Desi cunosc si romani care se pot "lauda" cu aceleasi atribute... azi o sa ma refer doar la indian...il cheama Janune... un handicapat... si eu, si mai handicapata, ca mi-am lasat laptopul pe labele lui. Toata saptamana l-am tot inteles, ca e busy, e busy... cand il sunam, el era busy... dar frate, busy, busy, dar mie repara-mi mai repede laptopul asta, ca deja m-am saturat de cand ma tot uit la el si il sterg de praf...
Luni seara am fost la internet cafe si am facut rost de numele si nr lui de mobil. Era destul de tarziu, deci nu l-am sunat atunci. S-a facut marti... l-am sunat... jivina, n-a raspuns.... am sunat miercuri... a catadicsit intr-un final glorios sa raspunda, dar sa-mi spuna ca el e ocupat a doua zi si nu poate sa vina la net decat vineri seara. Ma rog, ce sa mai zic... e bine si vineri... macar sa vad laptopul asta reparat o data... ramane sa vb vineri la 9:30 poate 10... bineee... se face vineri... din bus, il sun pe indian de o mie de ori... de fapt doar de 19 ori... nu raspunde, jigodia... pai cum sa raspunda, ca doar trebuia sa-mi repare mie laptopul... inainte sa ma duc acasa, trec intai pe la internet... il pun pe baiatul ala de la tejghea de acolo, sa-l sune...nici nu ma mira... prostul a raspuns... ii smulg mobilul din mana aluia si vb cu Janune... il intreb cand are de gand sa vina, ca trebuia sa fie de o ora aici...Vaiii ... e busy, dar maine, la 9 dimineatza, el vine... dar vine sigur, nu asa.... Da da... in gandul meu... vezi sa nu ma trezesc eu maine la 9 ca sa iti vad tie moaca aia bronzata... Dar ii zic totusi ca sunt de acord, dar sa ma sune el cand ajunge, sa nu stau eu sa-l astept...
E bine ca in cercul meu de cunostinte am si cateva care se pot lauda cu un time management f f defectuos, cu intarzieri la evenimente minore sau chiar majore, oameni care zic da, ne vedem la ora X undeva, dar la ora X + 30 minute ei nici macar nu sunt imbracati si plecati de acasa... deci, sunt obisnuita intr-un fel cu stilul asta mai relaxat de a sosi la intalniri, asa ca nu l-am crezut pe indian cand a zis ca ne vedem la ora 9. I-am trimis un sms pe la 1-2 noaptea, cand m-am culcat si eu, in care i-am reamintit de faptul ca astept un telefon de la el cand ajunge la net, ca eu nu ma trezesc la 9 degeaba... si bine am facut, ca am dormit linistita pana pe la 12-1, apoi m-am uitat la tv si m-am mai foit prin casa, dar deja la ora 3 nu mai aveam astampar. L-am sunat pe mizerabil, care mi-a raspuns dupa vreo 4-5 apeluri... i-am zis sa se grabeasca, ca nu e printul William, sa tot stau dupa curul lui si sa-l astept. Vai... si-a cerut scuze si a ramas sa ne vedem pe la ora 7 PM. Bine... stateam ca pe ghimpi... imi venea sa ma urc pe pereti de nervi... ce naspa e asteptarea... nu-mi place deloc. Nu am avut nici chef de mancare, nici de baut, nici la sala nu am putut sa ma duc, ca in vestiare nu am retzea la telefon si nu auzeam cand ma suna idiotul... am stat in casa, mai exact, in bucatarie si am pierdut timpul. Aveam eu o carte de citit, dar era prea greu digerabila, asa ca am lasat-o balta. Pe Hallmark era iar un episod din Crimele din Midsomer pe care il mai vazusem o data, deci asta a mai contribuit un pic la dezamagirea mea... S-a facut ora 4, cu greu s-a facut 5, abia treceau minutele... ora 6, ora 7 - indianul nu suna... il omor, mi-am zis in gand... sau daca nu il omor, macar in amenintz un pic... se face 8... incepe Constantine pe nu stiu ce canal romanesc..imaginea unui Keanu Reeves imaculat, care scoate demoni din oameni... parca imi mai inveseleste ziua... cand...la 20 de minute dupa inceperea filmului... tocmai eram acolo concentrata, sa vad ce se mai intampla... tzzaar tzzaaar - mobilul... s-a gasit si indianul sa sune, tocmai acum, cand nu mai vroiam sa-mi repare nimic... speram ca a uitat si ca o sa ramana pt maine... Da... deci in 15 minute ne vedem la net... ce sa fac? Ma duc, ca nu am incotro... laptopul era deja stricat de o saptamana.
Afara incepuse o burnitza d-aia marunta si rece... era o atmosfera bacoviana, in consonanta perfecta cu starea mea de spirit.... normal ca ala nu ajunsese, desi incercasem sa o lalai cat mai mult pe acasa, astfel incat sa ma astepte el pe mine, nu eu pe el... nu mi-a iesit faza... asta e!
Bun... vine asta intr-un final, sta el vreo 30 de minute si baga vreo 10 coduri d-alea d-ale lui, de Vista... normal ca nici unul nu mergea... eu ma uitam la el, il studiam din cap pana in picioare... ce naspa se vedeau unghiile roz si pielea de pe degete maro inchis, cu nuante roze in palme... ma uitam la cum era imbracat, cu o haina de piele, neagra, cu niste pantaloni de costum, scamosati, gri, o camasa naspa, cu dungi maro (exact culoarea aia care imi place mie mult... stiti voi la ce ma duce pe mine gandul, cand vad maro in fatza ochilor) si avea niste sosete maro, care pareau ca erau cu cateva numere mai mari, dar erau si dintr-un material d-ala, ca de prosop, groase... si se revarsau peste pantofii negri, cu bot lung...
Doamne... o "placere" sa te uiti la el... cand a terminat de butonat, ridica ochii din laptop, se uita el la mine, cu niste ochi d-aia umezi, de parca era Caprioara din poeziile lui Labis... dar nu m-am lasat impresionata. Mi-am dat seama ca nu l-a putut repara...I-am zis ca sunt f nervoasa, ca acum imi vine f sincer sa-i rup gatul, sa-i fac ceva sa-l doara, ca eu sunt din Europa de est si noi suntem aprigi la manie, ca atata am invatat si noi de la vecinii nostri, mafiotii rusi ... dar ca o condamnare nu mi-ar prinde bine la dosar, asa ca o sa plec, rapid, cat mai pot sa ma abtin... dar sa-mi dea imediat laptopul si sa nu se mai dea el asa bun cunoscator, ca am venit la el cu o problema marunta, ca nu mergea wireless-ul si am plecat cu una enorma, ca nici macar nu mi se mai deschidea Windows-ul, deci laptopul ala nici macar pt un amarat de Spider Solitaire nu mai puteam sa-l folosesc....
I-am smuls laptopul de pe scaunul unde il pusese el ca sa-l butoneze, i-am aruncat o privire d-aia apriga (sunt sigura ca nici in cur nu l-a durut pe el) si am iesit mandra, trantind usa in urma mea...asta e... l-am asteptat pe handicapat degeaba ... o saptamana fara calculator... si pt ce? ca javra tot pe mine a dat vina... auzi si tu... ca cica el mi-a instalat Vista si m-a intrebat daca imi place. Iar eu trebuia neaparat sa-l sun dupa o saptamana si sa-i spun ca imi place, ca e frumos colorat ecranul si ca vreau sa ramana Vista instalat... iar atunci, el mi-ar fi spus sa nu-i fac vreodata vreun upgrade, ca nu e o versiune buna, ca e una piratata... deci eu eram intr-un final vinovata, ca nu l-am sunat sa-i zic cat de multumita sunt de Vista si ca nu i-am dat ocazia sa-mi spuna de treaba cu upgrade-urile la programe piratate...Fuck him!! si tot neamul lui... ca astia sunt vazuti aici ca tiganii nostri din Romania. Nu o sa mai cred niciodata un indian cand spune ceva... mai tin minte si acum cum erau cei care venisera la Citibank, prin 2002, cred... nu stiau sa raspunda la intrebarile noastre referitoare la noul program pe care trebuiau sa-l instaleze si ziceau doar ca se vor documenta ei si ne vor raspunde ulterior... pai si credeti ca mai raspundea cineva? Nimeni... pauza... liniste... se faceau ca ploua...
Deci... gata cu indienii... nici macar pui Tikka Masala nu o sa mananc niciodata... din cauza lui Janune... ca e hot, mincinos si las pe deasupra...
Am venit acasa cam bosumflata, iar salvatoarea mea a fost Alexandra, care a reusit sa-mi instaleze un Windows pe laptop si l-a facut din nou sa mearga. Uraa! Tot romanii inventivi sa traiasca!!! La ora 11 aveam deja laptopul functional 100%.
Astea au fost peripetiile pe ziua de azi! Pa! Ma duc la somnic!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu