sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Radare pe DN 1 - Adica mi-e dor de Romania!







Stiu ca o sa aveti un week-end prelungit si o sa plecati la munte, asa ca iata cateva informatii pretioase:


Amplasari radare / camere video DN1 Bucuresti Azuga

Politistii au explicat ca pe DN1 au introdus un sistem omologat de BRML, care foloseste asa numitele bucle inductive.

Acesta este plasat la cel putin 6 din cele 49 de camere dintre Bucuresti si Brasov. Principiul de functionare al buclelor inductive, conform specificatiilor producatorului cu care colaboreaza Politia Romana, este urmatorul: in fata unei camere video sint implantate in asfalt, pe fiecare banda de mers si la o anumita distanta unul de celalalt, cite doua perechi de conductori electrici ce actioneaza ca niste senzori. Acestia sint pozitionati aproximativ la 5-7 metri de camera pe banda unu, la 1-2 metri pe banda doi si la inca 1-2 metri pe banda trei. De fiecare data cind prin zona trece un autovehicol, fiecare senzor ii creeaza o semnatura magnetica unica, iar daca semnatura corespunde la ambii conductori, se masoara defazarea in timp si astfel se stabileste viteza. Daca aceasta depaseste limita legala, un semnal este transmis la camera video, care fotografiaza imediat numarul din spate al masinii in cauza.


Sistemul este omologat de Biroul Roman de Metrologie Legala, conform certificatelor de omologare ce ne-au fost puse la dispozitie.


Camerele cu bucla inductiva care functioneaza, deci, si ca radar, sint amplasate pe stilpi in urmatoarele zone: Balotesti, Ciolpani, Puchenii Mari, Barcanesti, Comarnic, Sinaia.


Iata si lista locatiilor cu radare pe traseul Bucuresti - Azuga DN1.

1 Aerogarii stalp consola stanga, intersectia ANTENA 1, aeroport Baneasa, Ion Ionescu de la Brad


2 INMH stalp consola stanga la 50m de intrarea la INMH


3 INMH stalp consola dreapta la 50m de intrarea la INMH


4 Academia Politie stalp simplu 10m pe Erou Iancu Nicolae, in scuar


5 Academia Politie stalp consola colt dreapta, pe DN1 ,cu 25 m inainte de intersectia Gradina Zoologica


6 LUKOIL Otopeni stalp consola partea stanga, la cca 1000m dupa coborarea podului de la centura


7 AGIP Otopeni portal 24m la breteaua de intrare in aeroportul Otopeni
8 Balotesti pasarela existenta in dreptul drumului spre centrul comunei Balotesti


9 Tancabesti stalp AND dreapta, in dreptul statiei particulare de benzina


10 Ciolpani pasarela existenta in dreptul statiei Petrom


11 Barcanesti portal 19m la raspantia cu drumul de centura,intrarea in Ploiesti


12 DN1A Rompetrol stalp consola stanga,pe varianta DN1, in dreptul intersectiei cu DN1 A spre Buftea


13 METRO Ploiesti stalp simplu in scuarul sensului giratoriu de la Metrou Ploiesti


14 Sinaia inters. DN Targoviste stalp consola dreapta, la intersectia cu DN7 Targoviste


15 Sinaia portal 17m la 100m de intersectia cu DN Targoviste, in drepul primelor hale MEFIN


16 Sinaia Ferdinand stalp simplu in centru, B-dul Ferdinand (stalp beton)


17 Sinaia Ferdinand stalp consola la iesire Sinaia, intersectie cu varianta spre gara


18 Busteni stalp consola dreapta, bld. Marasesti, in dreptul drumului spre Gura Diham


19 Azuga stalp simplu dreapta,in dreptul caii ferate

vineri - 28 nov - Muzica




Azi am recuperat somnul pierdut in ultima saptamana si am reusit sa ma trezesc la 1. Cand am deschis mailul...sa-mi vina rau. Olandezul, colegul de echipa care se crede sef, mi-a trimis un rahat de email prin care ma ruga sa termin pana diseara partea mea din proiect. Fuck! Nu eram pregatita de asa ceva, dar oricum, material aveam, ca noaptea trecuta doar asta am cautat... asa ca mi-am facut partea si i-am si dat-o... doar ca am terminat de scris abia la 4:30, in conditiile in care la ora 4 eu trebuia sa ies pe usa... nu-i nimic, ca si asa profa de vineri e cam ciudatica, asa ca ma imbrac la 4 ace, apar cu o ora intarziere... si daca ma intreaba ceva, ii zic ca am avut un interviu... spre fericirea mea, nici nu m-a intrebat nimic si nici nu a fost nevoie sa mint...


M-a distrat reactia lui Izabel cand i-am zis ca am modificat cate ceva la ceea ce a scris ea in proiect... a fost f f mirata, de parca ceea ce scrisese ea era mai mult ca perfect, iar perfectiunii nu ai nici un motiv sa-i aduci imbunatatiri... ma rog... trecem peste asta...

Dupa ce s-a terminat cursul m-am dus acasa...


Si am vazut ultima editie de la Dansez pt tine... f dragutz...


Si gata... acum incerc sa ma concentrez sa caut materiale pt referatul de marti, pt ca nu vreau sa-mi faca proful de marketing vreo surpriza...


Intr-un fel sunt dezamagita ca nu am nimic palpitant sa va povestesc azi, dar asta e adevarul...


Poate maine o sa fie o zi mai plina, dar azi... mai nimic nu s-a intamplat...


AAa... ba da... am un mic episod din autobuz de povestit... eram cu castile in urechi, ma plictisisem deja de citit cartea profului de Luxury Brands, asa ca doar ma uitam pe geam... si, la un moment dat, nenea din fatza mea mi-a facut semn ca vrea sa ma intrebe ceva... si ce credeti ca m-a intrebat?? cum se numeste rondul de care tocmai trecusem, ca ii plac mult reclamele luminoase de acolo... Cu mandrie nemarginita, pt ca stiam cum se numeste rondul cu pricina, i-am spus ca e Piccadilly Circus... ca are in mijloc o fantana arteziana, care la randul ei are in mijloc o statuie a lui Eros... si ca dintre panourile alea publicitare daca vrei sa inchiriezi unul, te costa doar 1.000.000 lire pe an... doar un cacat de un milion de lire (care imi aduce aminte de bancul ala cu un nene care vine la banca, la receptie si zice: Vreau sa depun si eu niste cacati de bani in cacatul vostru de banca... Receptionera, socata, il roaga sa vorbeasca frumos, dar asta tot asa zice: Cocoana, vreau sa depun si eu niste cacati de bani in cacatul vostru de banca. Se poate sau nu?...Revoltata de atata obraznicie, gagica isi cheama superiorul sa rezolve problema... Vine asta, il intreaba pe om care e problema, nenea raspunde la fel ca prima data, ca vrea sa depuna si el niste cacati de bani in cacatul lor de banca, la care superiorul receptionerei il intreaba calm: Si despre ce suma vorbim? Pai am vreun milion de EURO... La care bancherul zice: Pai cum? Si curva asta nu vrea sa va ajute?)


Asa si cu milionul de lire sterline pe care Samsung, McDonalds, JVC sau care isi mai face reclama in Piccadilly, il platesc anual... Eram mandra ca stiam asta dintr-o carte pe care mi-am luat-o sapt trecuta, care se numeste simplu: " A book for people who want to become stinking rich but aren't quite sure how" = O carte pt oamenii care doresc sa ajunga putred de bogati dar nu stiu exact cum sa faca asta. F amuzanta cartea, cu idei care mai de care mai nastrusnice si cu o coperta la fel de nastrusnica... alba si cu scris negru... scurt si la obiect.


Cam atat pe ziua de azi. Daca stie cineva ceva despre IMC, adica Integrated Marketing Communications, chiar il rog sa ma contacteze, pt ca lucrul asta e tare departe de puterea mea de intelegere...Hai, voi cu marketingul la baza, va astept cu idei... nu fiti rai!


Si hai ca de mult vroiam sa va dau si lista cu melodiile cele mai difuzate pe aici, la posturile de radio londoneze:
1. Girls Aloud - The Promise
2. Pink - So what
3. Guru Josh Project - Infinity 2008
4. Kings of Leon - Sex on Fire
5. Razorlight - Wire to wire - http://uk.youtube.com/watch?v=T5L6gjL5wC4
6. Saturdays - Up
7. Katy Perry - Hot'n Cold
8. Sash ft Stunt - Raindrops
10. Geraldine - The Winner's Song
Dintre astea preferata mea este nr 5 Razorlight - Wire to wire - care incepe cu niste acorduri finutze de pian, iar apoi se aude vocea solistului - o voce f f misto, puternica, dar calda, blanda, melodioasa; cat despre versuri, sunt super super misto, despre dragoste, iubire... chestii d-astea siropoase, dar acompaniate de niste sunete absolut superbe
Iar preferata de pe locul 2 este Kanye West - Love Lockdown, pt ca incepe si se termina cu aceleasi acorduri de bas, ca si cum ar ciocani cineva la usa... e ceva ritmic si super misto cu melodia asta, dar despre solist(un negru) am citit saptamana asta intr-un ziar ca cica ii e foarte greu sa-si pastreze o prietena, pt ca el este dependent de filme porno, iar prietenele lui trebuie sa accepte acest lucru... deci, ce sa zic... asta l-a mai coborat in ochii mei, dar nu destul cat sa nu-mi placa melodia... inca imi place.
Bye

PS... Zilele urmatoare iar o sa am nevoie de ajutorul vostru. O sa va trimit un sondaj referitor la haine de blana la care va rog sa-mi raspundeti urgent, urgent, ca sa am timp sa analizez rezultatele. Am nevoie de cel putin 40 de raspunsuri, asa ca va rog pe toti sa ma ajutati si sa-mi raspundeti la el...Acum ma chinui sa concep niste intrebari inteligente si niste posibilitati de raspuns la fel de inteligente...

vineri, 28 noiembrie 2008

joi - 27 nov - www.niemierko.com




Stiti voi ca e vorba aia: Planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ... se vede ca e o zicala veche, pt ca acum ar fi ceva de genul: Shopping list-ul de acasa nu se potriveste cu cel din mall... dar, in linii mari, tot aia e...

Asa am fost si eu azi: mi-am facut azi noapte planul ca azi sa ajung neaparat la cateva hoteluri din preajma pt ca pe 17 decembrie, exact de ziua ei, sora mea vine in vizita si vreau sa-i gasesc cea mai misto camera... apoi, dupa ce as fi aranjat cu rezervarea la hotel, m-as fi dus la depozitul de parfumuri FM sa-mi iau si eu cateva materiale promotionale englezesti si cateva parfumuri, un gel de dus... chestii d-astea... iar apoi, dupa cum au hotarat aseara colegii din echipa, urma sa ajung la 3 la facultate, sa stabilim ultimele detalii ale proiectului pt Juan... urma apoi la 5:30 sa inceapa cursul, iar dupa terminarea acestuia, adica la 20:30, trebuia sa ma duc cu Milk in Hyde Park sa-i arat cum se bea vinul fiert...

Din pacate, din toate astea nu am dus la bun sfarsit decat partea cu intalnirea cu colegii de echipa la 3 si cursul lui Juan, pt ca restul se vor face alta data... adica maine, sper.

Dar, am si o veste buna (pt mine): m-au sunat azi de la facultate sa-mi spuna ca am un interviu pt internship, marti, la ora 12... din pacate, eram asa de adormita incat nu am inteles si numele companiei, dar stiu sigur ca nu era Il Bottacio, adica compania de la parterul facultatii. Ma rog... m-am culcat la loc, pt ca Valeria mi-a spus ca imi trimite si pe email detaliile... Dupa 30 de minute m-am trezit si m-am dus si la facultate, m-am intalnit cu colegii de echipa, care ma tot roaga sa fac partea mea de lucrare, adica serviciile de catering pt evenimentul pe care il organizam si care va avea 10.000 de invitati... ati innebunit? de unde sa stiu eu cat mananca 10.000 de oameni nehaliti? Ma rog, ii dau eu de cap pana la urma...mai naspa e ca trebuie neaparat sa fie mancare organica dom'le... asa ca trebuie sa caut si un furnizor capabil sa aduca mancare pt 10.000 de oameni... Cred totusi ca Izabel s-a cam aruncat prea departe cu nr asta asa de mare de vizitatori... nu stiu ce sa zic... daca zice Juan ceva de rau... cred ca o strang de gat, ca ea a calculat ca vor veni 1000 de persoane/ora, deci daca evenimentul va dura 12 ore, s-a gandit totusi ca 10.000 ajung.. bineee... sa nu fie prea multi...
A urmat apoi cursul lui Juan, de data asta ne-a vorbit despre evenimente cu grad mare de risc, adica meciuri de fotbal, festivaluri si concerte de muzica rock... in general locuri in care se aduna f f multi oameni. Iar la sfarsitul cursului ne-a pus un filmuletz de 20 de minute f f interesant, il aveti si voi aici, daca vreti sa auziti mai multe despre reciclare, despre poluarea industriala si despre cat de mici suntem noi, oamenii: http://www.storyofstuff.com/downloads.html.

Ajunsa acasa am mancat rapid ceva si m-am apucat de amaratele astea de proiecte, ca apoi sa ma pot odihni si eu linisitita, ca d-aia nu pot sa dorm, ca imi stau astea pe creieri. Eram totusi un pic nerabdatoare sa vad cum se numeste firma pe care mi-au gasit-o cei de la facultate sa-mi fac internship-ul... numele nu-mi spune nimic www.niemierko.com/, dar cand am intrat pe site mi-au dat lacrimile... de vis... absolut splendid... deja ma gandesc ca trebuie sa-mi cumpar o rochita serioasa, ca nu poti sa te duci acolo, asa, oricum... deci sambata ma duc la shopping, n-am ce face... trebuie sa fiu prezentabila... abia astept sa vad cum o sa fie marti la interviu, pt ca se prea poate ca astia sa fie tare scortosi... o sa va povestesc mai multe marti...

Azi o sa fiu succinta, pt ca nu am multe detalii sa va dau, dar asa, de incheiere, va las sa savurati videoclipul lui Beyonce, Single Ladies, parodiat de Justin Timberlake si un barbat gras, hidos, imbracat in costum negru, mulat... de diva...


In rest... sanatate si virtute!

joi, 27 noiembrie 2008

Miercuri - 26 nov - Gas card





Azi iar am risipit o mare parte din zi dormind-o... asta e! Cateodata trebuie sa recuperez si eu, iar blogul trebuie sa recunosc ca este f mare mancator de timp... dar nu-mi pare rau. Imi salta inima de fiecare data cand primesc mailuri de la voi si imi spuneti ca cititi ce fac aici, si imi urati cele bune... iar cand mai ziceti ca va e si dor de mine si ca imi duceti lipsa, atunci deja sunt intr-al noualea cer...Stiti bine ca si eu simt la fel, iar cine ma cunoaste cat de cat, stie ca nu sunt genul care sa stau sa-mi deplang solitudinea si sa ma gandesc la cai verzi pe pereti. Sunt realista si incerc sa-mi traiesc viata, ca d-aia am si luat pachetul ala cu 50 de dorinte... dar nu inseamna ca v-am uitat, ca daca va uitam, nu mai scriam nimic aici, nu?



Azi am pus pe blog, la Expunere diapozitive, pozele de la Tombola Martisorului, astfel incat colegele+colegii din UPA sa stie ca nu i-am uitat si ca ma gandesc cu drag la ei si la toate peripetiile pe care le-am trait impreuna, ca o mare familie. Chiar... fetelor, italiencelor, cum merge cu cursurile de italiana? I-am injurat noi pe cei care ne-au trimis, dar vreau sa va zic ca mie mi-a fost de mare ajutor. Nu am vorbit, dar am inteles absolut tot ce vorbesc italienii din grupa mea si pot sa va zic ca sunt ca noi... la 2-3 cuvinte apare si un Cazzo... iar cine nu stie ce inseamna, o sa-si dea seama din contex (uite, de exemplu, fotografia de mai sus se numeste Che cazzo tu bevi? - Adica ce bei?).




Cat despre ziua de azi, ce sa va spun? Am fost intai la posta ca sa trimit cateva vederi, am stat la o coada enorma, de vreo 20 de persoane, dar care a mers f rapid pt ca erau vreo 5-6 ghisee libere; apoi m-am dus la Sainsbury's - nu pt ar fi preferatul meu, ci pt ca trebuia sa incarc cartela de gaz. Aici, pt gaz ai un contoar cu card, iar pe card bagi cati bani vrei tu... stiam ca e undeva la ultima casa de marcat un punct de Pay Point unde poti sa pui banii pe card, asa ca s-a facut in casa la noi strangerea de fonduri, am pus fiecare cate 10 lire si m-am dus sa incarc cardul... am rezistat cu stoicism la asaltul de ciocolate, bomboane si alte mii de bunatati care imi faceau cu ochiul din rafturi si m-am dus direct la coada de la Pay Point.
Acum urmeaza partea cea mai tare... in fatza mea erau 2 negrese, in spatele meu deja se mai asezasera 3, iar la casa era un indian... deci eram facuta sandwich cu paine neagra si telemea... Ma rog, m-am facut ca nu observ... mi-am vazut de treaba mea... pana cand am ajuns in fata si i-am vazut mai bine moaca aluia... Doamneeee! Mare ti-e gradina!!! Avea indianul ala o fatza, de cred ca m-am facut rosie-mov-purpurie de cat m-am abtinut sa nu rad si sa fiu serioasa... Deci era tinerel, cred ca avea un pic peste 20 de ani, avea un par negru negru si slinos, cu matreatza, avea maxilarul de jos iesit in exterior, de sigur ii ploua in gura cand iesea afara intr-o zi cu ploaie, avea aparat dentar pe ambele maxilare, ca stralucea de-ti lua ochii cand vorbea (nu rad de aparat, ca si Ioana are, dar parca la ea nu se vede ca la asta - cred ca iar e vorba de contrastul alb-negru sau alb-alb in cazul Ioanei) si... tineti-va bine, avea in piept un ecuson cu numele si stiti cum il chema??? Nu o sa ghiciti nici intr-o mie de ani, asa ca va spun eu: SULAMAN. Dar lucrurile nu se opresc aici: cea mai tare faza este ca atunci cand m-am apropiat si i-am dat banii si cardul de gaz... am simtit un miros infiorator de basina... am stat eu si m-am gandit tot drumul spre casa... de unde a venit mirosul ala oribil si clocit... dar am gasit doar 3 explicatii plauzibile: ori s-a basit negresa din fata mea, ori s-a basit indianul, ori asa era mirosul indianului... altceva nu putea sa fie... sincer...



Dupa ce a terminat ala treaba mi-am luat talpasita rapid si in sfarsit am putut si eu sa rad linistita de uratul ala de Sulaman.



Ajunsa acasa, doar am mancat si eu rapid ceva si m-am dus la sala, pt ca azi trebuia sa ma evalueze iar David si sa-mi mai adauge ceva pe la exercitii... am ajuns exact la 20:00, am stat un pic la taclale, iar apoi am inceput treaba... a zis ca azi o sa lucram din greu, si asa a fost. Intai am vaslit 1500 m... am facut greseala sa ma grabesc si sa-i parcurg in vreo 9 minute, asa ca mi-a zis ca de acum incolo tot timpul sa fac la fel... apoi ne-am dus spre aparate - am facut pt spate si brate cate 3 serii a 15 ridicari de dreutati - intai mi-a pus 30kg, dar nu am putut sa le ridic... abia la 20 a fost cat de cat ok, dar imi tremurau bratele de atata efort... Sper ca peste 2 saptamani sa nu mai patesc la fel...



Iar ca ultim aparat, o porcarie cu care faci abdomene... super naspa nene... abia le-am facut... 3 serii de cate 15 si 25 de secunde pauza intre ele... dar le-am facut pana la urma



A ramas ca mai vb peste 2 saptamani sa vada cum evoluez... bine... pana si eu sunt curioasa...



Dupa ce am terminat cu sala de forta, m-am indreptat fericita spre bazin... am facut 20 ture, apoi m stat 10 minute la steeming room, apoi 5 in jacuzzi, iar am facut 20 de ture, au urmat 15 minute la sauna si gata... m-am aranjat si m-a dus spre casa.



Cand sa ies, in hol erau unii care faceau demonstratii de masuratori ale metabolismului, asa ca m-am programat si eu pt sambata dimineata, la ora 10:30. Chiar sunt curioasa ce noutati o sa aflu...o sa va tin la curent. Pt inceput doar mi-a dat nenea ala un pedometru, sa-l pun pe sold si sa-mi masoare cati pasi fac intr-o zi. Pai de la sala si pana acasa am facut 1390 de pasi...oho... e ceva nene...



Sa vedem in zilele urmatoare...



Acasa m-am ocupat doar de cautarea materialelor pt proiectul de la Marketing, pt ca proful s-a sucit, si nu-l mai vrea pe 9 decembrie, ci martea care vine, adica pe 2 decembrie... asta e... incerc sa ma conformez... dar asta se va intampla tot cu pretul unei nopti pierdute, pt ca e deja joi, ora 7:15 si inca nu m-am culcat...

miercuri, 26 noiembrie 2008

Marti - 25 nov - Am predat si proiectul. Gata!






Azi am fost...Cineva...


De dimineata, Alexandra a zis: Cineva trebuie sa se duca sa cumpere doua baxuri de hartie igienica!


Si m-am dus....:)


Apoi am dormit cateva ore la pranz, ca azi noapte nu am reusit din cauza proiectului... si din cauza lui Edy care mi-a trimis 3 joculetze pe care daca incep sa le joc ma mai opresc dupa vreo 2 - 3 ore: Luxor, Zuma si Tumblebugs... va sfatuiesc sa nu le jucati pt ca dau dependenta...:)


Despre Zuma chiar imi amintesc ca l-am descoperit si l-am jucat in draci cand eram gravida... si imi amintesc ca eram o data la mine la piata, in magazinul cu calculatoare...habar nu am ce vroiam sa cumpar, dar mai tin minte ca in fatza mea era un nene, la vreo 30 si un pic de ani care i-a zis asa vanzatorului: Bai, da-mi si mie, te rog, cel mai bun si cel mai scump mouse pe care il ai, ca m-a innebunit nevasta-mea cu Zuma... zice ca ii trebuie un mouse profesional, ca sa tinteasca mai bine! In momentul ala... si eu si vanzatorul am izbucnit in ras, dar l-am consolat pe saracul nene, pt ca intelegeam prin ce tragedie trecea...Asa ca Zuma asta e de groaza... nu mai faci nimic, nu mai mananci, nu mai bei, nu mai dormi, nu mai iesi afara, nu te mai duci la servici... stiu ca am ajuns pana la nivelul 13, dar nu l-am terminat... cred ca mai era si 14... nu mai tin minte... au trecut deja 3 ani de atunci....ohooo


Dupa ce m-am trezit, am luat repede o banana si o chifla la mine si am fugit la scoala sa predau proiectul. Normal ca bus-ul iar s-a oprit mai devreme decat trebuia, de data asta in Picadilly Circus... de acolo am luat 14, ca are si etaj, asa ca am savurat privelistea...


La scoala a fost destul de boring, dar Milk mi-a povestit ca a fost duminica in Hyde Park, ca s-a deschis Winter Wonderland (http://www.hydeparkwinterwonderland.com/index.html) si s-a dat in roata, in roller-coaster, a mancat carnati nemtesti... si nu-si mai amintea cum se zicea la vinul fiert, ca cica aveau si asa ceva, dar i-a fost teama sa bea, ca nu mai stia ce are inauntru... I-am explicat ca in primul rand vinul respectiv e diluat cu apa, iar in al doilea rand, sa nu indrazneasca sa bea fara mine...:)

A ramas ca mergem joi, dupa cursul cu Juan, sa vad si eu ce e pe acolo... abia astept... am evitat Hyde Park-ul pt ca e naspa sa te duci de unul singur in parc si sa te uiti la toate cuplurile cum isi iau limba in gura... bine, de asemenea spectacole am avut parte cu totii... chiar si cativa dintre prietenii mei m-au pus in posturi d-astea jenante, cand ma aflam cu ei in restaurant, ei cuplati, eu - solo, ei se lingeau, eu trebuia sa ma fac ca am gasit ceva f f interesant in salata si sa ma concentrez asupra ei...


Si culmea.... tot ei s-au suparat cand le-am spus ca ma simt cam aiurea...


Asa sunt oamenii... nu apreciaza sinceritatea... daca le zici ca sunt prosti, se supara, daca le zici ca sunt badarani, se supara, daca le zici ca sunt nesimtiti, se supara, daca le zici ca ti-e rusine sa iesi cu ei pe strada, ca au ajuns sa te faca pe tine de ras, tot ei se supara... ca cica de fapt esti invidios, ca vrei si tu sa fii ca ei, dar nu poti... si atunci, ca sa te razbuni, nu-ti mai ramane de facut decat sa le strici lor distractia... Da. E lumea rea, dom'le! Am descoperit ca unii nu suporta sa fie contrazisi! Chiar se supara daca ii contrazici... iar daca le mai aduci si argumente, atunci deja esti catalogat inamicul nr 1... Mama si ce se mai oftica, ce se mai consuma, plang, injura, isi smulg parul din cap...


Dar... pornisem de la treaba cu Hyde Park-ul... o sa va povestesc daca chiar o sa ma duc... momentan nu e nimic sigur...


La sfarsitul cursului am plecat pe jos cu o colega italianca spre Victoria Station. Ea lucreaza pt Amex, dar locuieste in Brighton si vine de 2 ori pe saptamana la Londra, pt cursuri... cica face 50 de minute cu trenul... adica mai putin decat fac eu cu bus-ul din Dalston... doar ca un bilet de tren dus-intors costa 9 £, adica exact cat dau eu pe abonamentul saptamanal. F haioasa... mi-a placut...


Dupa ce m-am despartit de ea m-am dus o ora si la sala, am facut doar 20 de bazine, ca apoi s-a inchis... dar a fost bine...


Fug si eu la somn... noapte buna

marți, 25 noiembrie 2008

50 de lucruri pe care orice om trebuie sa le faca ...macar o data in viata


V-am zis ca o sa va redau toate cele 50 de lucruri pe care un om trebuie neaparat sa le faca macar o data in viata, ca sa se poata numi un OM IMPLINIT. O sa le traduc pe toate si sper sa sune la fel de bine in romana, asa cum suna in limba engleza.

Eu am facut doar 20... voi?

50 DE LUCRURI PE CARE FIECARE TREBUIE SA LE FACA MACAR O DATA IN VIATA
1. Sa faca cinste cu o bautura tuturor persoanelor dintr-un local/pub/bar
2. Sa inoate cu delfinii
3. Sa urce pe un munte
4. Sa ia un Ferrari la un test-drive
5. Sa admire piramidele noaptea
6. Sa tina in palma o tarantula
7. Sa faca o baie la lumina lumanarilor cu partenerul
8. Sa spuna “te iubesc” si sa si simta lucrul acesta
9. Sa imbratiseze un copac
10. Sa faca streeptease
11. Sa faca bungee-jumping sau sa sara cu parasuta
12. Sa viziteze Parisul
13. Sa admire o furtuna cu fulgere pe mare
14. Sa faca curatenie in spatele frigiderului
15. Sa stea treaz toata noaptea pt.a putea prinde si admira rasaritul
16. Sa puna o intrebare care i-a fost tot timpul prea rusine sa o puna
17. Sa admire Aurora Boreala (aici scrie Northern Lights – dar poate nu e chiar corecta traducerea mea)
18. Sa mergi pe stadion la un mare derby: fotbal, rugby, baseball etc
19. Sa pictezi un tablou
20. Sa cresti si sa mananci legume din propria gradina
21. Sa atingi un iceberg
22. Sa faci sex/dragoste la birou
23. Sa dormi sub cerul liber
24. Sa faci un compromis
25. Sa schimbi scutecul murdar al unui bebelus
26. Sa faci o excursie cu balonul, in nacela
27. Sa admiri stelele cazatoare
28. Sa te imbeti cu sampanie
29. Sa pleci intr-o vacanta de lux
30. Sa dai la cersetori mai mult decat iti permiti
31. Sa te uiti la cerul instelat printr-un telescop
32. Sa te apuce un ras de nestapanit intr-un moment total nepotrivit
33. Sa te bati cu mancare
34. Sa pui pariu pe un cal castigator
35. Sa iti iei o zi de concediu medical, chiar daca tu nu esti bolnav
36. Sa iti iei un animal de companie
37. Sa inviti un stain la o intanire
38. Sa te bati cu bulgari
39. Sa-ti fotocopiezi fundul pe xerox-ul de la servici
40. Sa tipi cat poti de tare
41. Sa tii in brate un mielusel
42. Sa pui in practica o fantezie sexuala
43. Sa te duci la scaldat in miezul noptii, gol
44. Sa auzi cuvintele “te iubesc”
45. Sa te duci la o intalnire pe nevazute (Blind Date)
46. Sa faci o baie rece ca gheata
47. Sa ai o conversatie plina de substanta cu un cersetor
48. Sa vezi o eclipsa totala de soare
49. Sa te dai in masinutze(roller-coaster)
50. Sa fugi de acasa

Cantaret pe Oxford Street








Am cateva filmulete extraordinare cu doi baieti care canta pe Oxford Street. Nimic deosebit pana acum, doar ca el foloseste ca instrumente 2 bete si diverse recipiente de plastic, ca de exemplu, un butoi gol de apa, ghivece goale, galeti de vopsea, dar chiar si cateva cratite de inox...si suna f f bine; l-am mai vazut o data, dar mi-a fost rusine sa-l filmez... acum am trecut peste asta si iata ca am facut-o... ascultati-l cu atentie... este absolut bestial...de fapt, se vede si se aude si reactia publicului, care se stransese in cerc in jurul lui...





Comunicat important




Intrerup sirul povestirilor din strainatatzuri pt a va atrage atentia asupra unei postari minunate, care pe mine m-a facut sa rad cu lacrimi, desi este ora 5 dimineatza si s-ar putea sa-mi deranjez vecinii... dar nu am putut sa ma abtin... am citit postarea si apoi nu m-am putut opri pana nu am citit si comentariile ... a fost genial cel al lui Asterix, care implica o duba, un politist si un bax de hartie de fax... genial...absolut genial...




Sa nu uit: blogul este al lui Dono, aveti link-ul aici: http://dono.ro/?p=667



Pa pa si vedeti ca o sa creeze dependenta...eu asa am patit


In rest... co nomment!




luni, 24 noiembrie 2008

Luni - 24 nov - Fashion













Azi n-am facut mare lucru in cursul zilei...stiti si voi de ce... de obosita...


Ca de obicei, cand m-am dus spre facultate, bus-ul meu s-a oprit la Constitution Hill, asa ca am mai asteptat unul si abia apoi am ajuns la curs, dar cu o intarziere de vreo 5 minute.


Apoi l-am ascultat pe prof cu mare interes pt ca mi-a placut mult subiectul: se discuta despre relatia de prietenie neconditionata dintre designer-ul unei firme de lux si managerul acesteia, iar apoi Tim ne-a dat cateva exemple de brand-uri in care intre cele doua persoane exista o relatie profesionala bazata pe incredere totala si reciproca, respect si asumarea raspunderii... normal, fiecare pt partea lui:


- in Franta, Christian Dior si Jacques Rouet, Yves Saint-Laurent si Pierre Berge sau Karl Lagerfeld si Alain Wertheimer pt Chanel;


- in Italia ni i-a dat ca exemplu pe Tom Ford si Domenico De Sole la Gucci, pe Miuccia Prada si Patrizio Bertelli, la Prada sau pe Gianni Versace si fratele sau, Santo, dar chiar si pe Giorgio Armani si partenerul sau de afaceri, SergioGalleoti;


- in America i-am avut ca exemplu pe Donna Karan si raposatul ei sot, Stephen Weiss, pe Ralph Laurent si Peter Straum, dar si pe Calvin Klein si Berry Schwartz.


Si a mai zis proful ceva f interesant, cum ca cei care pun mult suflet in procesul de creatie (nu conteaza ce creaza), devin f vulnerabili si excesiv de sensibili la critici... f misto spus... mi-a placut.


La un moment dat a zis ceva de genul "The best teacher is necessity" adica nevoia e mama invataturii, pe romaneste - si m-am gandit imediat ca are dreptate, ca azi era prea frig sa plec doar cu paltonul pe mine, tot geaca cea lunga e sfanta... doar ca nu se mai inchidea bine fermoarul... si... l-am reparat rapid, strangand cu dintii cheitza lui... si gata... acum se inchide perfect... deci proful a avut dreptate...


Dupa ce s-a terminat cursul m-am dus la sala, doar ca de data asta nu am mai avut cu mine toata geanta, cu cosmetice, cu papuci, cu prosopul meu special pt par... inainte sa plec de acasa doar mi-am aruncat costumul de inot intr-o punguta si am plecat, pt ca nu eram sigura ca o sa si ajung la sala, ca poate nu mai aveam chef, poate mi-era prea somn sau poate prea lene... dar nu... chiar aveam chef de o balaceala, asa ca m-am descurcat cu prosoapele de la sala, m-am descurcat f bine si fara papuci, m-am descurcat f bine si fara cremele si sampoanele mele, ca au si ei acolo... dar ceva tot mi-a lipsit... nu aveam clama de prins parul si mi-a crescut asa de lung, incat nu cred ca l-as suporta sa mi se lipeasca pe spate cand inot ... am rascolit toata geanta, in dorinta disperata de a gasi un elastic amarat ascuns printre cursuri sau printre cele 4 rujuri ... nu am gasit nimic, pt ca sambata facusem curat... asa ca am improvizat - am scos snurul de la aparatul foto si mi-am prins parul cu el... f bine m-am descurcat... nici un firisor nu m-a deranjat. Mi-am facut bazinele, doar 30 de data asta, ca vroiam sa am timp 10 minute sa stau si la sauna.... asa ca iar am ajuns acasa dupa 11. Culmea, era lumina la bucatarie, ca Alexandra abia venise de la un baby-sitting... si am stat pana dupa 12 la taclale, am vorbit despre copii si despre cat de imposibili sunt unii dintre ei, in general cei prea rasfatzati. Am ras cu lacrimi cand mi-a povestit de pustoaica cu care sta ea din cand in cand... Hai sa va povestesc si voua, ca sa va cruciti...si sa folositi prezervativ pt evitarea viitoarelor situatii similare...:)


Deci, piticania face 4 ani in primavara, adica in martie, dar inca mai face pipi pe ea, asa ca noaptea inca i se mai pun pampersi. OK ... fiecare copil cu posibilitatile lui, doar ca asta mica, pe care o cheama Bonita, face si ziua pipi pe ea... prin toata casa. Normal ca Alexandra, cunoscand-o de cand era mica-mica, mai incearca sa-i explice ca nu e bine, ca nu e frumos, chestii d-astea... dar piticania e incapatzanata si, se pare, si f f rasfatzata... motiv pt care a simtit nevoia sa riposteze cand a fost certata pt faptul ca tocmai se pisase pe jos in living-room... iar riposta a venit sub forma unei fetite dragute, caline si dulci... adica chiar Bonita, imbracata in costumul Evei, urcata cu picioarele pe canapea si care se scremea de mama focului... binenteles ca piticania a reusit sa-i faca figura Alexandrei si sa-i dea de lucru pt urmatoarea jumatate de ora... pt ca jivina s-a cacat chiar in mijlocul canapelei parintilor, iar apoi s-a asezat langa tortuletz si a inceput sa se frece cu fundul de canapea, ca sa se stearga mai bine... exact cum fac catzeii in iarba sau pe asfalt... sau chiar pe covor, de ce nu?


Uitati-va aici!!! http://uk.youtube.com/watch?v=pARH-jsRt3U&feature=related. Dar ei sunt animale, nu stiu cum sta treaba cu covoarele, cu mobilierul... dar un copil de aproape 4 ani???? ala stie sigur ca nu are voie sa-si faca nevoile in casa... cu atat mai mult in mijlocul canapelei... sincer, nu-mi dau seama daca vrea sa atraga atentia cuiva facand asa ceva sau doar incearca sa braveze si sa arate cine este seful in casa...

Nu vreau sa-mi inchipui scena mai departe... las continuarea la latitudinea fiecaruia dintre voi... oricum... un happy end nu intrevad...


Cu lacrimi in ochi de atata ras, m-am dus in camera mea si mi-am terminat de bibilit proiectul pt maine, l-am printat, l-am aranjat... arata bine... sunt multumita de rezultat, mai ales ca mi-am schimbat subiectul in ultimul moment... deci, in loc de nunta lui Danny Cipriani cu Kelly Brooke m-am decis sa organizez un Business Opportunity Meeting pt compania FM. A iesit f bine referatul, cu ocazia asta m-am mai documentat si eu un pic in legatura cu produsele firmei, am aflat istoria acesteia, ce mai... a fost folositor proiectul. Sper ca si profului o sa -i fie pe plac. Azi doar am mai schimbat 2-3 fraze si l-am printat... gata primul referat! Mai ramane sa-l fac si pe cel pt data de 9 decembrie.

Duminica - 23 nov - Proiect pt Marketing communication of special events




Deci... trezirea a fost relativ devreme... sau destul de tarziu... in functie de fiecare... cum vreti s-o luati. Azi a fost misto la sala pt ca nu m-am dus singura, ci au venit cu mine si Costa si Alexandra. Azi am mers prima data cu o masina mica, cu volanul pe partea dreapta... a fost misto, dar ne-am invartit mai mult de 10 minute pe diverse stradutze din jurul salii ca sa gasim un loc de parcare... asta a fost naspa...

La sala am dat toti trei cei mai bun din noi - am facut eliptica - 18 minute, apoi bicicleta - la fel, apoi ei au si vaslit, timp in care eu am facut abdomene... iar apoi ne-am dus pe la aparate si ne-am distrat pe la fiecare, incercand sa facem ce scria pe fiecare ca face... asa ca ne-am lucrat si picioarele, pulpele, si pe interior, si pe exterior, si gambele, si bratele, si abdomenele... una peste alta, le-am incercat pe majoritatea...Cand ne-am plictisit, ne-am dus la piscina, unde am reusit sa fac chiar 48 de bazine, doar ca intai am facut 20, apoi am stat 10 minute la sauna, apoi am mai facut 20, am mai stat 10 minute la steeming room, iar apoi au mai urmat inca 8... si gata, ca ce-i mult strica...

Dupa ce am venit acasa m-am apucat in sfarsit de referat... de data asta nu mai aveam nici o scuza, trebuia sa-l fac... si l-am facut... site-ul de la FM a fost de un real ajutor, nu am plagiat nimic, doar m-am inspirat... asa ca am avut ocazia sa ma si inscriu la urmatoarea conferinta a distribuitorilor FM, ce va avea loc pe 6 decembrie, la ora 1.... abia astept sa vad ce mai invatz de acolo...


Proiectul a iesit ok - sunt multumita de rezultatul final, doar ca l-am terminat abia la 7 dimineata... si nu mai avea rost sa ma si culc...nu-i asa???

Sambata - 22 nov - Aqua gym + culcat devreme





M-am trezit devreme pt ca la 8:45 incepea Swimming Club-ul de sambata dimineata si nu vroiam sa-l ratez. Normal ca am intarziat 10 minute, dar eu oricum nu stiu sa inot cum inoata restul lumii, asa ca nu a fost mare tragedie. Azi, spre diferenta de intalnirea de acum 2 saptamani, erau deja 11 persoane programate, asa ca era inghesuiala si stropeala maxima... dar, m-am descurcat onorabil, am tras de mine cat am putut, profa m-a laudat... asa ca mi-a crescut inima...

Dupa cele 45 de minute, m-am relaxat 8-9 minute in jacuzzi si am facut si cursul de aqua gym, sa nu-mi ies cumva din mana... ca de obicei, mi-a placut la nebunie... era misto cand trebuia sa alergam dintr-o parte in cealalta, cu viteza maxima... si le intreceam pe babele alea.... ah... ce bine ma simteam...

M-am si enervat un pic, ca inainte de inceperea orei m-a interpelat o babeta, spunandu-mi ca ei i se pare cam rece apa... ce naiba sa-i zic? ca eu oricum am inotat 35 de minute in continuu si ca mie nu mi se pare??? Nuuu... e bine cu babetele sa nu te pui rau, asa ca am aprobat, dar i-am zis sa sara un pic sau sa inoate, ca sa se incalzeasca... moment in care, prinzandu-se ca am accent de strain, m-a intrebat de unde sunt... cu mandrie i-am raspuns ca din Romania, iar ea, f incantata, s-a luminat la fatza si mi-a zis ca stie si ea cativa gypsy din Romania care canta f f f frumos... cred ca in clipa aia mi-a picat fatza, i-am dat eu cateva explicatii despre tiganii de la noi, explicatii care nu cred ca i-au cazut bine... iar apoi, bine ca a inceput ora si ne-am ocupat fiecare de treaba ei, ca altfel, sigur incepeam eu cu niste explicatii d-alea detaliate referitoare la etniile din Romania....

Dupa curs, am mai facut cateva ture, iar apoi m-am dus acasa, pt ca nu am mai avut chef si de sala de forta, de bicicleta si de eliptica...
Acasa... nici nu s-a facut bine ora 3, ca m-au apucat din senin niste dureri naspa in piept, tuse, raguseala... tot tacamul... am incercat sa ma culc... nu am reusit... dupa 30 de minute de chin, de sufocat, de sucit de pe o parte pe cealalta... m-am hotarat sa ma duc la bucatarie si sa vad ce mai face lumea... cu ocazia asta mi-am facut si o cana... nuu, scuze - o halba de ceai de scortisoara de la Forever, cu multa lamaie si cu si mai multa miere... dupa ce l-am baut, m-am mai uitat un pic la tv... si la ora 9 jumate(seara) eram in pat, cu lumina stinsa... am dormit ca un prunc, m-am trezit doar o data pe la 3, apoi inca o data pe la 5... dar doar pt cateva secunde... apoi m-am culcat la loc si m-am trezit duminica, la ora 11:40 - eh... asta zic si eu somn... am recuperat toate orele din noptile trecute pe care nu le-am dormit...

Vineri - 21 nov - Expozitie V&A














Azi aveam intalnire cu profa de Trends Forecasting sa mergem in Field Trip... adica, ceva de genul "mi-e lene sa stau azi sa va tin cursul... hai mai bine sa mergem la plimbare prin oras"... eu nu zic nu, ca nici mie nu-mi place cursul... mai ales cand pune profa slide-urile pe perete si face greseala sa inchida lumina... e jale... mi-ar trebui niste scobitori sa-mi tina pleoapele, ca nu mai pot de somn...

Asadar, intalnirea era programata pt ora 2:30, in fata la Niketown, pe Oxford Street. Am atasat si programul facut de profa, ca sa vedeti cat de mult a pus ea accent pe punctualitate... si cand colo... a intarziat doar jumatate de ora... un rahat, nu? Pai nu prea, ca afara era tare frig, batea vantul si simteai o racoare care te invaluia din toate partile si iti intra prin toate gaurile.

Eu am plecat de acasa, preventiv, pe la ora 1, ca stiam cu ce sa ajung pe Oxford Street, stiam cu ce sa ajung si la Regent Street, doar ca nu stiam exact unde o sa ma lase bus-ul 73 fata de Niketown.

In autobuz, chiar pe cele doua scaune din fatza mea, statea un cuplu destul de ciudat...el...era inalt, avea creasta in cap, era ras in parti, ca sa se observe bine creasta, avea un cioc lung, care ii atarna pana pe piept, cercel in buza, nas, spranceana si inca 3 in fiecare ureche... ea...vopsita negru-albastrui in cap, cu unghii negre, ochii conturati puternic cu negru, cercei avea si ea bagati peste tot, in buza, spranceana, urechi ... tot tacamul, cu o pereche de blugi negri, cu un hanorac cu un cap de mort pe el... dar nu asta era neaparat problema... ca punk-eri d-astia am mai vazut si in Romania, nu asta era noutatea.... cel mai socant era faptul ca barbatul (sa zicem ca avea vreo 30 - 32 de ani) tinea pe un picior un bebelus de vreo 8-9 luni, blond, ca nu avea caciulita in cap, cu o salopeta haioasa de blugi pe el, cu un hanorac mititel, bleumarin... absolut adorabil....avea un nasuc mic, dar cu varful rotunjit si ridicat in sus, exact cum il avea taica-su, iar ochii erau mari si negri, exact ca mama lui... care, saraca, se chinuia sa-i dea de mancare ceva dintr-un borcanel cu mancare pasata, pt copii. Tabloul era induiosator... bebelul era superb,blond, pur... iar parintii erau freeky...A fost misto ca m-am asezat in fata lor, ca am putut sa-i studiez pe indelete, fara sa ma simt prost, pt ca, de fapt, ei stateau in fata mea, nu?


Ma rog, copilasul s-a distrat copios pe seama lor, a trantit pe jos o jucarioara de vreo 24- 28 de ori... dupa ce s-a plictisit sa-si vada parintii facand abdomene, extensii si aplecari, s-a hotarat sa se ridice in picioruse, intre mami si tati(cei freeky) si sa vorbeasca pe limba lui, sa strige, sa tipe, sa vocifereze... haios foc... chiar imi lipsea sa mai aud si eu vocea unui copil...eu ma tot chinuiam sa citesc o carte, dar nu puteam sa-mi dezlipesc ochii de la copilas... Bine ca pana la urma au coborat, iar eu mi-am continuat cititul, ca deja simteam cum imi dau lacrimile...


Si cum ma cufundasem eu in lectura, la un moment dat linistea si pacea imi sunt invadate de catre indianul care conducea bus-ul. Asta ne-a spus ca o sa o ia pe un traseu ocolitor, ca e prea aglomeratie in fatza... asa ca 73 meu nu a mai circulat pe Oxford Street, ci a iesit exact in capatul strazii, adica la Marble Arch. Ce sa fac? Am luat si eu primul bus care ducea spre Regent Street, adica bus-ul nr 10 si m-am indreptat spre locul de intalnire. Era deja 2:10 cand m-am urcat in bus, dar erau momente in care nu ne clinteam deloc, era un blocaj infernal... tocmai bine, ma gandeam eu, am mai mult timp sa studiez oamenii de pe strada...Dar nu prea aveai de studiat mult... era un furnicar extraordinar, dar, spre dezamagirea mea, pungile cel mai des intalnite la oameni in mana erau cele de hartie, maro, de la Primark. Chiar citisem o stire cum ca M&S a suferit o reducere a vanzarilor in ultimele 3 luni de 34%, in detrimentul Primark-ului... f bine le face... Chiar ne-a zis si proful de marketing ca acum, de cand cu recesiunea, cel mai bine or sa o duca companiile aeriene low cost, hostelurile, pensiunile si campingurile... pt ca oamenii tot vor sa calatoreasca, dar vor sa o faca cheltuind cat mai putini bani...Asta m-a bucurat, ca inseamna ca si pensiunea de la Busteni va merge bine.


Dar sa revenim la oile noastre de pe Oxford Street. Am ajuns in statia care ma interesa, vazusem pe geam si Niketown, dar eram ingrijorata ca era deja 2:37, deci intarziasem deja 7 minute... M-am bucurat sa le vad pe Izabela si pe Maria Giulia... ele erau acolo de la 2:20, dar nu venise nimeni inca... cum stateam noi asa, de vorba, am primit toate trei un sms de la Ayesha, care ne anunta ca profa o sa intarzie "un pic"... asta e! O sa o asteptam, ce sa facem...A venit pe la 3 si un pic, ne-a pus sa semnam hartiile de buna purtare si dupa ce ne-am invartit un pic pe stradute am ajuns la primul punct de pe lista noastra, adica la o firma ce se numeste Mode Information. A fost misto, ca eu aveam programul printat, asa ca am vazut ca scria ca e la etajul 1, dar profa s-a dus la et 3, ca ea a vrut sa mearga cu liftul... iar apoi si-a carat bagajul 2 etaje mai jos pe scari... Ma rog, eu am zis de mult ca e cam dusa, dar ce sa-i fac.

Intr-un final a ajuns si profa... am intrat toate intr-un fel de librarie, dar care avea doar carti, reviste si revistutze referitoare la trend-uri, la culorile sezonului, la culorile sezoanelor trecute... bla bla... m-am uitat mai mult pe revistele despre decoratiuni interioare, ca cele referitoare la moda ma lasau rece... deja stiam care va fi trendul sezonului viitor: culoarea mov, dantele, materiale transparente, flori si cam atat


Dupa vreo ora am plecat de acolo, ne-am dus in libraria de la coltul strazii... unde erau numai si numai reviste si carti referitoare la moda si la designeri celebri. Buun... m-am prefacut interesata, doar ca sa dea bine la profa, pt ca de fapt nici in cur nu ma durea de revistele lor, iar apoi ne-am dus toate spre o statie de bus si ne-am indreptat spre muzeul Victoria & Albert. Ajunse intr-un final acolo, ne-am dus spre expozitia Cold War Modern. F misto organizata, in vreo 6 sali erau expuse diverse obiecte din anii 60- 70, dar se puteau viziona si filme si multe multe altele. Nu stau prea mult sa va povestesc lucrurile astea, ca mi-e mai usor sa va dau link-ul si sa va uitati voi, ca e prea mult de scris.

Iata link-ul: http://www.vam.ac.uk/microsites/cold-war-modern/exhibition. Cine nu cunoaste prea multe despre razboiul rece(adica cine e asa, ca mine, mai distrus - sau doar mai ignorant) are ocazia sa vada si sa invete multe lucruri despre perioada in care parintii lui erau tineri.


Dupa ce am dat o raita si pe la magazinul cu cadouase al muzeului, ne-am despartit de Maria Giulia, dar impreuna cu Ayesha si Izabela ne-am dus sa mancam ceva bun. Am fost tot la The Diner - stiu... lipsa de imaginatie, dar nu aveam ce sa fac... mancarea chiar era buna si relativ ieftina...

A fost frumos ca am apucat sa mai bifez o actiune, adica sa fac o poza si cu luminitele de pe Oxford Street, ca au fost aprinse inca de pe 15 noiembrie de catre fetele de la Girls Aloud...iar cand am ajuns pe strada unde era restaurantul/pub-ul ... nu stiu cum sa-i zic... era sa nu o recunosc...Carnaby street era deja decorata de iarna, cu oameni de zapada gonflabili, uriasi, deasupra noastra... asa ca i-am imortalizat si pe ei...si mi-a mai placut o vitrina de la un magazin care vinde blugi, Butterfly Jeans se cheama si pe mine m-a facut curioasa ... cu prima ocazie chiar o sa intru si in magazin sa vad cum arata blugii....

Pozele cu fetele sunt aici:



Ne-am distrat copios, pt ca Izabel ne-a povestit ca a facut scoala la o scoala+liceu de pe langa nu stiu ce biserica, si aveau un fel de internat acolo, iar cele care se ocupau erau maicutze... si ne-am distrat cand ne-a zis ca ea chiar vroia sa se faca maicutza, pana cand una dintre ele a pus-o sa manance tot orezul cu lapte din castron, ea a incercat, dar a vomitat, iar apoi a fost silita sa manance chiar orezul "incalzit" pt a fi data drept exemplu in fata celorlalti copii. Bleahhh...naspa maicutza...
Ca sa fiu solidara cu Izabel, care este vegetariana convinsa, am luat si eu un hamburger cu ciuperci... adica in loc de carne era o imensa ciuperca la gratar... delicios... nu am regretat alegerea...


Dupa ce am iesit, am stat un pic si l-am ascultat pe baiatul care canta la oale, cratite, ghivece si galeti...l-am postat deja separat(http://studentalalondra.blogspot.com/2008/11/cantaret-pe-oxford-street.html)... iar apoi m-am carat si eu acasa, ca deja se facuse 10 noaptea...

Filmuletzele de jos sunt cam de proasta calitate, pt ca lumea vorbea in jurul meu, bus-ul circula cu viteza... dar vroiam doar sa surprind cateva imagini cu luminile si vitrinele de pe Oxford Street... atata tot...
Bye









vineri, 21 noiembrie 2008

Joi - 20 nov - Hackney Community College












Am dormit bine, aproape neintoarsa, asa ca m-am trezit relativ devreme, adica pe la 11. M-am documentat cum ajung la Hackney Community College ( http://www.tcch.ac.uk/ ), de data asta, mi-am si notat ... si am pornit la drum sa ma documentez referitor la locatia aleasa pt lucrarea finala, la Events Management/Juan. Am ajuns rapid, l-am gasit rapid, am vorbit cu bodyguard-ul, apoi cu o tanti de la informatii, am colectat toate brosurile posibile, am facut rost de un nr.de telefon de la cineva de la dept Marketing, apoi am fost la sala de sport a colegiului, am vorbit si acolo cu bodyguarzii, intr-un final m-au lasat sa fac si poze, le-am multumit apoi, am mai facut cateva poze de la distanta si m-am carat. Am irosit inca o lira pt a incerca sa o sun pe tanti de la Marketing, dar nu am reusit decat sa-i las un mesaj. Daca lira oricum era pierduta, am rugat-o sa ma sune ea inapoi si i-am lasat mobilul meu. Eh... fericita, cu pozele in aparat si bucurie in suflet ca am dus la indeplinire o treaba, m-am indreptat apoi spre casa. Nu am avut decat un pic de timp sa ma imbrac si sa mananc jumatate din portia de Tikka Masala (stiu ca am zis ca nu mai mananc de la indieni, dar asta era luata de la Tesco, deci nu beneficiaza direct indienii de pe urma cumparaturilor mele). As fi mancat-o pe toata, dar era prea picanta pt gustul meu. O sa caut o reteta pe net si o sa fac si eu, doar ca nu o sa-i pun nimic picant... Aha ... iata si retzeta: http://www.videojug.com/film/how-to-make-chicken-tikka-masala.


Ne-am intalnit toti 5 (ca Milk nu a putut sa vina) si am inceput discutiile. Din pacate, ca si data trecuta, nu am ajuns la nici o concluzie. Am pierdut o ora si jumatate din viata mea, mi-am facut nervi si pana la urma m-am lasat bagubasa. Le-am spus ca o sa scriu tot ce tine de locatie si o sa le fac si meniul pt eveniment, dar cu asta, sa ma mai scuteasca. Pai chiar nu putem sa ajungem si noi la o concluzie? Izabela o tine pe-a ei, ca ei in Spania au asa ceva si ca vrea sa se cheme evenimentul nostru la fel ca ala din Spania, mie nu prea imi convine chestia asta, ca inseamna ca noi nu mai cream nimic, olandezul a rabufnit pana la urma si a zis ca tot proiectul asta e o mare porcarie, a zis si el, la fel ca mine ieri, ca nu are nimic palpitant, ca nu e frumos, ca e plictisitor si naspa... si a propus sa aducem niste clowni, niste d-aia de la circ, ca cica e si o scoala de circari prin zona... mi s-a parut perfect, era exact ce ne trebuia, un pic de amuzament... mi-a placut, asa ca o sa lupt cu restul echipei sa fie treaba cu circul tema principala a evenimentului...


La 5:30 a inceput si cursul, iar Juan ne-a adus doi oaspeti sa ne vorbeasca despre organizarea de evenimente, iar noi sa le putem pune intrebari. Cea care a vorbit cel mai mult a fost o tanti, Sandra, un pic trecuta de 30 de ani, blonda, tunsa scurt, destul de plinutza, dar super haioasa, care este directorul responsabil cu relatiile internationale a unei firme din Rusia, Marka:FF si care lucreaza impreuna cu sotul ei la organizarea evenimentelor. Avea pe ea o rochitza rosie, niste ciorapi rosii, destul de grosi, si era incaltata cu niste pantofi gri, de lac...absolut superbi. Gagica era belgianca, dar de 6-7 ani traieste in Rusia. Crescuta intr-o familie de diplomati, singurul ei vis in ceea ce priveste cariera, a fost sa lucreze pt Natiunile Unite. In acest sens, a urmat o facultate de avocatura in Belgia, apoi a plecat in Italia si a mai facut si acolo un an de Master, apoi a venit la Londra pt un MBA, tot in domeniul dreptului international, iar norocul ei a fost ca teza finala a vrut sa o faca despre Rusia, asa ca i s-a oferit oportunitatea sa participe la un internship in Rusia, pt a-si putea documenta lucrarea. Super tare pana aici! S-ar zice ca este un pic si mana destinului! Dar fata cunoaste si vorbeste 6 limbi straine, engleza, franceza, olandeza, rusa, sarba si italiana... Tare gagica!


Ne-a povestit apoi despre festivalul din Londra: Russian Contemporan Festival, despre faptul ca este organizat al 5-lea an la rand. (http://www.residentadvisor.net/event-detail.aspx?id=73470). Ne-a povestit o groaza de chestii haioase despre cum se organizeaza evenimentele, despre diverse probleme aparute, despre vize de UK luate in ultima secunda, despre bagaje pierdute si dansatori de break-dance imbracati de la Primark, despre probleme cu sunetul, cu boxele, cu ploaia care mai curge si in sala, cand sala e pe jumatate o ruina, f f interesant... o acultam cu totii si cred ca fiecare dintre noi visa sa fie macar pe jumatate cat ea... nu doar la kg, si ci la inteligenta, la cultura, la studii... super tare! Si, a fost dragutza si ne-a invitat pe toti la petrecerea care va marca sfarsitul festivalului, sambata 29 nov. Trebuie sa vorbesc si eu cu lumea asta, sa vad daca merg mai multi, ca doar nu o sa ma trezesc eu singura ca ma duc acolo. O sa vad...
Dupa ce s-a terminat cursul, am mai stat 30 de minute pana la 9 fix, cand iar s-a inchis facultatea, dar tot nu am ajuns la nici o concluzie referitor la lucrarea noastra... am ramas exact ca acum cateva ore.... m-am dus intr-un final la sala, dar nu si la piscina, pt ca abia am avut timp sa ajung acolo, sa-mi fac cele 18 minute pe eliptica si 18 minute pe bicicleta, iar cand am iesit de la dusuri, deja eram super stresata cu timpul pt ca nu mai aveam decat 10 minute in care sa ma usuc, sa ma imbrac si sa mai apuc sa si plec spre casa. Cred ca m-au cam injurat negresele de la receptie, dar pana ma mai nimeresc eu tot pe tura lor, o sa le treaca.

Am ajuns acasa rupta de oboseala... abia asteptam sa ma bag in pat si sa ma culc, pt ca maine iar am o zi plina - plina - plina...

Miercuri - 19 nov - Multe si marunte

























Daca tot am fost asa de matinala azi, am stat un pic si am admirat camera scaldata in razele soarelui de dimineatza, lucru pe care rar am avut ocazia sa-l fac, datorita faptului ca nu prea ne intersectam: eu si soarele de dimineata. Am facut cateva poze cu floricica de pe pervaz, careia ii merge ff bine, chiar daca acum are doar o singura floare deschisa; este plina de bobocei, pe care abia astept sa-i vad infloriti de Craciun...o sa fie Craciunita mea...


M-am mai sucit eu prin casa, m-am mai invartit, dar pana la urma mi-am facut curaj si m-am dus la cumparaturi, ca nu mai aveam nimic de mancare prin frigider. Am vrut sa vad si eu cum arata un Tesco mai mare, asa ca m-am documentat si am gasit unul mare de tot, undeva prin Tottenham, asa ca am luat bus-ul 67 si m-am dus spre el... doar ca nu trebuia sa-l iau pe 67, ci pe 76... asa ca dupa vreo 40 de minute de mers am vazut pe geam ca venea din directia opusa un bus (41) pe care scria ca merge in Tottenham South, adica exact unde trebuia sa merg eu... ce sa fac... m-am oprit din pozat casute si masinute, franturi din viata oamenilor de pe strada sau doar cerul senin, brazdat de linii albe lasate de avioanele cu reactie, si m-am dat jos langa statia de metrou Turnpike Lane. M-am uitat pe acolo pe harta din statie si am hotarat sa iau 41 inapoi, desi zona era f pitoreasca, cu un parc mare, plin cu artzari, exact in mijlocul intersectiei, cu casute frumoase, asezate ordonat, una lipita de cealalta... dar nu trebuia sa-mi uit scopul, ca venisem la cumparaturi in Tesco, iar apoi trebuia sa fiu la 2 la facultate, sa ma intalnesc cu colegii de echipa si sa vorbim despre proiectul cu organizarea evenimentului pt tineri. Pozele complete de azi le gasiti aici: http://picasaweb.google.com/badeanu7/LondraZona3#

Am ajuns dupa vreo 20 de minute si la Tesco... adevarat, este mare, are raioanele incepand cu produse de farmacie, haine pt toate varstele, reviste, carti, CD-uri, mancare, bautura si tot asa... dar mai are si o sectiune separata Tesco Direct, unde comanzi pe internet un produs, iar apoi ei ti-l trimit acasa contra sumei de 5£ sau poti tu sa te duci sa ti-l ridici de la magazin. Erau acolo stive intregi de reviste, groase, de ziceai ca au cel putin 2 kg fiecare, din care iti puteai alege un produs, in cazul in care nu aveai acces la internet. Era de fapt un fel de Argos, doar ca se numea Tesco, atata tot... pana si catalogul semana.


Mi-am luat ce imi trebuia si m-am carat, ca nu stau acum sa va insir toate legumele si fructele luate.


Bun... am terminat cu cumparaturile, abia am reusit sa trag dupa mine caruciorul de cumparaturi, ca de data asta nu m-am fudulit... am luat cu mine caruciorul, desi stiu ca aratam ca o mamaie, dar stiam ca vreau sa-mi cumpar multe legume si multe chestii de mancare, pt ca ma asteapta cateva saptamani f f ocupate cu proiecte si lucrari si nu vreau sa mai pierd timpul cu alergatul la magazine.



Am ajuns acasa cu bratzele tremurand de atata greutate, dar fericita ca de data asta, cand am trecut prin Stamford Hill, am reusit sa fotografiez cativa barbati d-aia imbracati in negru si cu perciunii ondulati. Am aflat ca se numesc evrei HAREDI... Despre ei, mai multe informatii sunt aici: http://www.romania-israel.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=256
Bine... nu am prins si perciunii, ca ala din poza e f batran, dar sunt fericita ca pot sa va arat un pic cum se plimba astia pe strada si puteti sa va faceti o idee despre ei.


Acasa nu am avut timp decat sa arunc toate alea in frigider si sa plec spre scoala la 1:35. Eram sigura ca o sa ajung tarziu, asa ca am risipit 2£, mi-am incarcat oyster-ul si am mers cu metroul, prima oara in viata mea londoneza... singura.... a fost f usor... m-am urcat la Highbury&Islington, am urmarit indicatoarele spre Victoria lane si dupa 4 statii eram la Green Park. De acolo am luat bus-ul 2 statii si gata... am reusit sa ajung la 2:12 minute, adica un record in materie de viteza. Normal ca mi-a parut rau ca m-am grabit atata, ca din 6, cati eram in grupa, nu eram decat 3, asa ca mi-am promis sa nu mai fiu asa de disperata cu punctualitatea, ca vad ca multi au probleme la capitolul asta.


Intalnirea a fost de rahat, nu am ajuns la nici o concluzie, tot proiectul este f f boring si usor de anticipat, lipseste factorul Wow cu desavarsire... nu prea ma pasioneaza, imi vine sa-i strang de gat pe astia 4-5. Pana la urma, am batut cu pumnu in catedra si le-am zis ca pe mine nu ma intereseaza, ca eu vreau la sfarsitul serii sa fie artificii, ca oricum toata ziua dedicata tinerilor este o porcarie... m-am bucurat ca inca 2 persoane au fost de acord cu mine, asa ca nu m-am simtit eu oaia cea neagra a proiectului. Un singur lucru ne-am hotarat cu totii sa-l avem: locatia evenimentului o sa fie la Hackney Community College, adica f aproape de mine; motiv pt care m-am oferit sa ma duc maine si sa vad cum sta treaba, sa vorbesc cu cineva de la secretariat, sa fac niste poze pe acolo... ce mai! munca de teren... intr-un fel, abia astept, ca e o ocazie sa mai vad si eu imprejurimile.


Dupa ce am incheiat intalnirea pe la 5 m-am indreptat spre sala de sport. Aveam abia la 7 seara intalnirea cu antrenorul, asa ca nu prea stiam cu ce sa-mi umplu timpul, ca nu vroiam nici sa fiu deja obosita la 7, cand o sa vina sa ma monitorizeze. A fost f usor de pierdut timpul intr-o librarie din Angel Square care avea reduceri. Mi-am luat o carte super misto care o sa ma ajute sa-mi decorez casa din Bucuresti, cand o sa ma intorc, STENCILLING se numeste (o metoda super usoara de a face borduri pe pereti sau de a desena diverse forme http://uk.youtube.com/watch?v=k-fSuxbCrys), apoi mi-am mai luat un set cu tatuaje false, cercel de nas, limba, buza si spranceana - tot fals si cateva strasuri pt nas - cu lipici, normal. Mi-au placut... nu stiu exact de ce le-am luat...

Si am mai gasit ceva super super misto, un pachet de carti de joc mai special, pt ca pe fiecare carte e scris cate un lucru pe care orice om ar trebui sa-l faca macar o data in viata, pt a se considera o persoana implinita. Despre astea o sa va scriu mai multe intr-o postare viitoare, ca sunt f f f misto. Eu mi-am notat lucrurile pe care le-am facut si nu sunt decat 20 din alea 50 scrise pe carti, dar e unul cu " sa tii o tarantula in palma" pe care sigur nu o sa reusesc sa-l fac sau " sa inoti cu delfinii" - asta nu e imposibil, doar ca momentan pare cam indepartata clipa in care se va intampla asta.

Dupa ce am parasit libraria, am fugit la sala - normal ca David nu era acolo... si nici nu a aparut vreo 40 de minute - abia cand m-am indreptat spre iesire, dupa cele 18 minute pe eliptica aia nenorocita si inca 18 pe bicicleta, a aparut si el si mi-a spus ca l-a retinut seful lui.. bla bla... am vorbit putin, a ramas sa ne mai vedem miercurea urmatoare, iar apoi m-am carat. In drumul spre casa era langa mine o tanti inalta, blonda, dragutza foc, care avea un catzel ce semana cu ala flocosul din Familia Bundy. Am intrat cu ea in vorba, am aflat ca il cheama Daro, ca e o corcitura de vreo 3 rase (sheepdog + le-am uitat pe celelalte doua), ca are 14 ani, dar nu are nici o problema de sanatate - doar ca e surd.. in rest, e un catzel fericit.


F plina ziua de azi... nu mai sunt buna de nimic... mi s-a facut in sfarsit somn, asa ca m-am culcat devreme...sa vedem maine cum o sa fie, ca am la treabaaaa...

miercuri, 19 noiembrie 2008

Marti - 18 nov - Poze de la sala








Nu se poate sa o tii toata viatza numai intr-o distractie... mi-ar placea, dar pana acum am vazut ca nu se poate asa...

Deci azi am fost studioasa. Am ajuns la scoala la timp, l-am ascultat cu atentie pe d-l Barnes, apoi, dupa ore, am mai stat un pic cu gagicile+Mikos, sa vb despre proiectul pt Juan... dar nu am ajuns la nici o concluzie... deja incep sa ma cam enervez... a ramas ca ne vedem maine, la 2, sa punem la punct detaliile...sper sa reusim, ca deja vad cum batem pasul pe loc.

Pe la 9 am pornit cu avant spre sala... am ajuns, mi-am facut cele 15 min + 3 min de cool down pe Cross trainer (asa se cheama nenorocirea aia care ma face sa transpir de nu mai pot), dar si cele 15+3 minute pe bicicleta, m-am spalat, m-am schimbat si gata... se facuse deja ora 11 si 2 minute. Am plecat ultima de la sala... cred ca m-au cam injurat receptionerele, dar ce sa fac? daca am parul asa de lung... pana stau sa-l usuc... ohooo... pana si eu ma plictisesc. Cand am iesit din vestiar... ce sa vezi?? actualizasera astia de la sala panoul cu evenimente lunare, asa ca m-am regasit si eu, dansand la cursurile de Soca dance(poza din dreapta - jos - e usor: eu am tricoul cu dungi de marinar) dar si in apa, la cursurile de aqua gym pe ritmurile muzicii din 1960. F misto totul, doar ca in poza cu aqua gym nu am reusit sa ma gasesc, ca nu e prea vizibila si oricum, toate aveam costume negre, intregi... dar m-am simtit f bine, de parca eram pe coperta revistei Cosmopolitan... asa ca, la iesire, daca tot eram cu aparatul in mana, de fericire, am facut cateva poze la frunzele de artzar de pe jos, din fatza salii, ca tare frumoase mai sunt...

Ajunsa acasa, m-am ocupat sa-mi pun un pic in ordine hartiile de la scoala, mi-am instalat imprimanta, mi-am instalat Office-ul, bla bla... nu mi-am dat seama cand s-a facut 8:30 ...dimineatzaaaaa... iar eu nu am dormit nici macar o clipa... asta e!.. incepe o noua zi... Rise and shine!... ca soarele este deja sus pe cer!

Pt cei care inca nu au inteles de ce am venit aici...


Gata!! S-a rezolvat cu conexiunea la internet... de data asta s-a rezolvat cum trebuie, deci nu o sa se mai strice sau intrerupa nimic... asta a fost un motiv f bun sa-mi fac un pic ordine prin cele 1454 mailuri care nu au fost inca repartizate prin foldere. Unul dintre ele mi-a atras atentia in mod deosebit pt ca ma regasesc in el. Este un mail care se numeste Rose si initial am crezut ca o sa contina poze cu trandafiri... dar nu a fost asa. Era vorba despre o tanti pe care o chema Rose si care s-a dus la facultate la varsta de 86 ani doar pentru ca asta era un vis de-al ei... pe care a reusit sa si-l realizeze abia atunci.

La fel si eu... am avut un vis si, cu voia lui Dumnezeu, am reusit sa-l indeplinesc... visul meu era sa fac un curs in strainatate... cand m-am gandit prima data la asta, nu stiam nici in ce tzara o sa ma duc si nici despre ce o sa fie vorba... stiam doar ca am nevoie de un certificat international ca sa pot sa razbesc in jungla angajatorilor din Romania.

Daca s-a nimerit ca locul in care urma sa studiez sa fie chiar Londra, pot sa spun ca a fost doar mana destinului, pentru ca putea sa fie f bine si Milano... sau chiar Vancouver, care au fost celelalte optiuni ale mele. Am ales totusi Londra din simplul motiv ca ma descurc mai bine cu engleza decat cu franceza sau italiana... in nici un caz nu am venit manata de vreo dorintza fierbinte de a vedea cu ochii mei Big Ben-ul sau London Eye. Nu contest ca mi-au placut enorm si imi plac in continuare, dar nu ele sunt scopul meu. Eu am venit aici pt o hartie si am platit un pret destul de mare pt ea...iar acum nu ma refer doar la bani, ci si la relatii, la prietenii sau la simple amicitii. Faptul ca si aici am reusit sa ma imprietenesc cu lumea sau ca se intampla sa mai ies si in oras, la un suc, cu fetele, nu ma face sa-mi uit scopul sau sa ma indepartez de ideea de la care am pornit. Se cheama doar "socializare" si ma ajuta f mult sa-mi mentin moralul ridicat. Iar cand sunt fericita si increzatoare in fortzele mele, piedicile chiar ajung doar sa ma amuze si sa ma determine sa fiu si mai tare.


Cat despre mailul pe care o sa vi-l postez mai jos...sincer, nu cred ca are vreo importanta faptul ca nu da nici un detaliu referitor la universitatea respectiva sau numele complet al doamnei Rose... se prea poate sa fie doar un email motivational, care sa ne faca se ne simtim mai bine, sa ne simtim intelesi, sa ne simtim ca apartinand unui grup... Cu mine a reusit!!!

Iata-l!


"ROSE

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse:

- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat. Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Din totdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.


Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul.
Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul".

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI !"


Dupa ce am citit, am cautat pe net, curioasa sa vad daca exista si un sambure de adevar in toata povestea asta, destul de lacrimogena, dupa parerea mea... si am gasit si o stire adevarata, cu o tanti de 86 de ani, Gertrud Seidmann, care este studenta in Anglia, la Oxford... deci exista si un caz real... va dau si link-ul, daca vreti sa aflati mai multe detalii:



Cam atat cu mailul destul de serios de azi...asta a fost doar ca sa echilibram un pic balanta, care se inclinase prea mult spre haiosenii si umor, de cand cu bomboanele alea de ciocolata: http://studentalalondra.blogspot.com/2008/11/vineri-14-nov-basini.html.


Si cam atat pe ziua de azi.


Bye!


Luni - 17 nov - GUANABARA




















Ce frumos este cand un telefon iti schimba cursul unei zile! Asa s-a intamplat azi, cand ziua care incepuse f obisnuit, cu mine in pijama, bantuind prin casa, prin frigider, dupa ceva comestibil si inca neiesit din termenul de garantie, am primit un sms... ca sa nu ma mai trezeasca niciodata cineva din somnul cel linistit, pana si sms-urile le-am pus pe silent, asa ca nu le aud... nici macar nu sunt pe vibratii... sunt pe silent - silent...

Asa ca, datorita faptului ca nu am avut chef sa ma duc la intalnirea cu colegii, ca eu le-am zis sa nu o puna asa devreme, ca ora 11 la facultate inseamna trezirea la 8:30, spalat, mancat, echipat, bibilit, machiat pana la 9:30, iar la maxim 9:45 - valea spre facultate...asta daca vreau sa si ajung la timp... deci, culcata la 3, trezita la 4 din lipsa de somn, citit pana la 5:30 din cartea lui Tim, proful de Luxury brands management... normal ca nu am vrut sa fiu trezita prea devreme cu prostiile lor de intalniri... asa ca, la 8:30, cand a sunat ceasul, doar am dat un send la un sms compus in toiul noptii si m-am culcat linistita la loc in patutzul meu cald si moale, care miroase a parfum de camera cu aroma de capsuni...


Abia la 1 PM m-am trezit, cu somnul de frumusete efectuat, asa ca am pornit voioasa spre facultate... dar nu va ganditi ca eram voioasa pt ca mergeam la facultate...nuuu... eram voioasa pt ca sms-ul de care v-am zis mai devreme ca l-am primit era de la Ayesha, care vroia sa stie daca vreau sa merg cu ea la un baruletz unde se predau GRATIS lectii de samba... cuvantul Gratis si Londra rar apar in aceeasi propozitie, pt ca aici nimic nu este gratis... asa ca i-am raspuns, mai mult din curiozitate, ca DA, o sa merg cu ea...


Lectia cu Tim a fost destul de misto, ne-a spus cam cum o sa fie la examinarea finala, asta e examentul ala open-book, care ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, dar tinand cont de faptul ca am fost la absolut toate orele, e imposibil sa nu ma descurc... o sa-mi fac o foaie pe care o sa fac un fel de cuprins, un sumar al tuturor temelor predate, astfel incat sa stiu la ce se refera si ce vrea de la noi cand pune omul o intrebare.


Cand s-a terminat, doar eu si Ayesha am plecat spre club, pt ca restul lumii s-a dat ocupata... treaba lor, dar cred totusi ca o jumatate de ora, 45 de minunte, daca veneau cu noi, nu era foc...Am luat metroul de la noi, din Hyde Park Corner si nu am mers decat 4 statii, pana la Covent Garden. Ciudata statie, ca dupa ce am iesit din metrou, ca sa ajungem la suprafatza am urcat cu un mare lift... ca la noi la mina... i-am spus ca nu ma simt prea confortabil in lift, desi era cam de 40-50 de persoane... cred ca e foarte aglomerat dimineatza... si mi-a dat dreptate, spunandu-mi ca sunt dimineti in care statia se inchide datorita inghesuielii... eh... slava Domnului ca la noi in Romania nu e inca asa de negru dracul...Cand am ajuns in sfarsit la suprafatza am atins din nou cardurile de cititoarele de carduri de la metrou, ca aici te taxeaza la iesire, cand calculeaza ei cate tronsoane ai schimbat... dar oricum, cea mai ieftina calatorie este 2 £ = 9 RON... deci f f f f scumpa, comparativ cu noi.


Dupa ce am iesit, Ayesha mi-a spus ca suntem intr-o zona cu f multe teatre... si am vazut ce-i drept o multime pana am ajuns la bar... si pana si ala era in cadrul unui teatru, New London Theatre, care avea chiar o reclama cu piesa care se juca: Imagine This! Reclama era chiar un imens trandafir alb... pe care nu m-am dat in laturi sa-l fotografiez...Noi ne-am dus la etaj, caci acolo era barul...si nu am regretat, doar ca am ajuns acolo pe la 9:20, iar lectiile de samba se terminasera la 9:15. Acum era deja pe scena o tipa care canta live melodii braziliene... am filmat-o un pic, dar din pacate sunetul de fond este f f puternic, eu stateam f departe de ea, asa ca nu se aude mare lucru...Trupa se pare ca se numeste Rio Jazz, dar eu nu am gasit nimic despre ei pe net. Au cantat melodii in stilul Bossa - Nova... daca vreti sa auziti cum e, aveti aici un link: http://uk.youtube.com/watch?v=32_tkje6NjU ...iar barul il puteti vedea mai bine aici, ca poze nu am prea facut, ca am stat f putin... la 10 deja am plecat, pt ca la 10:20 trece ultimul metrou pe care il poate lua Ayesha de aici, din Covent Garden pana la ea acasa... chiar.. nici nu am intrebat-o vreodata unde sta...

La 10:00 ne-am despartit, ea s-a dus la metrou, la Covent Garden, iar eu m-am indreptat spre capatul strazii, caci acolo vazusem o statie de bus. Aici, la Londra, sunt f relaxata in ceea ce priveste ajunsul seara acasa, caci bus-urile circula toata noaptea, iar absolut toate statiile au detalii despre trasee, precum si harta zonei... asa ca am admirat linistita vitrinele, (nu am vrut sa le fac poze, ca eram deja patetica...) si, incet-incet, am ajuns la capatul strazii. Acolo, chiar in fatza mea, era un rocker cu o pisica portocalie, un Garfield mai bine zis, care statea la el pe ceafa... Haaaa... bine ca era cu spatele, tocmai imi cautam aparatul prin geanta, sa-i fac o poza asa, pe sestache, fara blitz, sa nu se sperie matza aia si sa sara pe strada pe undeva... dar, pana sa scot aparatul, pe langa mine au trecut unii, vreo 3 fete si 2 baieti, iar asta pletosul cu pisica in carca, s-a oprit brusc si a intrat cu ei in vorba... adica le-a cerut bani sau o tigara... hmmm....acum m-am prins... am vrut sa traversez pe celalalt trotuar, si sa-i fac totusi o poza de la departare, dar m-a vazut si m-a interpelat si pe mine... ce sa-i zic... de el nu mi-era prea mila, ca era tanar, voinic, sanatos, putea sa munceasca si el ceva, poate chiar sa cante la chitara aia care ii era agatzata de gat... dar de pisica, mi se rupea sufletul... i-am zis ca ii dau o lira, doar daca imi canta ceva... asa ca a nimerit bine Nirvana - Smell like teen spirit (http://uk.youtube.com/watch?v=kPQR-OsH0RQ)... m-a lasat sa mangai si pisica... i-am multumit si i-am spus ca l-am si filmat pe BOB THE CAT... asa ca m-a rugat sa-i pun filmuletzul pe facebook cu un tag "bob the cat"... i-am zis ca da, nu e nici o problema, iar apoi fiecare a plecat pe drumul lui... I-am multumit in gand lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale o pisica, ca de o luna vreau si eu sa mangai o blanitza si nu gasesc nimic pe aici... iata cum Law of Attraction a functionat perfect... asa cum scria in cartea aia pe care am citit-o in septembrie The Secret.
Incepuse ploaia, asa ca am luat primul bus care a venit in statie... asta a fost 24, dar cu el nu am mers decat o singura statie, pt ca la prima era capatul, adica in Trafalgar Square. M-am bucurat ca am avut din nou ocazia sa ma uit la Columna lui Nelson si la statuile enorme cu lei, la fantanile arteziene si la luminile de acolo, dar am asteptat nenorocitul ala de 11 vreo 15 minute, de deja imi inghetasera mainile si a fost nevoie sa apelez la manusi...
Intr-un final vine si un 11, cu care imi propusesem sa merg pana la Victoria Station, pt ca era singurul bus care ducea catre o directie cunoscuta... drumul spre Victoria a durat doar vreo 10 minute, dar mi-a placut la nebunie, pt ca am vazut din nou Big Ben-ul, Westminster Abbey, cateva secunde chiar si London Eye-ul a aparut printre doua cladiri... cand am ajuns la Victoria, am fugit repede dupa un 38 care astepta in statie, m-am asezat si am stat sa studiez 4 gagici, cam bete, dupa cum bine o sa vedeti in filmuletzele pe care le-am facut cu ele. Una avea un sombrero, pe care il tot scapa pe jos, iar alta avea o pungutza de cadouri pe care o tot trantea ... dialogurile erau absolut dementiale, fiecare dintre ele vorbea cu cate un accent de strain, iar celelalte trebuiau sa ghiceasca ce e... au mimat pe rand accentul italienesc, cel nemtzesc, cel rus, cel din Danemarca, spaniol... si s-au oprit apoi sa faca o intreaga discutie despre brazilieni si brazilience, despre cat de misto e tzara lor ... si despre faptul ca ar face bine sa coboare la Holborn, ca sa se duca la Guanabara... f bine... m-am abtinut sa ma bag in discutie, sa le zic sa se duca, ca e super super misto.... pt ca mi-am dat seam cu nu aveam cu cine sa ma inteleg... toate erau rupte in 2... tot bus-ul se uita la ele. La un moment dat au inceput doua dintre ele sa se lupte pt un telefon mobil, sa puna picioarele pe scaun, sa rada tare, sa tipe la sofer... tot tacamul.. intr-un final au coborat unde au stabilit... dar cine credeti ca se urca la statia respectiva? Rockerul cu pisoiul... si se aseaza pe scaunele din spatele meu... Wow... asta da Low of Attraction... eu ma multumisem si doar cu cateva poze si 2 filmuletze scurte, dar asta era prea de tot... chiar imi parea rau sa nu profit si eu de situatie, asa ca am luat fularul meu roz si l-am pus la bataie... si m-am jucat nene cu pisoiul ala, pana nu a mai putut, deja i se acrise si de fular si de tot si se culcase pe scaun, langa chitara lui stapan-su. Gafaia saracul de cate ori il pusesem sa sara la fularul pe care il puneam pe spatarul scaunului pisoiului, iar apoi il trageam cu viteza in sus... saracul de el... Bob the cat.

Spre mirarea mea, au coborat amandoi la aceeasi statie ca si mine, la Dalston Junction, iar apoi s-au pregatit sa astepte bus-ul catre Tottenham Green... doar ca intre cele 2 statii de autobuz, pe Bob l-a plouat pe spate, ca ploaia pornise de ceva timp... si nu va spun ca incepuse nebunul sa scuipe... nu-i placea deloc ploaia... tare haios... si tare bland... cat am stat in statie la 67, 76, 149 sau 243, a mai facut Bob inca 2 cuceriri: o italianca, dar care mai mult a vorbit cu mine si o tipa inalta, blonda, subtirica, cu care vorbea rockerul... eh... aici drumurile noastre s-au despartit... eu m-am urcat in primul bus, ca se apropia deja ora 12, iar Bob si stapanul (pe care nici nu l-am intrebat cum il cheama) au ramas sa astepte alt bus, d-ala lung, in care nu trebuie sa arati Oysterul la sofer... rockerul a zis ca el nu crede in posesii si proprietati, ca lui ii place viatza boema, pe strazi, cu Bob... ma rog... nu-mi permit sa-l contrazic, dar totusi o seara de luni, sa merg de izbeliste pe strazi, cu pisica pe ceafa, 2-3 grade afara, ploaie si vant, iar eu sa nu stiu inca la ce Bed and Breakfast sa ma cazez...asta nu e chiar ce imi doresc eu de la viatza.... Nu ma intelegeti gresit, il admir pe rocker ca poate sa traiasca asa... dar nu inteleg ce are cu amarata aia de pisica??? :)



Ma rog...cam astea au fost peripetiile... de maine trb sa ma duc din nou la sala, ca prea multa distractie strica...

Gata...atat pe ziua de azi ... va las sa vedeti filmuletzele, ca doar nu m-am chinuit atat sa le fac, ca sa le vad doar eu, nu?