sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Vineri - 31 oct 2008 - Halloween Night























Am multe de povestit pt azi... nici nu stiu cu ce sa incep... sa o luam cronologic, ca asa e cel mai bine...m-am culcat la 7 jumate si m-am trezit la 1.. cam tarziu, ce-i drept, asa ca am bagat viteza, m-am spalat, m-am imbracat, nu m-am machiat, ci doar mi-am dat cu un ruj mai aprins pe buze...asta e tot secretul ca sa nu arati varza cand te simti varza... RUJUL sa nu lipseasca.


Am fugit la facultate pt ca la 3 aveam intalnire cu Milk si Mikos in Computer Room sa incercam sa mai lucram un pic la proiectul ala cu prezentarea colectiei de iarna la o firma mica de haine si promovarea magazinului lor online. A fost o intalnire fructuoasa, pt ca am reusit sa ne punem de acord cu aranjamentul salii in care se va desfasura evenimentul, am decis ca o sa luam si masina de ceatza si masina de zapada, ne-am decis si asupra coregrafiei manechinilor, dar si asupra numarului lor, acum trb sa vedem cu cat o sa-i mai platim... mai trebuie sa ne hotaram asupra muzicii, dar a fost bine ca am gasit si niste furnizori de laptop-uri Sony si o sa-si promoveze si ei echipamentele si o sa ne sponsorizeze si pe noi... bla bla... am stat toti 3, am masurat sala, ne-am gandit la dimensiuni, la aranjamente scenice... nebunie mare, ce mai tura-vura.


La 17:30 am fugit la cursul de Trends Forecasting... a fost frumos, profa ne-a cumparat de la Mark and Spencer niste bombonele de ciocolata invelite in staniol, de 2 feluri: unele in forma de dovleac si unele in forma de glob ocular... super bune. Cand s-a terminat cursul a ramas sa ne vedem, eu si Ayesha, impreuna cu Milk la Computer Room ca sa mergem si noi sa bem ceva de Halloween. Dar, ca de obicei si exact cum spunea si Juan, proful de Event Management, totdeauna se intampla cate ceva neprevazut... asa ca acum neprevazutul a fost cand profa, Jane, ne-a dat drumul cu jumatate de ora mai devreme, iar Ayesha deja mai vorbise cu 2 colege sa vina cu noi la un suc/alcool. Mi-era cam naspa sa le pun sa stea cu mine jumatate de ora sa o asteptam pe Milk, care avea in timpul asta cursul de Music Technology, asa ca le-am zis sa plece inainte si o sa sun sa le intreb unde au poposit. Milk a reusit sa vina la vreo 3-4 minute dupa ce au plecat ele, ca atunci cand am sunat d-abia ajunsesera la Hotel Ritz, la cateva minute distanta de facultate, asa ca am luat si noi repede 38-ul pana in Piccadilly Circus si ne-am intalnit toate la Cocoon. Super super misto localul, chiar pe Regent Str. Am fost un pic impresionata de seriozitatea cu care body guard-ul de la intrare, un negru mare de tot si cu narile f f largi ne-a intrebat de sanatate. I-am raspuns ca trb sa ne intalnim cu niste prietene, asa ca ne-a aratat unde e garderoba si apoi ne-a aratat scarile, in sus. Cand am ajuns.... de vis, ce mai! Scaune de piele crem, mese rotunde, din sticla, cu petale de trandafir facute sandwich intre sticla mesei, sushi bar, open kitchen in stil asiatic, un bar rotund, in stanga, in care barmanii faceau o atmosfera senzationala cand amestecau cocktail-urile... absolut superb...
Fetele erau deja acolo, Maria-Julia, din Italia, Ayesha, englezoiaca cu studii facute la Paris si Milano si Izabela, din Madrid, cu iubit in Irlanda, si care ultimii 3 ani si-i petrecuse in Italia. O companie absolut senzationala, in care eu din Romania si Milk din Thailanda intregeam tabloul unui mapamond complet.
Ayesha a fost o dragutza, ca ne-a sugerat sa mergem la bar si sa ne cumparam ce vrem, ca in felul asta evitam sa mai aruncam banii si pe spaga. Stiu ca nu e frumos sau poate e prea frumos sa dai spaga, dar aici se cheama tips sau service si de cele mai multe ori cei 10% sunt deja inclusi in pretz... de exemplu, eu am vrut Watermelon Martini, care, desi in meniu era 9 lire, tipul de la bar mi-a zis ca e 10,10 lire... asa ca... mai poti sa zici ceva? I-am dat omului cat a cerut si m-am gandit ca lira aia i-am lasat-o ca multumire pt show-ul pe care l-a dat cand ne-a amestecat cocktail-urile, pt ca a fost cu adevarat show. Avea niste miscari artistice, studiate indelung cand a luat un cutzit si a taiat miezul de la o felie de pepene rosu, l-a pus intr-un pahar inalt, l-a acoperit cu gheatza, a turnat apoi Martini-ul, a luat apoi cu o lopatzica niste gheatza deja zdrobita si a acoperit paharul, apoi a pus totul intr-un shaker de inox, l-a amestecat bine de tot, dar cu niste miscari energice, de se uita toata lumea la el, iar apoi mi l-a pus intr-un pahar de Martini, favoritul meu absolut si i-a infipt o feliutza de pepene pe margine....Da... super tare... isi merita banii... de fapt, trebuie sa recunosc ca, desi aici in Londra toate lucrurile sunt de 5-6 ori mai scumpe decat la noi, isi fac de obicei toti banii pt ca atmosfera este extraordinara.
In drumul de la bar catre masa am pus ochii pe un dovleac sculptat superb care trona mandru pe bar, asa ca le-am promis fetelor ca nu o sa scape nici una dintre ele fara sa aibe macar cate o poza cu dovleacul, ca amintire de Halloween... si asa a fost...
Intr-un final, dupa ce ne-am alcoolizat un pic, eu si Milk cu cate un cocktail, iar fetele cu o sticla de vin, ne-am indreptat catre un restaurant din China Town, ca oricum era aproape. Milk ne-a dus la un restaurant chinezesc, chiar daca ea e thailandeza, undeva unde am mancat super super bine, dar asta pt ca ne-am luat un meniu de 3 persoane, cu doar 14,5 lire de caciula, dar care avea si porc, si vita, si pui, si ratza, si orez cu legume... offf... ce bun a fost totul... si cat de frumoasa a fost atmosfera, un fel de iesire cu fetele din Totul despre sex, doar ca discutiile despre sex au lipsit cu desavarsire pt ca inca nu ne cunoastem chiar asa de bine...
S-a vorbit un pic despre barbati, cum ca uneia i-au picat cu tronc barbatii grizonati, parere pe care sincer, nu o impartasesc inca; eu raman la stadiul de admiratoare a cheliosilor, si ma gandesc acum la videoclipul lui Toni Braxton - Unbrake my heart... iar apoi discutia cu fetele a alunecat spre barbosi... si... bine ca a venit nota si am plecat, ca stiu ce urma sa le zic fetelor, ca asa zic tot timpul... urma sa le intreb cum e treaba atunci cu ochelaristii, cu burtosii, cu shashii sau cu stirbii? daca ar veni la ele unul mai uratzel, dar f. iubitor si familist... ar putea sa treaca peste aspectul fizic mai putin placut? Dar daca ar veni la ele un super frumusel, un George Clooney, grizonat, cu barba, poate nu foarte fidel, dar destul de decorativ...ce ar face? l-ar accepta asa, ar accepta ca ele sa fie vioara a 2-a? Greu de decis... cred ca depinde f mult si de background-ul fiecarei persoane, de experientele anterioare, de asteptarile pe care le are fiecare de la viatza.... aoleu, cat am deviat de la subiect... gata cu barbatii, ca despre ei se poate discuta zile, saptamani, luni si ani in sir...
Oricum, eu am hotarat solemn acum ceva timp sa nu mai judec niciodata oamenii dupa aparente si dupa aspectul fizic... de multe ori "pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul" si viatza mi-a demonstrat-o de atatea ori...inca de cand eram in clasa I si am crezut-o pe femeia care mi-a cerut sa-i dau cerceii din urechi pt 5 minute, sa se duca in spatele blocului si sa-si faca si ea gauri in urechi... si dusa a fost... de atunci, nu zilnic, Doamne Fereste, dar pot spune ca periodic, o patzesc... si nu ma pot dezvatza de prostul obicei de a ma increde in oameni, de a le povesti totul, fara nici o perdea, masca sau plasa de sigurantza... Ete shit... cui nu-i place, sa nu manance... nu?
Dupa ce ne-am pus burta la cale, dupa ce ne-am distrat pe seama faptului ca mancatul cu betisoarele e chiar haios, ca dureaza mai mult masa si te saturi mai repede, dupa ce am pus-o pe chinezoaica de 50 si ceva de ani de la bucatarie sa ne faca si noua o poza in care sa aparem toate 5, si dupa ce i-am facut o poza Izabelei doar ca-l prind in poza si pe baiatul pictat pe fatza... in sfarsit, in jurul orei 11 ne-am indreptat si noi spre casele noastre.
Am stat in statie la 38 vreo 5-6 minute, timp in care am vazut pe strada cele mai ciudate si mai fistichii personaje, gagici imbracate cu rochitze de voal negru, ciorapi plasa, tocuri de 10, palarii de vrajitoare si dare de sange fals pe fatza, baieti mazgaliti oribil pe fetze cu dermatografe negre si sange fals, sute de ciudati care in sfarsit puteau sa-si dea frau liber imaginatziei si sa iasa din casa costumati in cele mai horror creaturi. Chiar si in bus erau vreo 4-5 d-astia haiosi, vopsiti pe fatza si imbracati horror...
In drumul spre casa, printre stradutze si bloculetze, speram totusi sa nu mai fie nimeni cu Trick or Treat, ca l-a cat de incordata si de atenta eram, daca m-a speria cineva, cred ca imi crapa inima in mine, nu altceva. Am ajuns acasa in jurul orei 11:45 si, spre mirarea mea era lumina aprinsa in bucatarie. De o saptamana nu mai gasisem pe cineva treaz in casa cand ajunsesem seara acasa... m-am bucurat de companie si deja imi venea sa sar in sus de bucurie cand mi-a spus ca a gasit o solutzie pt laptopul meu amarat si lipsa lui de driver de wireless... asa ca... azi, la o luna si o saptamana de cand am ajuns aici, va scriu primul mesaj de pe laptopul meu cu conexiune la internet... sunt f f f f f f fericita... ati simtit vreodata ca iese soarele si pe strada voastra? ca intr-un final toate lucrurile se aranjeaza bine pt toata lumea dintr-un anumit tablou, indiferent daca initial tabloul era cam intunecat... asa ma simt eu acum... asa ca, drept multumire, maine ma duc la sala de sport! Na! Am zis-o! Acum trebuie sa o si fac, ca altfel o sa ziceti ca sunt neserioasa.
Gata... e 5 dimineatza... ma duc la nani
Ciao

Niciun comentariu: