Azi e vineri, 26 septembrie, adica este Induction Day la facultate. M-am trezit devreme pt ca desi lectia introductiva incepe la 12, vroiam totusi sa ajung macar cu un sfert de ora mai devreme, deci, dupa calculele mele si dupa cum vazusem eu traficul din Londra, desi pe harta din statia de autobuz scrie ca facem vreo 42 de minute pana la Hyde Park Corner, unde trebuie sa cobor eu, eu am calculat totusi o ora, ca sa stau eu linistita. Deci trebuia sa plec la 11 fara un sfert, dar de la usa casei si pana la statie mai fac vreo 10 minute, hai sa zicem un sfert de ora… ce mai tura-vura… pe la 10 am plecat, dupa ce m-am machiat prima oara de cand ajunsesem marti aici… pai nu sunt de condamnat, pt ca nu am mers decat pana la piata, pana pe la magazinashele astea pe aici, iar acolo, la firma de plasament, eu nu am avut treaba, eram doar insotitoare, asa ca nu-mi amintesc sa ma fi deranjat prea mult cu machiaj si cu chestii d-astea… Dar azi e o zi speciala, si trebuie sa ma fac gigea, ca prima impresie conteaza… Deci vreo 30 de minute m-am bibilit in oglinda… noroc ca prea multe combinatii de haine nu puteam sa fac, pentru ca nu am decat blugii, si era exclus sa merg in blugi din prima zi, si 2 perechi de pantaloni, ambele negre… soarele era sus pe cer si stralucea puternic, asa ca mi-am luat un t-shirt pe dedesubt(unicul de altfel) si un pulovaras frumos, primit cadou de ziua mea de la nasa Cristina (si, iata cum calitatea primeaza - pulovarasul este de la Dika si e f pufos si moale, asa ca m-am hotarat ca eu nu o sa-l bag la masina niciodata, ci o sa-l duc la curatatoria chimica de la indianul de la coltul strazii, vis-à-vis de restaurantul Tava).
Deci, aranjata, parfumata si increzatoare am bagat viteza spre statia de 38 via European School of Economics. Ieri, cand venisem de la firma de recrutare, chiar trecusem prin fata facultatii, asa ca tinusem minte si statia imediat urmatoare: Hard Rock Café, asa ca acum aveam ca punct de reper Hard Rock Café… si cand vedeam aia, stiam ca urmeaza sa cobor la prima. Bine, oricum in autobuz e o tanti care zice pe banda cum se numeste fiecare statie si, daca vrei sa cobori, trebuie sa apesi butonul Stop, si apare mesajul Bus stopping pe un ecran electronic, ca altfel, daca nu vrea nimeni sa coboare si nici nimeni din statie nu face semn de oprire autobuzului, soferul nu opreste, ci merge in continuare la urmatoarea statie… deci… eram f atenta la drum, la statii, nici nu-mi pusesem castile cu muzica in urechi, sa nu ratez dreaq statia si cine stie cat sa mai merg pe jos. Eh… spre “fericirea” mea, bus-ul meu s-a oprit la prima mare intersectie, in Angel Square, iar de acolo, dupa o inspectare atenta a traseelor tuturor bus-urilor ce opreau acolo, m-am decis ca si 30 e la fel de bun ca 38, ca tot la Hyde Park Corner are statie… asa ca m-am urcat… doar ca… asta nu a luat-o pe la Hard Rock Café, ci prin alta parte… si abia asteptam sa vad totusi cat de departe o sa ma lase de facultate, oare o sa intarzii… bla bla… griji d-astea care iti incoltesc in gand fara nici un fel de baza reala… cum era sa intarzii cand plecasem cu 2 ore mai devreme de acasa…
Pana la urma am ajuns cum am stabilit, cu vreo 20 de minute mai devreme, am intrat in facultate si in hol erau deja stransi vreo 20 de studenti, sau mai degraba studente, ca erau vreo 20 de fete si vreo 3 baieti, care vorbeau tare in italiana si se hlizeau si se chicoteau, se mai bagau in seama cu vreo 3-4 fete pe care se pare ca deja le cunosteau… chestii d-astea. Eu m-am dus linistita in prima camera cu usa deschisa, imediat spre stanga, unde era un fel de centru de informare. Am intrebat-o pe tipa de acolo unde e sala 9, ca am Induction Day si ea m-a linistit spunandu-mi ca toata lumea din hol e venita pt acelasi lucru, dar ca o sa se intarzie 5 minute, adica de la 12:00 la 12:05. Auzi si tu… m-a si bufnit rasul… ma gandeam sa o sa se intarzie o ora, doua, de se tot scuza asta asa, dar se pare ca englezoii astia sunt f stricti.
Eh, am iesit eu de la tanti aia, si acum… ce sa fac eu singura acolo in hol, cu toti nebunii aia de italieni si cu restul lumii… toti stateau si se studiau reciproc… eu pe ei, ei pe mine… pana la urma, m-am indreptat spre o masuta cu brosuri despre facultate… am luat si eu una si m-am gandit ca mai bine bag nasul in brosura aia si ma fac ca citesc, ca in felul asta pot sa inteleg mai bine ce zic aia galagiosii… din pacate nimic interesant, despre betii, despre cum au petrecut vacanta, pe unde au fost, unde sa se duca sa sarbatoreasca dupa ce ies de la facultate… chestii d-astea, universal valabile. Oricum, mai mult de 2 minute nu am apucat sa stau cu nasul in brosura, ca langa mine era o chinezoaica si s-a bagat in seama… ca ce cursuri fac, si de ce, ca de unde sunt… bla bla… f f simpatica, mititica, slabutza, era din Thailanda, facuse masterul acolo, si mai trebuia peste o saptamana sa-si predea lucrarea de dizertatie, era la sectia de Muzica, ca preda si lectii de pian, dar pt ca ceremonia de absolvire a Master-ului era abia in ianuarie, s-a gandit ca alea 3 luni pe care le petrece in Londra in continuare, sa le petreaca cu folos, asa ca s-a inscris si la Short Course-ul meu, de Event Management, ca vrea sa stie sa organizeze ci concerte, cu cor, cu filarmonica… chestii d-astea. Eh… oricum, a fost draguta, am facut schimb de nr de telefon si a ramas ca martea si joia, cand avem cursurile de Marketing of Event Management si Event Management, sa ne pastram locurile astfel incat sa stam impreuna. F simpatica… mi-a spus si cum o cheama, dar a zis ca thailandezii au nume f greu de pronuntat in limba noastra, a europenilor si ca ei toti au porecle… pe ea o cheama Milk… f usor de retinut.
Conform orarului, la 12:05 eram cu totii intr-o sala de curs, de la etajul 4 al cladirii si dupa ce s-au potolit italienii, ca au nene o gura mare, de nu-ti vine sa crezi, in sfarsit am inceput sa facem cunostinta cu directoarea facultatii, o tipa care vorbea cu un accent evident frantuzesc, Patricia Berth, blonda, inalta, frumoasa, cam la 40 de ani, f prezentabila si simpatica. Ni s-au inmanat niste manuale, unul era despre campus, despre cursuri, despre absente (nu mai multe de 3, pt ca se scade nota finala cu 20% daca depasesti 3 absente), despre plagiere, poze cu toate secretarele, orarul secretariatelor, etajul unde se gasesc, reducerile pe transport… ce mai… o multime de informatii… iar in cel de-al doile manual erau detalii referitoare la programul de internship, cand si unde trb sa te programezi pt interviu, cum trb sa arate CV-ul, ca il vor ei intr-o anumita forma, nu asa, cum vrei tu… si … bomba zilei, pe care si azi, la 10 zile dupa, tot nu am digerat-o in totalitate… faptul ca Internshipul nu este platit… eh… la asta chiar ca nu ma asteptam… e super naspa ca acum trebuie sa reorganizez bugetul, adica banii pe care ii impartisem doar pt 3-4 luni, pana prin februarie, cand urma sa iau primul salariu de la internship(asa ziceam eu atunci) acum trebuie sa-I intind si sa-mi ajunga pana pe la inceputul lui mai, cand o sa-mi termin internshipul si o sa plec acasa. Nu prea mi-a picat bine chestia asta, ca daca stiam ca o sa fie asa, neplatit, cred ca nici nu l-as mai fi facut, mai ales ca plata pt internship era de 800 lire, dar sunt sigura ca toate au un rost in viata si ca nu o sa-mi para rau nici de bani si nici de timpul petrecut acolo, la internship. Ma gandesc si eu asa… daca doar imi luam certificatul, stateam doar 3 luni aici, dar aveam doar o hartie la mana si atat… doar cunostinte teoretice… pe cand asa, si cu internshipul (fie el si neplatit, tot fac eu un ban aici, nu o sa stau eu pe bara…) o sa acumulez si cunostinte reale de organizator de evenimente, poate si niste referinte scrise, care cantaresc f greu… si poate, cine stie, un viitor post in cadrul firmei… asa ca… incerc sa las regretele deoparte, sa inghit galusca asta mare de tot (normal, f greu imi intra, cred ca o sa mai dureze un pic de timp pana sa-mi revin) si sa incerc sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de prieteni, aici, la Londra…
Pana la urma am ajuns cum am stabilit, cu vreo 20 de minute mai devreme, am intrat in facultate si in hol erau deja stransi vreo 20 de studenti, sau mai degraba studente, ca erau vreo 20 de fete si vreo 3 baieti, care vorbeau tare in italiana si se hlizeau si se chicoteau, se mai bagau in seama cu vreo 3-4 fete pe care se pare ca deja le cunosteau… chestii d-astea. Eu m-am dus linistita in prima camera cu usa deschisa, imediat spre stanga, unde era un fel de centru de informare. Am intrebat-o pe tipa de acolo unde e sala 9, ca am Induction Day si ea m-a linistit spunandu-mi ca toata lumea din hol e venita pt acelasi lucru, dar ca o sa se intarzie 5 minute, adica de la 12:00 la 12:05. Auzi si tu… m-a si bufnit rasul… ma gandeam sa o sa se intarzie o ora, doua, de se tot scuza asta asa, dar se pare ca englezoii astia sunt f stricti.
Eh, am iesit eu de la tanti aia, si acum… ce sa fac eu singura acolo in hol, cu toti nebunii aia de italieni si cu restul lumii… toti stateau si se studiau reciproc… eu pe ei, ei pe mine… pana la urma, m-am indreptat spre o masuta cu brosuri despre facultate… am luat si eu una si m-am gandit ca mai bine bag nasul in brosura aia si ma fac ca citesc, ca in felul asta pot sa inteleg mai bine ce zic aia galagiosii… din pacate nimic interesant, despre betii, despre cum au petrecut vacanta, pe unde au fost, unde sa se duca sa sarbatoreasca dupa ce ies de la facultate… chestii d-astea, universal valabile. Oricum, mai mult de 2 minute nu am apucat sa stau cu nasul in brosura, ca langa mine era o chinezoaica si s-a bagat in seama… ca ce cursuri fac, si de ce, ca de unde sunt… bla bla… f f simpatica, mititica, slabutza, era din Thailanda, facuse masterul acolo, si mai trebuia peste o saptamana sa-si predea lucrarea de dizertatie, era la sectia de Muzica, ca preda si lectii de pian, dar pt ca ceremonia de absolvire a Master-ului era abia in ianuarie, s-a gandit ca alea 3 luni pe care le petrece in Londra in continuare, sa le petreaca cu folos, asa ca s-a inscris si la Short Course-ul meu, de Event Management, ca vrea sa stie sa organizeze ci concerte, cu cor, cu filarmonica… chestii d-astea. Eh… oricum, a fost draguta, am facut schimb de nr de telefon si a ramas ca martea si joia, cand avem cursurile de Marketing of Event Management si Event Management, sa ne pastram locurile astfel incat sa stam impreuna. F simpatica… mi-a spus si cum o cheama, dar a zis ca thailandezii au nume f greu de pronuntat in limba noastra, a europenilor si ca ei toti au porecle… pe ea o cheama Milk… f usor de retinut.
Conform orarului, la 12:05 eram cu totii intr-o sala de curs, de la etajul 4 al cladirii si dupa ce s-au potolit italienii, ca au nene o gura mare, de nu-ti vine sa crezi, in sfarsit am inceput sa facem cunostinta cu directoarea facultatii, o tipa care vorbea cu un accent evident frantuzesc, Patricia Berth, blonda, inalta, frumoasa, cam la 40 de ani, f prezentabila si simpatica. Ni s-au inmanat niste manuale, unul era despre campus, despre cursuri, despre absente (nu mai multe de 3, pt ca se scade nota finala cu 20% daca depasesti 3 absente), despre plagiere, poze cu toate secretarele, orarul secretariatelor, etajul unde se gasesc, reducerile pe transport… ce mai… o multime de informatii… iar in cel de-al doile manual erau detalii referitoare la programul de internship, cand si unde trb sa te programezi pt interviu, cum trb sa arate CV-ul, ca il vor ei intr-o anumita forma, nu asa, cum vrei tu… si … bomba zilei, pe care si azi, la 10 zile dupa, tot nu am digerat-o in totalitate… faptul ca Internshipul nu este platit… eh… la asta chiar ca nu ma asteptam… e super naspa ca acum trebuie sa reorganizez bugetul, adica banii pe care ii impartisem doar pt 3-4 luni, pana prin februarie, cand urma sa iau primul salariu de la internship(asa ziceam eu atunci) acum trebuie sa-I intind si sa-mi ajunga pana pe la inceputul lui mai, cand o sa-mi termin internshipul si o sa plec acasa. Nu prea mi-a picat bine chestia asta, ca daca stiam ca o sa fie asa, neplatit, cred ca nici nu l-as mai fi facut, mai ales ca plata pt internship era de 800 lire, dar sunt sigura ca toate au un rost in viata si ca nu o sa-mi para rau nici de bani si nici de timpul petrecut acolo, la internship. Ma gandesc si eu asa… daca doar imi luam certificatul, stateam doar 3 luni aici, dar aveam doar o hartie la mana si atat… doar cunostinte teoretice… pe cand asa, si cu internshipul (fie el si neplatit, tot fac eu un ban aici, nu o sa stau eu pe bara…) o sa acumulez si cunostinte reale de organizator de evenimente, poate si niste referinte scrise, care cantaresc f greu… si poate, cine stie, un viitor post in cadrul firmei… asa ca… incerc sa las regretele deoparte, sa inghit galusca asta mare de tot (normal, f greu imi intra, cred ca o sa mai dureze un pic de timp pana sa-mi revin) si sa incerc sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de prieteni, aici, la Londra…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu