Ei, de fapt noua mea casuta se refera mai mult la noua mea camaruta, pt ca aici imi voi amenaja cartierul general pt urmatoarele 7 luni. Drumul de la statia de autobuz pana la usa casutei este de vreo 10 minute, dar tinand cont ca cele 2 trolere trebuiau si ele carate dupa noi, drumul a durat vreo 20 de minute, dar pot sa spun ca a fost absolut incantator. Nu mai luasem contact pana atunci cu cultura afro, dar trb sa recunosc ca am ramas fascinata de cultul pe care il au negresele pt parul lor, pt ca sunt o multime de saloane de coafura pe aici si o multime de magazine cu mese de par negru, ondulat, drept, mai lung, mai scurt, mai inchis, mai deschis, de toate formele, texturile si densitatile. Super tare…
Ma rog, la un moment dat trebuie sa parasim strada principala si sa facem stanga, iar punctul meu de reper pt chestia asta este restaurantul turcesc TAVA, si asta pt ca si cu o strada mai jos, pe coltul respectiv, este tot un restaurant turcesc, doar ca nu se cheama asa, dar in rest, este absolut identic… pana si aranjamentul vitrinelor cu mancare, a meselor, a fetzelor ospatarilor… ce mai.. poti sa te pacalesti f usor. Pai si dupa ce fac stanga pe straduta, intru in sfarsit intr-un labirint de bloculetze de 2 etaje, toate din caramida roscata, toate la fel, cu gradinita cam de 2 m in fata si in spate… ma rog, f usor de confundat daca vii vreodata pe patru carari acasa…cine stie cum nimeresti la vecinul, in loc sa nimeresti casa ta…:)
Eh, printre bloculetze nu am mers mult, poate vreo 2 minute si gata… am si ajuns la usa apt.nr.10, unde o sa locuiesc eu. Chiar, adresa completa este 10 Millard Close, N16 8UU, London…asta ca sa-mi trimiteti felicitari de Craciun, nu de alta…Pe gazda noastra o cheama Alexandra… ne vede si ne si aude cum injuram cand urcam cele 3-4 trepte din fata usii cu bagajele alea grele, asa ca facem cunostinta inca de pe geamul de la bucatarie, pt ca acesta da exact spre intrarea in casa. Mi se pare super misto, pentru ca in felul asta vezi tot timpul daca nu cumva iti umbla cineva la usa sau eu stiu… face vreun pipi pe presul de la intrare J. Intram in casa, chinuindu-ne cu bagajele, trecem repede prin hol si apoi ne intalnim in bucatarie, ne pupam si ne uram bine am venit si bine ne-am gasit. Ochiul meu de soim incepe subtil scanarea…Bucataria este mare, frumoasa, primitoare, complet utilata, incepand de la cana electrica pt fiert apa, prajitorul de paine, chiuveta indreptata cu fata spre geam, exact cum mi-am dorit intotdeauna, geamuri termopan, masina de spalat, aragaz cu CUPTOR (abia astept sa vad cu ce o sa-l testez, ca n-am mai gatit ceva la cuptor de cand i-am facut Anei anul trecut de ziua ei o prajitura Musuroi de cartitza… doamne, ce ne-am mai distrat atunci…), o hota cu o rata mare rosie, din ceramica, care da un aer super funny si tineresc bucatariei, cuptor cu microunde, o masa mare, unde o sa avem toti 6 loc, si o canapea care pare f confortabila si din care poti sa privesti linistit la televizor in timp ce pregatesti de mancare sau chiar in timp ce mananci. Stiu ca nu e bine sa ai televizor in bucatarie, pt ca esti tentat sa te benoclezi tot timpul la el si creierul nu mai proceseaza informatia ca el de fapt primeste mancare si trb la un moment dat sa primeasca de la stomac semnalul de satietate…. Bla bla bla… va spun eu… este f f misto sa ai televizor in bucatarie, mai ales daca se intampla sa nu ai cu cine sa mananci… stai frumos, bagi dumicatul in gura si urmaresti actiunea… f relaxant, indiferent ce cred expertii. Oricum, televizorul din bucatarie este un fel de portal spre Romania pentru ca are antena DigiTV si prinde programele romanesti, asa ca noi oricum suntem tot timpul la curent cu evenimentele de acasa, multumita Andreei Esca sau celor ca ea.
Urmeaza apoi sa fac turul casei, vad camera Alexandrei si a lui Costa, partenerul ei, apoi camera Anei si a lui Edy, camera Elenei, care la momentul respectiv lipsea, si in sfarsit camera mea. Arunc fericita bagajele pe pat si imi continui excurisia cu cele mai importante zone: baia propriu zisa, cu cada si chiuveta, iar separat, camera in care se afla doar toaleta… Super curat, super frumos si asta in primul rand pt ca toti intretin casa curata, dar si pt ca la fiecare sfarsit de saptamana persoanele din cate o camera fac curatenie generala in casa, schimba perdeaua de la dus, schimba presuletzele de pe jos din bai, sterg oglinzile etc… asa ca nu are timp sa se adune prea multa mizerie. Ce mi s-a parut din nou f tare… la bai luminile nu se aprind de la un intrerupator ceva, ci doar tragand de o sforicica, ca in desenele animate cu Tom si Jerry… f f pitoresc. Ce e mai naspa, dar stiam asta, pt ca Ana ma avertizase inainte, tinand cont de faptul ca se prea poate sa se intample sa stai jumatate de ora pe tron si se mai si aude cand dai cu spray Oust cand iesi, toata lumea stie ce ai facut… nu te mai poti fofila spunand ca de fapt ai facut dus si ti-ai pus masca de par si masca faciala cu argila pe fata si pe sani si d-aia nu ai mai iesit din baie o jumatate de ora… In cazul de fata este f clar pt toata lumea ce faci, si cand faci, si cat faci, si unde faci… dar bine ca in casa e toata lumea de gasca si nici nu se pune problema de vreo mistocareala pe subiectul mai sus descris.
Eh, in sfarsit, am ajuns si acasa, pentru ca asa o sa-i zic de acum inainte: acasa…Ochiul meu groaznic de critic deja scana noua mea incapere si in creierul meu deja se desenau schitze de design interior, se alegeau culori, care sa nu cumva sa strice farmecul camerei, in care Ana deja adusese o raza de lumina cu un ghiveci micutz cu o Chalanchoe roz, inflorita din plin, care ma astepta pe birou.
Am probat patul…f bun, f moale, f placut, deja era imbracat intr-un cearceaf bleumarin, iar pilota si perna erau acoperite de un set cu patrate mari, colorate in albastru, bleumarin si pana la turcoaz si verde… mi-a placut mult… f tineresc si placut. Acum nu mai ramanea decat sa umplu cele 2 rafturi de deasupra patului cu obiectele mele personale, sa aranjez rapid toate hainele si incaltarile in dulap… si gata… cam atat aveam de facut pt moment, iar pe masura ce ma loveam de cate o chestie care simteam ca imi lipseste sau consideram ca mi-ar trebui, o scriam deja pe o lista, pe care sa o am la mine tot timpul.
Ma rog, la un moment dat trebuie sa parasim strada principala si sa facem stanga, iar punctul meu de reper pt chestia asta este restaurantul turcesc TAVA, si asta pt ca si cu o strada mai jos, pe coltul respectiv, este tot un restaurant turcesc, doar ca nu se cheama asa, dar in rest, este absolut identic… pana si aranjamentul vitrinelor cu mancare, a meselor, a fetzelor ospatarilor… ce mai.. poti sa te pacalesti f usor. Pai si dupa ce fac stanga pe straduta, intru in sfarsit intr-un labirint de bloculetze de 2 etaje, toate din caramida roscata, toate la fel, cu gradinita cam de 2 m in fata si in spate… ma rog, f usor de confundat daca vii vreodata pe patru carari acasa…cine stie cum nimeresti la vecinul, in loc sa nimeresti casa ta…:)
Eh, printre bloculetze nu am mers mult, poate vreo 2 minute si gata… am si ajuns la usa apt.nr.10, unde o sa locuiesc eu. Chiar, adresa completa este 10 Millard Close, N16 8UU, London…asta ca sa-mi trimiteti felicitari de Craciun, nu de alta…Pe gazda noastra o cheama Alexandra… ne vede si ne si aude cum injuram cand urcam cele 3-4 trepte din fata usii cu bagajele alea grele, asa ca facem cunostinta inca de pe geamul de la bucatarie, pt ca acesta da exact spre intrarea in casa. Mi se pare super misto, pentru ca in felul asta vezi tot timpul daca nu cumva iti umbla cineva la usa sau eu stiu… face vreun pipi pe presul de la intrare J. Intram in casa, chinuindu-ne cu bagajele, trecem repede prin hol si apoi ne intalnim in bucatarie, ne pupam si ne uram bine am venit si bine ne-am gasit. Ochiul meu de soim incepe subtil scanarea…Bucataria este mare, frumoasa, primitoare, complet utilata, incepand de la cana electrica pt fiert apa, prajitorul de paine, chiuveta indreptata cu fata spre geam, exact cum mi-am dorit intotdeauna, geamuri termopan, masina de spalat, aragaz cu CUPTOR (abia astept sa vad cu ce o sa-l testez, ca n-am mai gatit ceva la cuptor de cand i-am facut Anei anul trecut de ziua ei o prajitura Musuroi de cartitza… doamne, ce ne-am mai distrat atunci…), o hota cu o rata mare rosie, din ceramica, care da un aer super funny si tineresc bucatariei, cuptor cu microunde, o masa mare, unde o sa avem toti 6 loc, si o canapea care pare f confortabila si din care poti sa privesti linistit la televizor in timp ce pregatesti de mancare sau chiar in timp ce mananci. Stiu ca nu e bine sa ai televizor in bucatarie, pt ca esti tentat sa te benoclezi tot timpul la el si creierul nu mai proceseaza informatia ca el de fapt primeste mancare si trb la un moment dat sa primeasca de la stomac semnalul de satietate…. Bla bla bla… va spun eu… este f f misto sa ai televizor in bucatarie, mai ales daca se intampla sa nu ai cu cine sa mananci… stai frumos, bagi dumicatul in gura si urmaresti actiunea… f relaxant, indiferent ce cred expertii. Oricum, televizorul din bucatarie este un fel de portal spre Romania pentru ca are antena DigiTV si prinde programele romanesti, asa ca noi oricum suntem tot timpul la curent cu evenimentele de acasa, multumita Andreei Esca sau celor ca ea.
Urmeaza apoi sa fac turul casei, vad camera Alexandrei si a lui Costa, partenerul ei, apoi camera Anei si a lui Edy, camera Elenei, care la momentul respectiv lipsea, si in sfarsit camera mea. Arunc fericita bagajele pe pat si imi continui excurisia cu cele mai importante zone: baia propriu zisa, cu cada si chiuveta, iar separat, camera in care se afla doar toaleta… Super curat, super frumos si asta in primul rand pt ca toti intretin casa curata, dar si pt ca la fiecare sfarsit de saptamana persoanele din cate o camera fac curatenie generala in casa, schimba perdeaua de la dus, schimba presuletzele de pe jos din bai, sterg oglinzile etc… asa ca nu are timp sa se adune prea multa mizerie. Ce mi s-a parut din nou f tare… la bai luminile nu se aprind de la un intrerupator ceva, ci doar tragand de o sforicica, ca in desenele animate cu Tom si Jerry… f f pitoresc. Ce e mai naspa, dar stiam asta, pt ca Ana ma avertizase inainte, tinand cont de faptul ca se prea poate sa se intample sa stai jumatate de ora pe tron si se mai si aude cand dai cu spray Oust cand iesi, toata lumea stie ce ai facut… nu te mai poti fofila spunand ca de fapt ai facut dus si ti-ai pus masca de par si masca faciala cu argila pe fata si pe sani si d-aia nu ai mai iesit din baie o jumatate de ora… In cazul de fata este f clar pt toata lumea ce faci, si cand faci, si cat faci, si unde faci… dar bine ca in casa e toata lumea de gasca si nici nu se pune problema de vreo mistocareala pe subiectul mai sus descris.
Eh, in sfarsit, am ajuns si acasa, pentru ca asa o sa-i zic de acum inainte: acasa…Ochiul meu groaznic de critic deja scana noua mea incapere si in creierul meu deja se desenau schitze de design interior, se alegeau culori, care sa nu cumva sa strice farmecul camerei, in care Ana deja adusese o raza de lumina cu un ghiveci micutz cu o Chalanchoe roz, inflorita din plin, care ma astepta pe birou.
Am probat patul…f bun, f moale, f placut, deja era imbracat intr-un cearceaf bleumarin, iar pilota si perna erau acoperite de un set cu patrate mari, colorate in albastru, bleumarin si pana la turcoaz si verde… mi-a placut mult… f tineresc si placut. Acum nu mai ramanea decat sa umplu cele 2 rafturi de deasupra patului cu obiectele mele personale, sa aranjez rapid toate hainele si incaltarile in dulap… si gata… cam atat aveam de facut pt moment, iar pe masura ce ma loveam de cate o chestie care simteam ca imi lipseste sau consideram ca mi-ar trebui, o scriam deja pe o lista, pe care sa o am la mine tot timpul.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu