Marti - 11 nov - Musuroi de cartitza si Armistice Day

Abia sambata o sa-mi repar laptopul, deci pana atunci toate postarile se vor scrie de aici, de la facultate, din Computer Room si vor fi f f succinte. Abia de sapt viitoare o sa revin cu mai multe detalii.
Despre ziua de azi pot sa spun ca am fost din nou la sala, am inotat iar ca nebuna, dintr-o parte in alta, mi-am facut doar 25 din cele 40 de bazine, dar la steeming room nu stiu ce am avut, dar abia am reusit sa stau 4 minute. Cred ca au dat astia caldura prea tare sau eram eu prea rupta de oboseala. Ca sa compensez lipsa de la steeming room, am stat 7 minute la sauna uscata... aici chiar era bine... macar nu mai simteam apa aia cum curge pe mine...

Poate a fost din cauza ca m-am culcat prea devreme aseara sau poate aveam prea multe ganduri in cap... nu stiu exact, dar stiu doar ca la ora 3 AM eram in picioare. Am luat integramele, am facut cateva... apoi si niste Sudoku, apoi am citit un capitol din The Fashion Handbook, ca e scrisa de proful meu de Fashion and Brand Management si sigur o sa-mi trebuiasca la examen... iar la ora 5:30 - 6 am inceput sa aud miscare prin bucatarie, asa ca mi-am facut si eu aparitia. Am mancat de dimineatza cu tatal Alexandrei, ne-am uitat pe Hallmark la un film stupid, cu pirati, cu personaje mitologice, cam porcarioara dar nu aveam la ce sa ne uitam, ca era prea de dimineatza. Pe la 8 mi-am luat echipamentul si m-am dus la sala, hotarata sa ma programez la o intalnire cu un antrenor personal pt programul Get on track - ca de bazine eram deja satula.

Spre surprinderea mea, sala de fortza era destul de plina, ca lumea aici e f activa, inca de la primele ore ale diminetii. Iar cand zic "lumea" nu ma refer neaparat la cei tineri, caci la sala vad si persoane trecute de 69-70 de ani. Bravo lor! Au toata consideratia mea!

Buun! Singurul antrenor din sala era un nene negru, David, care statea langa o babeta care tragea de fiare, ridica greutati, iar el i le numara ...Aoleu! Cand am vazut-o p-aia... asa tzeapana si puternica, dar totusi asa de in varsta... m-am ambitionat si mai tare. Am vb cu nea David si a ramas sa ne vedem a doua zi, ca trebuie intai sa vorbim putin, sa semnez niste hartii... si apoi isi da el cu parerea cu ce ar trebui sa incep.

Bine, bine... maine ne vedem, vorbim, bla bla... dar ce sa fac acum? Daca tot sunt aici? Doar nu am venit degeaba? cu ce sa incem? Pai... zice el... alearga si tu un pic pe banda... hmmm.... am facut 40 de minute pe chestia aia, dar sa nu va inchipuiti ca am fugit...nu nene, ca dupa 5-6 minute de fuga am simtit ca mor... imi era pulsul 185, ca toate masinariile alea iti monitorizeaza si Heart rate-ul... si prea ma rupeam eu in doua chiar din prima zi... am lasat-o mai moale, m-am jucat pe la toate butoanele alea, la viteze, la cat de abrupta sa fie panta... facea masinaria aia ca toti dracii... dar m-am distrat si eu, ca deja se facuse ora 9 si sala se cam golise. Lumea se ducea la servici... asa ca daca tot nu ma vedea nimeni, puteam sa stau linistita si sa ma joc la viteze si la tot ce se mai putea... doar ca la un moment dat deja nu-mi mai simteam picioarele, simteam ca se invarte totul cu mine... ba chiar imi venea sa vomit de atata efort... asa ca am lasat-o mai usor, m-am dus si am citit ziarul in zona de relaxare, iar apoi am facut 40 de bazine si gata... am pornit-o spre casa. Am incercat sa stau si la Steem Room, dar ma ardea f tare fatza, asa ca dupa 3 minute am iesit. Pe drum ma gandeam la filmuletzul cu Ursul Bernard la sala ... Doamne! cat de bine semanam noi doi... priviti si voi: http://www.underclick.ro/articol-459-Ursul_Bernard_Bear_la_sala_de_forta.html

Azi e ultima seara in care parintii Alexandrei vor sta la noi, asa ca m-am apucat sa fac prajitura Musuroi de Cartitza pe care o luasem acum 2 sapt de la magazinul polonez. Desi aveam o traducere relativa a prajiturii si desi o mai facusem de cel putin 4 ori, totusi am uitat sa pun laptele in blat...spre fericirea mea nu a avut nici o importanta, tot a crescut frumos, tot a iesit super super bine.
Seara a fost una a exceselor alimentare, dar nu-mi pare rau, ca oricum le dau repede jos: Edy si Ana au facut clatite, iar eu Musuroiul... a fost misto...

In rest... datorita faptului ca nu am laptop, m-am culcat la 12 noaptea... cred ca il pot considera chiar un record in materie de culcat devreme... la tv era destul de plictisitor totul, iar faptul ca nu am telecomanda isi spune cuvantul... ori mi-e lene sa ma ridic sa schimb postul, asa ca ma uit la toate reclamele si la toate programele idioate, ori ma ridic, dar il si inchid cu ocazia asta.

M-am uitat un pic la stiri, pe BBC, ca era f interesant. Azi, in cea de-a 11-a ora, a celei de-a 11-a zile, din cea de-a 11-a luna a anului, se sarbatoreste Armistice Day - adica sfarsitul Primului Razboi Mondial. Asta simboliza macul rosu din pieptul tuturor pe care i-am vazut zilele astea pe strada - sperantza - f interesant. Macii au fost primele flori care au inflorit pe campul de lupta, asa ca au devenit simbolul acestei zile memorabile. Dar nu neaparat asta m-a uimit, ci faptul ca s-au depus cateva coroane din maci la nu stiu ce monument, din nu stiu ce piatza... iar printre cei care le-au depus au fost si ultimii 3 supravietuitori dintre cei care au luptat in Primul Razboi Mondial si care au acum 108, 110 si 112 ani... erau toti trei mosuletii in carucioare cu rotile, dar asta mi-a amintit de proful de Marketing, care e si el trecut bine de 60 de ani si care ne tot povesteste despre faptul ca populatia Angliei este f imbatranita, ca pana si mama lui inca mai traieste, si dansa are 92 de ani... Da! e bine... pe de o parte... ca ne insufla ideea ca si noi o sa traim 100 si ceva de ani... dar e rau, ca nu prea mai are cine sa le plateasca pensiile astora in varsta, caci deja sunt mai multi decat cei tineri...

Ma rog, ii lasam in pace pe englezoi cu problemele lor sociale, ca si la noi, la Bucuresti, situatia sta la fel din cate imi amintesc eu...

Bye for now...