miercuri, 19 noiembrie 2008

Luni - 17 nov - GUANABARA




















Ce frumos este cand un telefon iti schimba cursul unei zile! Asa s-a intamplat azi, cand ziua care incepuse f obisnuit, cu mine in pijama, bantuind prin casa, prin frigider, dupa ceva comestibil si inca neiesit din termenul de garantie, am primit un sms... ca sa nu ma mai trezeasca niciodata cineva din somnul cel linistit, pana si sms-urile le-am pus pe silent, asa ca nu le aud... nici macar nu sunt pe vibratii... sunt pe silent - silent...

Asa ca, datorita faptului ca nu am avut chef sa ma duc la intalnirea cu colegii, ca eu le-am zis sa nu o puna asa devreme, ca ora 11 la facultate inseamna trezirea la 8:30, spalat, mancat, echipat, bibilit, machiat pana la 9:30, iar la maxim 9:45 - valea spre facultate...asta daca vreau sa si ajung la timp... deci, culcata la 3, trezita la 4 din lipsa de somn, citit pana la 5:30 din cartea lui Tim, proful de Luxury brands management... normal ca nu am vrut sa fiu trezita prea devreme cu prostiile lor de intalniri... asa ca, la 8:30, cand a sunat ceasul, doar am dat un send la un sms compus in toiul noptii si m-am culcat linistita la loc in patutzul meu cald si moale, care miroase a parfum de camera cu aroma de capsuni...


Abia la 1 PM m-am trezit, cu somnul de frumusete efectuat, asa ca am pornit voioasa spre facultate... dar nu va ganditi ca eram voioasa pt ca mergeam la facultate...nuuu... eram voioasa pt ca sms-ul de care v-am zis mai devreme ca l-am primit era de la Ayesha, care vroia sa stie daca vreau sa merg cu ea la un baruletz unde se predau GRATIS lectii de samba... cuvantul Gratis si Londra rar apar in aceeasi propozitie, pt ca aici nimic nu este gratis... asa ca i-am raspuns, mai mult din curiozitate, ca DA, o sa merg cu ea...


Lectia cu Tim a fost destul de misto, ne-a spus cam cum o sa fie la examinarea finala, asta e examentul ala open-book, care ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, dar tinand cont de faptul ca am fost la absolut toate orele, e imposibil sa nu ma descurc... o sa-mi fac o foaie pe care o sa fac un fel de cuprins, un sumar al tuturor temelor predate, astfel incat sa stiu la ce se refera si ce vrea de la noi cand pune omul o intrebare.


Cand s-a terminat, doar eu si Ayesha am plecat spre club, pt ca restul lumii s-a dat ocupata... treaba lor, dar cred totusi ca o jumatate de ora, 45 de minunte, daca veneau cu noi, nu era foc...Am luat metroul de la noi, din Hyde Park Corner si nu am mers decat 4 statii, pana la Covent Garden. Ciudata statie, ca dupa ce am iesit din metrou, ca sa ajungem la suprafatza am urcat cu un mare lift... ca la noi la mina... i-am spus ca nu ma simt prea confortabil in lift, desi era cam de 40-50 de persoane... cred ca e foarte aglomerat dimineatza... si mi-a dat dreptate, spunandu-mi ca sunt dimineti in care statia se inchide datorita inghesuielii... eh... slava Domnului ca la noi in Romania nu e inca asa de negru dracul...Cand am ajuns in sfarsit la suprafatza am atins din nou cardurile de cititoarele de carduri de la metrou, ca aici te taxeaza la iesire, cand calculeaza ei cate tronsoane ai schimbat... dar oricum, cea mai ieftina calatorie este 2 £ = 9 RON... deci f f f f scumpa, comparativ cu noi.


Dupa ce am iesit, Ayesha mi-a spus ca suntem intr-o zona cu f multe teatre... si am vazut ce-i drept o multime pana am ajuns la bar... si pana si ala era in cadrul unui teatru, New London Theatre, care avea chiar o reclama cu piesa care se juca: Imagine This! Reclama era chiar un imens trandafir alb... pe care nu m-am dat in laturi sa-l fotografiez...Noi ne-am dus la etaj, caci acolo era barul...si nu am regretat, doar ca am ajuns acolo pe la 9:20, iar lectiile de samba se terminasera la 9:15. Acum era deja pe scena o tipa care canta live melodii braziliene... am filmat-o un pic, dar din pacate sunetul de fond este f f puternic, eu stateam f departe de ea, asa ca nu se aude mare lucru...Trupa se pare ca se numeste Rio Jazz, dar eu nu am gasit nimic despre ei pe net. Au cantat melodii in stilul Bossa - Nova... daca vreti sa auziti cum e, aveti aici un link: http://uk.youtube.com/watch?v=32_tkje6NjU ...iar barul il puteti vedea mai bine aici, ca poze nu am prea facut, ca am stat f putin... la 10 deja am plecat, pt ca la 10:20 trece ultimul metrou pe care il poate lua Ayesha de aici, din Covent Garden pana la ea acasa... chiar.. nici nu am intrebat-o vreodata unde sta...

La 10:00 ne-am despartit, ea s-a dus la metrou, la Covent Garden, iar eu m-am indreptat spre capatul strazii, caci acolo vazusem o statie de bus. Aici, la Londra, sunt f relaxata in ceea ce priveste ajunsul seara acasa, caci bus-urile circula toata noaptea, iar absolut toate statiile au detalii despre trasee, precum si harta zonei... asa ca am admirat linistita vitrinele, (nu am vrut sa le fac poze, ca eram deja patetica...) si, incet-incet, am ajuns la capatul strazii. Acolo, chiar in fatza mea, era un rocker cu o pisica portocalie, un Garfield mai bine zis, care statea la el pe ceafa... Haaaa... bine ca era cu spatele, tocmai imi cautam aparatul prin geanta, sa-i fac o poza asa, pe sestache, fara blitz, sa nu se sperie matza aia si sa sara pe strada pe undeva... dar, pana sa scot aparatul, pe langa mine au trecut unii, vreo 3 fete si 2 baieti, iar asta pletosul cu pisica in carca, s-a oprit brusc si a intrat cu ei in vorba... adica le-a cerut bani sau o tigara... hmmm....acum m-am prins... am vrut sa traversez pe celalalt trotuar, si sa-i fac totusi o poza de la departare, dar m-a vazut si m-a interpelat si pe mine... ce sa-i zic... de el nu mi-era prea mila, ca era tanar, voinic, sanatos, putea sa munceasca si el ceva, poate chiar sa cante la chitara aia care ii era agatzata de gat... dar de pisica, mi se rupea sufletul... i-am zis ca ii dau o lira, doar daca imi canta ceva... asa ca a nimerit bine Nirvana - Smell like teen spirit (http://uk.youtube.com/watch?v=kPQR-OsH0RQ)... m-a lasat sa mangai si pisica... i-am multumit si i-am spus ca l-am si filmat pe BOB THE CAT... asa ca m-a rugat sa-i pun filmuletzul pe facebook cu un tag "bob the cat"... i-am zis ca da, nu e nici o problema, iar apoi fiecare a plecat pe drumul lui... I-am multumit in gand lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale o pisica, ca de o luna vreau si eu sa mangai o blanitza si nu gasesc nimic pe aici... iata cum Law of Attraction a functionat perfect... asa cum scria in cartea aia pe care am citit-o in septembrie The Secret.
Incepuse ploaia, asa ca am luat primul bus care a venit in statie... asta a fost 24, dar cu el nu am mers decat o singura statie, pt ca la prima era capatul, adica in Trafalgar Square. M-am bucurat ca am avut din nou ocazia sa ma uit la Columna lui Nelson si la statuile enorme cu lei, la fantanile arteziene si la luminile de acolo, dar am asteptat nenorocitul ala de 11 vreo 15 minute, de deja imi inghetasera mainile si a fost nevoie sa apelez la manusi...
Intr-un final vine si un 11, cu care imi propusesem sa merg pana la Victoria Station, pt ca era singurul bus care ducea catre o directie cunoscuta... drumul spre Victoria a durat doar vreo 10 minute, dar mi-a placut la nebunie, pt ca am vazut din nou Big Ben-ul, Westminster Abbey, cateva secunde chiar si London Eye-ul a aparut printre doua cladiri... cand am ajuns la Victoria, am fugit repede dupa un 38 care astepta in statie, m-am asezat si am stat sa studiez 4 gagici, cam bete, dupa cum bine o sa vedeti in filmuletzele pe care le-am facut cu ele. Una avea un sombrero, pe care il tot scapa pe jos, iar alta avea o pungutza de cadouri pe care o tot trantea ... dialogurile erau absolut dementiale, fiecare dintre ele vorbea cu cate un accent de strain, iar celelalte trebuiau sa ghiceasca ce e... au mimat pe rand accentul italienesc, cel nemtzesc, cel rus, cel din Danemarca, spaniol... si s-au oprit apoi sa faca o intreaga discutie despre brazilieni si brazilience, despre cat de misto e tzara lor ... si despre faptul ca ar face bine sa coboare la Holborn, ca sa se duca la Guanabara... f bine... m-am abtinut sa ma bag in discutie, sa le zic sa se duca, ca e super super misto.... pt ca mi-am dat seam cu nu aveam cu cine sa ma inteleg... toate erau rupte in 2... tot bus-ul se uita la ele. La un moment dat au inceput doua dintre ele sa se lupte pt un telefon mobil, sa puna picioarele pe scaun, sa rada tare, sa tipe la sofer... tot tacamul.. intr-un final au coborat unde au stabilit... dar cine credeti ca se urca la statia respectiva? Rockerul cu pisoiul... si se aseaza pe scaunele din spatele meu... Wow... asta da Low of Attraction... eu ma multumisem si doar cu cateva poze si 2 filmuletze scurte, dar asta era prea de tot... chiar imi parea rau sa nu profit si eu de situatie, asa ca am luat fularul meu roz si l-am pus la bataie... si m-am jucat nene cu pisoiul ala, pana nu a mai putut, deja i se acrise si de fular si de tot si se culcase pe scaun, langa chitara lui stapan-su. Gafaia saracul de cate ori il pusesem sa sara la fularul pe care il puneam pe spatarul scaunului pisoiului, iar apoi il trageam cu viteza in sus... saracul de el... Bob the cat.

Spre mirarea mea, au coborat amandoi la aceeasi statie ca si mine, la Dalston Junction, iar apoi s-au pregatit sa astepte bus-ul catre Tottenham Green... doar ca intre cele 2 statii de autobuz, pe Bob l-a plouat pe spate, ca ploaia pornise de ceva timp... si nu va spun ca incepuse nebunul sa scuipe... nu-i placea deloc ploaia... tare haios... si tare bland... cat am stat in statie la 67, 76, 149 sau 243, a mai facut Bob inca 2 cuceriri: o italianca, dar care mai mult a vorbit cu mine si o tipa inalta, blonda, subtirica, cu care vorbea rockerul... eh... aici drumurile noastre s-au despartit... eu m-am urcat in primul bus, ca se apropia deja ora 12, iar Bob si stapanul (pe care nici nu l-am intrebat cum il cheama) au ramas sa astepte alt bus, d-ala lung, in care nu trebuie sa arati Oysterul la sofer... rockerul a zis ca el nu crede in posesii si proprietati, ca lui ii place viatza boema, pe strazi, cu Bob... ma rog... nu-mi permit sa-l contrazic, dar totusi o seara de luni, sa merg de izbeliste pe strazi, cu pisica pe ceafa, 2-3 grade afara, ploaie si vant, iar eu sa nu stiu inca la ce Bed and Breakfast sa ma cazez...asta nu e chiar ce imi doresc eu de la viatza.... Nu ma intelegeti gresit, il admir pe rocker ca poate sa traiasca asa... dar nu inteleg ce are cu amarata aia de pisica??? :)



Ma rog...cam astea au fost peripetiile... de maine trb sa ma duc din nou la sala, ca prea multa distractie strica...

Gata...atat pe ziua de azi ... va las sa vedeti filmuletzele, ca doar nu m-am chinuit atat sa le fac, ca sa le vad doar eu, nu?









Niciun comentariu: