Michael Barnes, incepuse sa ne intrebe pe fiecare de pe unde suntem, dar din pacate a trebuit sa se intrerupa si sa se duca la secretariat sa resolve cumva obtinerea unei sali mai mari. Eh, pana la urma s-a reusit si lucrul asta, asa ca ne-am asezat din nou, am facut din nou cunostinta si apoi a inceput cursul propriu-zis. Am stat un pic sa-l studiez, ca era destul de in varsta, peste 60 de ani, dupa cum singur a recunoscut mai incolo, inalt, slabutz, fara burta, cu chelie in varful capului, dar chelie d-aia pe care mai creste un pic parul, chelia era incadrata de par alb, dar are o fata de om bun, calm, linistit, glumetz… chiar mi-a amintit de tataie-al meu, ca seamana f bine la fizic, doar ca proful e mai inalt. Era omul frumos imbracat, la costum, cu cravata, dar cara dupa el un troler mare, din care tot scotea diverse foi si mai citea de pe ele, mai scria o definitie pe tabla, ne mai intreba si pe noi cate ceva. Ce m-a mirat f tare a fost cand si-a dat omul sacoul jos si am vazut ca avea dungile de la camasa exact asa cum arata cand o scoti din cutie, impachetata, adica cu niste dungi exact pe mijlocul pieptului. Normal ca dupa ceva timp mi s-a lamurit si curiozitatea asta, pt ca am aflat ca proful este din orasul Kent, ca preda acolo la nu stiu ce universitate si ca in fiecare marti face naveta pana la Londra ca sa ne predea noua materia asta: Marketing Communication of Special Events.
A inceput omul cu definitia marketingului, al advertisingului, al PR-ului, ne-a zis multe chestii, despre ziare, despre televiziuni… ne punea intrebari, ne lasa 10 minute sa raspundem si apoi ne zicea raspunsul correct… super misto… nu m-am plictisit deloc, mai ales ca proful ne zicea despre Tour de France, despre Canalul Manecii, despre Eurostar, despre Tesco si Sainsbury’s, deci f f interesant. Nici nu am stiut cand s-au dus cele 3 ore.
La mijlocul cursului, adica pe la 7, in pauza de 10-15 minute, am fost pana la avizier, ca vazusem o hartie pe care trebuia sa-ti treci numele in dreptul unei anumite ore, pt programarea interviului pt internship. Am vazut eu ca erau din 30 in 30 de minute programarile, asa ca mi-am scris numele in dreptul zilei de vineri, 3 octombrie, la ora 16:30, ca sa am timp sa ajung si la cursul de Trends forecasting, care urma sa inceapa la 17:30. Si am mai vazut ceva interesant: un anunt de la o firma de advertising, care cauta studenti pt distribuire fluturasi si reclame…hmmm… pt moment ma mai gandesc, dar numele si emailul tot le notez…cine stie cand o sa mi se puna pata…
Dupa ce s-au terminat cursurile, am sarit din nou in bus-ul 38, dar acum deja m-am smecherit, ca sunt de o saptamana aici… am vazut eu ca sunt niste ziare gratuite, cum era la noi Compact-ul, doar ca la ei se cheama Lite, sau The London Paper sau Metro… iar astea, dupa ce sunt citite sunt lasate pe scaun in autobuz, asa ca ma duc tot timpul in spatele masinii, caut un ziar si incep sa-l citesc, dar numai dupa ce-mi clatesc intai ochii cu centrul Londrei, cu Piccadilly Circus, cu China Town, cu tot ce e pe acolo… abia dupa vreo 20 de minute incep sa citesc si eu ziarul.
Si cand ajung la mine la Dalston Junction, o iau repede la picior spre casa, in ritm alert, ca jogging cu geanta pe umar… mai rar.
O mare, mare tzeapa mi-am luat cu niste felicitari pe care le-am luat fara sa ma uit la pret…de fapt, nu era trecut pe nicaieri… bine ca nu am luat decat doua, una pt Eva si una pt Edy, ca am observat pe bon, cu stupoare, ca fiecare a costat 2,06 lire… cam mult, frate, pt doua hartii colorate… adevarat, colorate super super frumos, ca cele doua felicitari erau cu niste briose colorate demential, dar totusi… exagerat de scumpe. Eh…o data ma pacalesc, ca a doua oara nici nu ma mai apropii de raionul cu felicitari.
Cam atat am luat…destul de multe prostioare, tinand cont de faptul ca plecasem sa iau doar detergent si totalul facturii a fost de 24,06 lire. Asa-i ca-i scumpa viata la Londra?
Ajunsa acasa, am pus repede hainele la spalat si dup-aia la uscator, afara. Super tare masinaria, ca dupa vreo ora de invartit acolo in cuva, le-am scos uscate si absolut deloc sifonate. Ti-era mai mare dragul sa te uiti la ele, dar eu nu aveam timp de contemplatie, pt ca trebuia sa fug la scoala. In drum spre statia de bus am trecut pe langa un magazin care avea reduceri si am aruncat si eu un ochi pe acolo, asa, in graba… sigur ca nu am plecat cu mana goala, ci cu o frumusete de poncho roz deschis de tot, la doar 2 lire. Era pacat sa-l las acolo, ca tocmai ieri admirasem o maimutzica d-asta neagra, care mergea de mana ma-sii si avea un poncho aproximativ la fel…deci sigur nu l-as mai fi gasit acolo si a doua zi, asa ca l-am luat.
Normal ca nici de data asta bus-ul nu a vrut sa ma duca din prima pana la statia mea, de vis-à-vis de facultate, doar ca de data asta m-a lasat in Piccadilly Circus. Pana la urma, nu prea mai contau banii, ca trebuia neaparat sa ajung la timp, asa ca iata cum s-au mai dus inca 2x0,9p pt o singura calatorie cu bus-ul… daca stiam ca o sa fie asa, luam direct metroul, ca tot la banii astia ajungeam.
Eh… am ajuns iar la timp, in clasa erau deja vreo 20 de persoane, sala era tot asa, sus in pod si iar am avut ocazia sa admir gradinile englezesti, dar din pacate, chiar si dupa ce toate scaunele s-au ocupat, oamenii tot veneau. Proful venise si el, ne spusese ca il cheama Michael Barnes, incepuse sa ne intrebe pe fiecare de pe unde suntem, dar din pacate a trebuit sa se intrerupa si sa se duca la secretariat sa resolve cumva obtinerea unei sali mai mari. Eh, pana la urma s-a reusit si lucrul asta, asa ca ne-am asezat din nou, am facut din nou cunostinta si apoi a inceput cursul propriu-zis. Am stat un pic sa-l studiez, ca era destul de in varsta, peste 60 de ani, dupa cum singur a recunoscut mai incolo, inalt, slabutz, fara burta, cu chelie in varful capului, dar chelie d-aia pe care mai creste un pic parul, chelia era incadrata de par alb, dar are o fata de om bun, calm, linistit, glumetz… chiar mi-a amintit de tataie-al meu, ca seamana f bine la fizic, doar ca proful e mai inalt. Era omul frumos imbracat, la costum, cu cravata, dar cara dupa el un troler mare, din care tot scotea diverse foi si mai citea de pe ele, mai scria o definitie pe tabla, ne mai intreba si pe noi cate ceva. Ce m-a mirat f tare a fost cand si-a dat omul sacoul jos si am vazut ca avea dungile de la camasa exact asa cum arata cand o scoti din cutie, impachetata, adica cu niste dungi exact pe mijlocul pieptului. Normal ca dupa ceva timp mi s-a lamurit si curiozitatea asta, pt ca am aflat ca proful este din orasul Kent, ca preda acolo la nu stiu ce universitate si ca in fiecare marti face naveta pana la Londra ca sa ne predea noua materia asta: Marketing Communication of Special Events.
A inceput omul cu definitia marketingului, al advertisingului, al PR-ului, ne-a zis multe chestii, despre ziare, despre televiziuni… ne punea intrebari, ne lasa 10 minute sa raspundem si apoi ne zicea raspunsul correct… super misto… nu m-am plictisit deloc, mai ales ca proful ne zicea despre Tour de France, despre Canalul Manecii, despre Eurostar, despre Tesco si Sainsbury’s, deci f f interesant. Nici nu am stiut cand s-au dus cele 3 ore.
La mijlocul cursului, adica pe la 7, in pauza de 10-15 minute, am fost pana la avizier, ca vazusem o hartie pe care trebuia sa-ti treci numele in dreptul unei anumite ore, pt programarea interviului pt internship. Am vazut eu ca erau din 30 in 30 de minute programarile, asa ca mi-am scris numele in dreptul zilei de vineri, 3 octombrie, la ora 16:30, ca sa am timp sa ajung si la cursul de Trends forecasting, care urma sa inceapa la 17:30. Si am mai vazut ceva interesant: un anunt de la o firma de advertising, care cauta studenti pt distribuire fluturasi si reclame…hmmm… pt moment ma mai gandesc, dar numele si emailul tot le notez…cine stie cand o sa mi se puna pata…
Dupa ce s-au terminat cursurile, am sarit din nou in bus-ul 38, dar acum deja m-am smecherit, ca sunt de o saptamana aici… am vazut eu ca sunt niste ziare gratuite, cum era la noi Compact-ul, doar ca la ei se cheama Lite, sau The London Paper sau Metro… iar astea, dupa ce sunt citite sunt lasate pe scaun in autobuz, asa ca ma duc tot timpul in spatele masinii, caut un ziar si incep sa-l citesc, dar numai dupa ce-mi clatesc intai ochii cu centrul Londrei, cu Piccadilly Circus, cu China Town, cu tot ce e pe acolo… abia dupa vreo 20 de minute incep sa citesc si eu ziarul.
Si cand ajung la mine la Dalston Junction, o iau repede la picior spre casa, in ritm alert, ca jogging cu geanta pe umar… mai rar.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu