Sa nu ziceti ca numai eu vorbesc prostii...uitati-va si voi ce am gasit eu in Lidl, in goana mea catre cumpararea unor alimente sanatoase... pe langa rosii, castraveti si salata verde... n-am rezistat tentatiei de a cumpara si o cutie de bomboane de ciocolata cu visine... si nu pt ca mi-ar placea in mod deosebit bomboanele astea(de fapt, trebuie sa recunosc ca nu-mi plac absolut de loc), ci pt faptul ca numele acestora mi-a adus un zambet pe buze si chiar o chicoteala printre rafturi ...stiam ca multi din magazinul ala habar nu aveau ce inseamna in limba romana denumirea acelor bomboane...
Cand le-am desfacut acasa... nu mi-a venit sa cred: cuvantul cel haios era scris si pe hartia din interior, dar si incrustat pe fiecare bombonica in parte...cum frate, sa nu razi cand le vezi... spune-mi si mie, ca eu, si cand stateam la coada, la casele de marcat, tot imi venea sa rad, si in statie la bus, si acasa, si in dus, si in pat... numai cand ma gandesc cum se cheama... si ma bufneste rasul...
In rest... doar asta a fost haios azi. Nimic interesant sau demn de relatat; ca de obicei - vineri - Trends Forecasting, am urmarit prezentarea a doua proiecte: unul super misto, despre evolutia lenjeriei intime si culorile sezonului viitor(albastru si rosu/portocaliu aprins - au descoperit colegele), iar cel de-al doilea se referea la haine ecologice, la dezechilibrul pe care hainele aruncate la gunoi il creaza din punct de vedere ecologic, pt ca acestea cand se descompun in natura emana cantitati f mari de metan... bla bla... mi-o tot ridica in slavi pe Stella McCartney, fata lui Paul Mc Cartney... mare designer... vezi Doamne, saracutza, ea militeaza pt salvarea animalelor, nu foloseste piei si blanuri naturale... dar s-au ridicat polemici referitoare la toate materialele astea f f chimice si plasticoase pe care le foloseste ea la fabricarea hainelor, pt ca si alea, aruncate la gunoi, sunt la fel de nocive ca o sticla de plastic... deci... ce sa mai zicem? cum o dam, cum o facem, tot prost iesim...
Dupa ce s-a terminat si cursul, m-am intalnit cu Milk si Mikos, cu Izabela, Maria-Giulia si o spanioloaica, Akoran, cu care o sa facem noul proiect pt Event Management. Mie de Akoran asta nu-mi place absolut de loc... tin minte f bine ca la prezentarea de sapt trecuta, ea nici nu s-a uitat spre sala de clasa... si-a pus curul pe catedra si a stat cu spatele la noi pe toata durata prezentarii. Asa a facut si acum... noi 5 ziceam cum sa facem, ce sa organizam, bla bla ...cat costa, unde, de ce, ce VIP-uri sa chemam... lucruri d-astea... iar ea, statea ca vita pe un scaun si se uita pierduta pe geam... ma intreb de ce dreaq a mai venit? doar sa se uite la noi? sa faca cunostinta doar? ma rog... am scapat de Paloma, am dat de alta... si mai varza... ba asta iti mai da si fiori pe sira spinarii cand o vezi cum se uita asa, fix, intr-un punct si nu zice nimic... am stat pana la 9:00 in clasa aia, adica exact 30 de minute... nimic n-a zis, frate, nimic - nimic.... Doamne!!!!
Am oprit brain-storming-ul, ca trebuia sa se inchida facultatea, asa ca a ramas sa ne vedem luni, la 11, in acelasi loc... cam devreme pt mine... cred ca o sa le cam trag tzeapa luni, ca nu am de gand sa ma trezesc la 8 - 8:30 doar pt un proiect de rahat, in care oricum mi-am promis ca nu ma mai implic asa activ... mai slow, sa nu cumva sa mi se incinga creierul ...
Drumul spre casa l-am prelungit un pic, ca primul bus in care m-am urcat punea niste frane de nici nu ma puteam tine pe picioare... si era si f aglomerat si nici nu aveam loc pe scaun... asa ca m-am dat jos la Hard Rock Cafe si am luat urmatorul bus... care era 19 - si m-am dus cu el pana la Finsbury Park Station, iar de acolo am luat 236, ca ma lasa exact in spatele blocului si mai fac doar 2-3 minute pana la noi acasa.
A fost ok... am luat si pulsul orasului, mi-a facut si unul pofta de cartofi prajiti, ca manca boul langa mine, iar mirosul ma gadila si pe mine la nas... bine ca am uitat repede de cartofii lui, cand mi-am amintit de bomboanele alea BASINI...si gata! mi-a trecut toata pofta de mancare, nu numai de cartofii lui prajiti de cine stie ce indian...
La televizor... aceleasi stiri, doar ca acum il vad si pe printul Charles, ca azi e ziua lui, face 60 de ani... si fac englezoii astia misto de el, ca e printul care asteapta de cel mai mult timp succesiunea la tron... si cred ca o sa mai astepte el mult si bine ca regina-mama se tine inca bine, e sprintena, vesela... si de ce n-ar fi? Ca doar ieri sau alaltaieri tocmai s-a declarat oficial ca Anglia este in recesiune... naspa... dar ce-o doare pe ea? nici in diamant n-o doare...
Plictisita de atatea stiri de kkt, am facut cateva Sudoku si m-am dus la nani... ca maine ma intalnesc cu indianul... sper sa nu devin prea violenta... ca, sincer acum, chiar am chef sa plesnesc pe cineva... prea ma abtin de mult timp....
Hai, va pup...good night!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu