luni, 10 noiembrie 2008

Luni - 10 nov - Nasparlii de indieni


Sa-l sparg la nas pe indianul care mi-a instalat Vista pe laptop, ca a trecut perioada de 30 de zile de trial si acum nici nu mai pot sa deschid computerul... ii rup capatzana aia neagra si dintii aia alb-galbui daca il vad in persoana. Sper sa aiba bunul simt sa raspunda la telefon...

Da...deci azi, 17 nov, ora 2:35 AM - in sfarsit pot sa actualizez postarea asta scurta si din care nu stiu cati ati inteles ceva.
Sa o luam cu inceputul... ziua a inceput banal, cu mine, ciufulita si in pijama, la bucatarie, mancand micul dejun, cereale cu lapte, doar ca la ora 14:30. Asta e... viatza de student...la Londra :)
Imi fac un mic calcul, sa vad cum stau cu time management-ul... e 14:30, trebuie sa trec pe la posta, sa trimit plicurile cu urarile pt Mihaili si Gavrili, asta inseamna cam 15 minute, plus inca 15 minute reincarcarea saptamanala a Oyster-ului... asta inseamna ca in loc sa plec la 16:00, ca de obicei, o sa plec la 15:30. Bine... nu-i mare tragedie... ma grabesc sa ingurgitez, ma aranjez si chiar reusesc sa plec la timp. La posta, totul bine si frumos, coada mare, dar merge repede, nimic palpitant de povestit...
La gara Dalston, ca acolo e masinaria care incarca automat Oysterele, ma lovesc de faptul ca nu se poate plati cu un rahat de Visa Electron, asa ca anulez tot ce butonasem eu acolo pana atunci si ma apuc sa-mi aleg din nou optiunile de reincarcare, doar ca de data asta am folosit o hartie de 20 £. Toate bune si frumoase, dar hartia aia nu vroia deloc sa intre in locul in care trebuia ea sa intre... masinaria aia mi-o tot scuipa, eu tot aranjam bancnota, o netezeam, o intindeam, ma tot uitam la ea, pe toate partile, sa nu cumva sa aiba vreun coltz indoit... chestii d-astea minore, pe care oricum le rezolvam eu pana la urma... Dar cum? Se poate ca un gentlemen sa lase o doamna sa se chinuie? Nuuuu... ca altfel nu mai este gentlemen... vine un indian... hamaie el ceva la mine, in engleza lui indianizata, ceva din care am inteles ca nu e buna masinaria si ca trebuie sa incerc sa-mi incarc cardul de la cealalta masinarie... bine... nici o problema pana aici... doar ca handicapatul a facut 2 greseli... ambele majore... si ambele neobservate de mine la timp... prima: mi-a incarcat cardul incepand cu ziua de maine, nu cu ziua de azi... iar a doua: nu a cerut si chitanta, asa ca nu aveam nici un act prin care sa dovedesc faptul ca eu chiar imi incarcasem amaratul ala de card.
Ma rog... scena a fost asa: s-a bagat indianul peste mine, mi-a apasat el pe acolo pe butoane, pe ecranul ala cu touch-screen... bla bla... masinaria a acceptat intr-un final cei 20£, apoi mi-a dat si restul de la 9,10£, iar eu, multumita, fericita, dar deja in intarziere, mi-am luat cardul si am zbughit-o spre statia de 38.
Vine si bus-ul, ma asez tacticoasa, imi scot cartea, citesc un capitol, imi amintesc ca am uitat sa si validez cardul, validez, cu ochii tot la carte, il bag in buzunar, mai merg 10 minute, vad controlorii, le arat cardul, mi-l verifica, beculetzul verde de la cititorul de carduri al controlorului se aprinde, totul este in ordine, toata lumea e fericita... nimeni nu face blatul...
Ajung la facultate, trece si ora, vorbim iar de brand-uri expensive, despre faptul ca designerii de la Zara au posibilitatea sa introduca in productie un anumit trend in doar 10 zile, iar cei de la Top Shop in 20 zile. Ne mai zice ca Zara se bazeaza pe motto-ul "Once is gone, is gone", adica ei nu reiau niciodata un vechi model la care doar sa adauge imbunatatiri... mai povesteste un pic despre licentiere, depre francize, despre strategii si tactici de intrare pe diverse pietze exclusiviste.. ce mai... teorie multa, nene.
Se face in sfarsit 8:30, ne caram si... cand urc in 38... ating cititorul de la sofer, mandra ca abia imi incarcasem Oysterul si... ce sa vezi? Apare mesajul ca nu am bani... E sticat! ii zic eu soferului si ma duc linistita spre spatele bus-ului, departe de locurile rezervate batranilor, handicapatilor si copiilor. Si mai incerc o data Oysterul... de unde? Acelasi mesaj imi apare...incep sa simt ca urmeaza sa scot fum pe nas, pe urechi.... cobor la Green Park Station si ma duc jos la metrou... ce naiba sa fac? Blat chiar nu-mi permit aici ca e 20£ amenda... gasesc repede un ghiseu de informatii, ii dau lui tanti aia cardul, mi-l scaneaza ea si imi zice ca e bun, ca e valabil pana pe 17/11. Noroc ca Ayesha era langa mine si m-a sfatuit sa-mi pun 2 lire pe card, ca sa pot macar sa ajung pana acasa, iar maine sa ma duc la statia unde l-am incarcat si sa o rog pe tanti de acolo sa-mi printeze o chitanta, ca nici macar atata lucru nu aveam... ca l-a mancat pe indian in fund sa-si bage el nasul in treburile mele... Of! ca iar ajung la vorba aia: Facerea de bine.... ! Mai bine ma lasa dreaq in pace, ca nu aveam nevoie de ajutorul lui...
Tot drumul spre casa m-am gandit ce naiba se intamplase? de ce ma taxase si la ducere cu 0,90£, dar si la intoarcere? Noroc ca la sala nu m-am mai dus, desi aveam toate catrafusele dupa mine... dar chiar nu vroiam sa mai dau inca 0,90£ pe inca o calatorie... asa ca am ajuns la gara Dalston inainte sa traga tanti obloanele. Era o femeie mare de tot, d-aia cu fire negre de par crescute in barba, semn de probleme endocrinologice cronice... dar spre fericirea mea, tanti aia m-a lamurit imediat... se pare ca abonamentul era valabil abia incepand cu data de 11/11... Imi venea sa-l omor pe indian... iata cum zboara banii din buzunar... inca 3 lire aruncate pe Tamisa...
Ma rog, tot raul spre bine... ma gandeam ca si asa ma durea f tare genunchiul, deci inca o seara la sala cu siguranta nu mi-ar fi facut bine... si asta a fost singura modalitate prin care Dumnezeu a reusit sa ma opreasca... a tzesut o adevarata telenovela... dar a reusit. La 10 PM eram deja acasa, in pat... dar nu in fatza laptopului, ca asta era mort... cum il deschideam imi zicea ca versiunea de Windows Vista nu e genuine si ca trebuie sa-i introduc o Authentification Key ca sa mearga... dar eu nu aveam nimic de genul asta, ca indianul nu-mi daduse nimic acum o luna, cand mi-a instalat Vista pe laptop.... de fapt, jegosul dreaq, mi-a luat banii si gata...
Ce naiba sa fac? Sa citesc? Nici de asta nu aveam chef... am dat drumul la tv... pt prima data de cand sunt aici... Vaaai! Ce bine a fost! Ce seara normala, frumoasa, chiar mi-am amintit de acasa... seara, in fatza tv-ului, cu o paturica pe mine... la caldurica... bine... erau multe lucruri care lipseau, dar in principiu am avut o senzatie asa... de normalitate... de liniste, de calm... am doar vreo 5 posturi, toate englezesti: BBC One, BBC Two, Five, Channel Four si Sky... dar oricum mi-au fost de ajuns...am vazut meteo, am mai vazut cati au mai fost concediati pe aici, cati someri sunt in UK - 1,8 milioane ... e inca bine, tinand cont de faptul ca ei sunt in total 60 de milioane... Ma rog...boring... pe la 11 m-am culcat... nici mie nu-mi venea sa cred...
Noapte buna!

Niciun comentariu: