Azi aveam intalnire cu profa de Trends Forecasting sa mergem in Field Trip... adica, ceva de genul "mi-e lene sa stau azi sa va tin cursul... hai mai bine sa mergem la plimbare prin oras"... eu nu zic nu, ca nici mie nu-mi place cursul... mai ales cand pune profa slide-urile pe perete si face greseala sa inchida lumina... e jale... mi-ar trebui niste scobitori sa-mi tina pleoapele, ca nu mai pot de somn...
Asadar, intalnirea era programata pt ora 2:30, in fata la Niketown, pe Oxford Street. Am atasat si programul facut de profa, ca sa vedeti cat de mult a pus ea accent pe punctualitate... si cand colo... a intarziat doar jumatate de ora... un rahat, nu? Pai nu prea, ca afara era tare frig, batea vantul si simteai o racoare care te invaluia din toate partile si iti intra prin toate gaurile.
Eu am plecat de acasa, preventiv, pe la ora 1, ca stiam cu ce sa ajung pe Oxford Street, stiam cu ce sa ajung si la Regent Street, doar ca nu stiam exact unde o sa ma lase bus-ul 73 fata de Niketown.
In autobuz, chiar pe cele doua scaune din fatza mea, statea un cuplu destul de ciudat...el...era inalt, avea creasta in cap, era ras in parti, ca sa se observe bine creasta, avea un cioc lung, care ii atarna pana pe piept, cercel in buza, nas, spranceana si inca 3 in fiecare ureche... ea...vopsita negru-albastrui in cap, cu unghii negre, ochii conturati puternic cu negru, cercei avea si ea bagati peste tot, in buza, spranceana, urechi ... tot tacamul, cu o pereche de blugi negri, cu un hanorac cu un cap de mort pe el... dar nu asta era neaparat problema... ca punk-eri d-astia am mai vazut si in Romania, nu asta era noutatea.... cel mai socant era faptul ca barbatul (sa zicem ca avea vreo 30 - 32 de ani) tinea pe un picior un bebelus de vreo 8-9 luni, blond, ca nu avea caciulita in cap, cu o salopeta haioasa de blugi pe el, cu un hanorac mititel, bleumarin... absolut adorabil....avea un nasuc mic, dar cu varful rotunjit si ridicat in sus, exact cum il avea taica-su, iar ochii erau mari si negri, exact ca mama lui... care, saraca, se chinuia sa-i dea de mancare ceva dintr-un borcanel cu mancare pasata, pt copii. Tabloul era induiosator... bebelul era superb,blond, pur... iar parintii erau freeky...A fost misto ca m-am asezat in fata lor, ca am putut sa-i studiez pe indelete, fara sa ma simt prost, pt ca, de fapt, ei stateau in fata mea, nu?
Ma rog, copilasul s-a distrat copios pe seama lor, a trantit pe jos o jucarioara de vreo 24- 28 de ori... dupa ce s-a plictisit sa-si vada parintii facand abdomene, extensii si aplecari, s-a hotarat sa se ridice in picioruse, intre mami si tati(cei freeky) si sa vorbeasca pe limba lui, sa strige, sa tipe, sa vocifereze... haios foc... chiar imi lipsea sa mai aud si eu vocea unui copil...eu ma tot chinuiam sa citesc o carte, dar nu puteam sa-mi dezlipesc ochii de la copilas... Bine ca pana la urma au coborat, iar eu mi-am continuat cititul, ca deja simteam cum imi dau lacrimile...
Si cum ma cufundasem eu in lectura, la un moment dat linistea si pacea imi sunt invadate de catre indianul care conducea bus-ul. Asta ne-a spus ca o sa o ia pe un traseu ocolitor, ca e prea aglomeratie in fatza... asa ca 73 meu nu a mai circulat pe Oxford Street, ci a iesit exact in capatul strazii, adica la Marble Arch. Ce sa fac? Am luat si eu primul bus care ducea spre Regent Street, adica bus-ul nr 10 si m-am indreptat spre locul de intalnire. Era deja 2:10 cand m-am urcat in bus, dar erau momente in care nu ne clinteam deloc, era un blocaj infernal... tocmai bine, ma gandeam eu, am mai mult timp sa studiez oamenii de pe strada...Dar nu prea aveai de studiat mult... era un furnicar extraordinar, dar, spre dezamagirea mea, pungile cel mai des intalnite la oameni in mana erau cele de hartie, maro, de la Primark. Chiar citisem o stire cum ca M&S a suferit o reducere a vanzarilor in ultimele 3 luni de 34%, in detrimentul Primark-ului... f bine le face... Chiar ne-a zis si proful de marketing ca acum, de cand cu recesiunea, cel mai bine or sa o duca companiile aeriene low cost, hostelurile, pensiunile si campingurile... pt ca oamenii tot vor sa calatoreasca, dar vor sa o faca cheltuind cat mai putini bani...Asta m-a bucurat, ca inseamna ca si pensiunea de la Busteni va merge bine.
Dar sa revenim la oile noastre de pe Oxford Street. Am ajuns in statia care ma interesa, vazusem pe geam si Niketown, dar eram ingrijorata ca era deja 2:37, deci intarziasem deja 7 minute... M-am bucurat sa le vad pe Izabela si pe Maria Giulia... ele erau acolo de la 2:20, dar nu venise nimeni inca... cum stateam noi asa, de vorba, am primit toate trei un sms de la Ayesha, care ne anunta ca profa o sa intarzie "un pic"... asta e! O sa o asteptam, ce sa facem...A venit pe la 3 si un pic, ne-a pus sa semnam hartiile de buna purtare si dupa ce ne-am invartit un pic pe stradute am ajuns la primul punct de pe lista noastra, adica la o firma ce se numeste Mode Information. A fost misto, ca eu aveam programul printat, asa ca am vazut ca scria ca e la etajul 1, dar profa s-a dus la et 3, ca ea a vrut sa mearga cu liftul... iar apoi si-a carat bagajul 2 etaje mai jos pe scari... Ma rog, eu am zis de mult ca e cam dusa, dar ce sa-i fac.
Intr-un final a ajuns si profa... am intrat toate intr-un fel de librarie, dar care avea doar carti, reviste si revistutze referitoare la trend-uri, la culorile sezonului, la culorile sezoanelor trecute... bla bla... m-am uitat mai mult pe revistele despre decoratiuni interioare, ca cele referitoare la moda ma lasau rece... deja stiam care va fi trendul sezonului viitor: culoarea mov, dantele, materiale transparente, flori si cam atat
Dupa vreo ora am plecat de acolo, ne-am dus in libraria de la coltul strazii... unde erau numai si numai reviste si carti referitoare la moda si la designeri celebri. Buun... m-am prefacut interesata, doar ca sa dea bine la profa, pt ca de fapt nici in cur nu ma durea de revistele lor, iar apoi ne-am dus toate spre o statie de bus si ne-am indreptat spre muzeul Victoria & Albert. Ajunse intr-un final acolo, ne-am dus spre expozitia Cold War Modern. F misto organizata, in vreo 6 sali erau expuse diverse obiecte din anii 60- 70, dar se puteau viziona si filme si multe multe altele. Nu stau prea mult sa va povestesc lucrurile astea, ca mi-e mai usor sa va dau link-ul si sa va uitati voi, ca e prea mult de scris.
Iata link-ul: http://www.vam.ac.uk/microsites/cold-war-modern/exhibition. Cine nu cunoaste prea multe despre razboiul rece(adica cine e asa, ca mine, mai distrus - sau doar mai ignorant) are ocazia sa vada si sa invete multe lucruri despre perioada in care parintii lui erau tineri.
Dupa ce am dat o raita si pe la magazinul cu cadouase al muzeului, ne-am despartit de Maria Giulia, dar impreuna cu Ayesha si Izabela ne-am dus sa mancam ceva bun. Am fost tot la The Diner - stiu... lipsa de imaginatie, dar nu aveam ce sa fac... mancarea chiar era buna si relativ ieftina...
A fost frumos ca am apucat sa mai bifez o actiune, adica sa fac o poza si cu luminitele de pe Oxford Street, ca au fost aprinse inca de pe 15 noiembrie de catre fetele de la Girls Aloud...iar cand am ajuns pe strada unde era restaurantul/pub-ul ... nu stiu cum sa-i zic... era sa nu o recunosc...Carnaby street era deja decorata de iarna, cu oameni de zapada gonflabili, uriasi, deasupra noastra... asa ca i-am imortalizat si pe ei...si mi-a mai placut o vitrina de la un magazin care vinde blugi, Butterfly Jeans se cheama si pe mine m-a facut curioasa ... cu prima ocazie chiar o sa intru si in magazin sa vad cum arata blugii....
Pozele cu fetele sunt aici:
Ne-am distrat copios, pt ca Izabel ne-a povestit ca a facut scoala la o scoala+liceu de pe langa nu stiu ce biserica, si aveau un fel de internat acolo, iar cele care se ocupau erau maicutze... si ne-am distrat cand ne-a zis ca ea chiar vroia sa se faca maicutza, pana cand una dintre ele a pus-o sa manance tot orezul cu lapte din castron, ea a incercat, dar a vomitat, iar apoi a fost silita sa manance chiar orezul "incalzit" pt a fi data drept exemplu in fata celorlalti copii. Bleahhh...naspa maicutza...
Ca sa fiu solidara cu Izabel, care este vegetariana convinsa, am luat si eu un hamburger cu ciuperci... adica in loc de carne era o imensa ciuperca la gratar... delicios... nu am regretat alegerea...
Dupa ce am iesit, am stat un pic si l-am ascultat pe baiatul care canta la oale, cratite, ghivece si galeti...l-am postat deja separat(http://studentalalondra.blogspot.com/2008/11/cantaret-pe-oxford-street.html)... iar apoi m-am carat si eu acasa, ca deja se facuse 10 noaptea...
Filmuletzele de jos sunt cam de proasta calitate, pt ca lumea vorbea in jurul meu, bus-ul circula cu viteza... dar vroiam doar sa surprind cateva imagini cu luminile si vitrinele de pe Oxford Street... atata tot...
Bye
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu