Gata, am reusit sa termin partial unul dintre proiecte, asa ca m-am intors la postari. Din pacate postarea asta o sa fie trista... f trista... ca si mine...
Stiu ca viatza este cu suisuri si coborasuri, asta stiu deja, am testat lucrurile astea; azi razi, maine plangi; azi crezi ca toata lumea e a ta, nu-ti mai incapi in piele de fericire, maine descoperi ca de fapt Dumnezeu si-a cam luat ochii de la tine si toate lucrurile iti merg numai pe dos; azi e soare, maine e ploaie torentiala, cu tunete si fulgere; azi ai o droaie de prieteni, maine afli ca de fapt nu iti erau chiar asa buni prieteni, ci doar oportunisti... iar exemplele pot continua la nesfarsit...dar stiu de ce e asa... ca sa poti, ca om, sa ai niste etaloane de masura a fericirii...sa poti sa zici "Da! Azi sunt mai fericit decat ieri pt ca am prins toate semafoarele pe verde cand m-am dus la servici, pe Magheru!"... Cum ar fi sa nu te supere nimeni, niciodata?... sa nu te deranjeze nimeni cu nimic, niciodata?...toata lumea sa te iubeasca neconditionat... pentru totdeauna? pai va zic eu cum ar fi... Hell! Ar fi ca in filmul cu Jim Carrey - Man on the Moon - cand traia, saracu', pe un platou de filmare si singurul lucru care nu era fals, decor, carton... era doar luna de pe cer...
Am primit o veste proasta... nu n-a murit nimeni... adica nu a murit un om, la asta ma refer... a murit Cineva f drag mie, dar care era deja f batran si despre care unii pot spune "Eh! Si-a trait viatza!" Ma rog... sunt doar partial de acord cu afirmatia asta... adica sunt de acord cu ea atunci cand e vorba de straini, de persoane care nu au facut parte din viatza mea... dar Yti, pt ca despre ea e vorba acum, a facut parte vreo 6 ani din viata mea... si eu dintr-a ei... Noi doua ne-am inteles foarte bine... adica maximul de bine cat se poate intelege un om cu un Doberman ...
Da...Yti a murit acum cateva zile. Nu am intrebat cum, cand si unde... in mare parte imi imaginez...mai rau a fost ca vestea a sosit prin intermediul unui telefon care ma anunta ca mi s-a indeplinit in sfarsit cea mai mare dorinta... iar eu ma gandeam: Oare cand mi-am luat masina?
De fapt acea "mare dorinta" a mea era sa moara Yti... Gresit! Total gresit! Era doar o expresie nevinovata care vroia sa insemne de fapt ceva de genul "Ce face Yti?" dar care din gura mea iesea "N-a murit inca Yti?". Asa e cand esti tanar...iti place sa iei viatza la misto... dar cand esti apoi tanar +3 ani te ia viatza pe tine la misto... imi pare rau ca s-a dus... era scumpa foc...asta e! Nu vreau sa o lungesc prea mult ca o sa incep sa plang...si asa am inceput deja...
Nu!! Normal ca nu vroiam sa moara, indiferent de ce boala suferea si indiferent de faptul ca nu am mai vazut-o de 3 ani... o stiam de cand era tanara, de acum 8 ani si m-am indragostit imediat de moaca ei haioasa, de picioarele cracanate, de boticul ei catifelat, de urechile ei lungi si clapauge, netaiate, la fel ca si coditza...asa ca normal ca nu vroiam sa moara! Ce naiba!
Bine... deci postarea asta e in amintirea ei!
PS...vedeti?? intelegeti acum de ce nu vreau eu animale? d-aia nu mai vreau eu animale... pt ca mor ...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu