Azi m-am trezit devreme si am fugit la sala. La 9:30 aveam intalnire cu nenea David, personal trainer, care o sa-mi faca programul de exercitii pt urmatoarele 3 luni. O sa tin cu dintii de program, indiferent de cat de incarcate vor fi zilele premergatoare sarbatorilor. Sper sa-mi iasa...
Am inceput slow, cu 15 min pe un fel de stepper la care faci si exercitii pt bratze, de fapt, mai mult schiezi... iar apoi inca 15 min pe bicicleta. Ma gandeam cat de greu trec minutele cand faci exercitii si cat de usor trec aceleasi minute cand te uiti la o comedie, gen Joey sau Seinfeld... nu pot sa zic ca a fost usor... pt mine a fost horror, dar incercam sa ma uit la alte chestii, sa privesc la TV...orice numai sa nu realizez cat de tare ma dor genunchii si cum simt muschii ca mi se fac ca niste pietroaie la picioare. Dupa cele 30 de min m-am dus acasa, am mancat de pranz, mi-am luat tot echipamentul la mine pt cursul de la 7:15 PM de Aqua Gym pe muzica anilor 80 si m-am dus la plimbare.
Uitasem ca vroiam sa vad stadionul lui Arsenal, asa ca azi l-am vizitat, de fapt doar l-am pozat, ca de vizitat am vizitat Muzeul Arsenal Londra, care mi s-a parut bestial. Am pus toate pozele aici, ca am facut peste o suta, ca Haplea...
Am inceput slow, cu 15 min pe un fel de stepper la care faci si exercitii pt bratze, de fapt, mai mult schiezi... iar apoi inca 15 min pe bicicleta. Ma gandeam cat de greu trec minutele cand faci exercitii si cat de usor trec aceleasi minute cand te uiti la o comedie, gen Joey sau Seinfeld... nu pot sa zic ca a fost usor... pt mine a fost horror, dar incercam sa ma uit la alte chestii, sa privesc la TV...orice numai sa nu realizez cat de tare ma dor genunchii si cum simt muschii ca mi se fac ca niste pietroaie la picioare. Dupa cele 30 de min m-am dus acasa, am mancat de pranz, mi-am luat tot echipamentul la mine pt cursul de la 7:15 PM de Aqua Gym pe muzica anilor 80 si m-am dus la plimbare.
Uitasem ca vroiam sa vad stadionul lui Arsenal, asa ca azi l-am vizitat, de fapt doar l-am pozat, ca de vizitat am vizitat Muzeul Arsenal Londra, care mi s-a parut bestial. Am pus toate pozele aici, ca am facut peste o suta, ca Haplea...
Stiam eu ca e un fel de traseu pietonal, ca vazusem in Finsbury Park Station o harta, acum cateva saptamani, asa ca am luat bus-ul si m-am dus intai la harta, am pozat-o, am studiat-o, mi-am activat GPS-ul cerebelului si am pornit la drum. A fost frumos frumos... nu m-a deranjat nimeni, nu mi-a sunat telefonul, nu m-a intrerupt nimeni, am fost doar eu si aparatul foto. Datorita faptului ca a fost o zi f f frumoasa, luminoasa, cu soarele sus, pe cer, toate pozele mi-au iesit super super bine, clare, luminoase.
Mi-am inceput excursia din fatza unei biserici, biserica Highbury, pe care am si fotografiat-o pt ca arata f f dragutz. Am mers pe cateva stradutze cu casutze d-alea frumoase, care imi plac mie, iar apoi am ajuns in fatza stadionului. Mi-a placut mult de tot, un colos de beton si sticla, f modern, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, la muzeu, dat in folosinta abia in mai, 2006, moment in care fostul stadion, Highbury a fost inchis. Dar sa vedeti ce nebuni: cand au inchis stadionul au decupat portiunea de iarba de la mijlocul terenului, de unde se da prima pasa a meciului, si au pus-o intr-o vitrina, la muzeu...f ingenios...de fapt, tot muzeul este absolut superb. Am vazut o multime de lucruri si am aflat f multe informatii, despre jucatori, despre antrenori, despre ce cupe au castigat, am vazut fanioane, adidasi cu crampoane de la inceputul secolului sau super moderne ghete Nike aurii...multe multe alte minuni care nu credeam ca ma vor pasiona atat de mult.
M-am filmat pt 30 de secunde si am trimis pe internet mesajul catre doua persoane din Romania (http://arsenal.bitmove.tv/bitmove/cgi/receive.jsp?uid=62E0C685650B030520D68C9BD48888D1&format=wmv), m-am jucat diverse jocuri cu intrebari despre Arsenal, am vazut cum se bucurau de-a lungul istoriei jucatorii cand dadeau un gol, era chiar o statuie cu un nene, Charlie George, care a dat un gol in 1971, iar dupa aceea s-a trantit pe jos...cu spatele pe iarba... si, in alta camera, era o poza cu Thierry Henry, care facea aceeasi figura in 2003 ca si predecesorul lui... Super super frumos totul... Toate detaliile sunt scrise ca legende, sub fotografiile din albumul Picasa. Cine vrea sa stie mai multe... este invitatul meu sa se uite la ele.
Eu apar doar in vreo 2, ca nu prea aveam pe ce sa pun aparatul ca sa-mi fac poze, asa ca am gasit doar doua locuri: o data pe un aparat antic de filmat, iar alta pe niste vitrine... in rest.. eu cam lipsesc din peisaj...
Dupa ce am terminat si cu vizitatul muzeului, m-am indreptat spre statia de bus... mai aveam vreo 2 ore pana la sedinta de Aqua Gym de la 7:15 PM, asa ca m-am gandit ca o sa ma mai balacesc si eu un pic... si asa am facut...in bus ma uitam la un baiat, ca statea chiar in picioare, in fatza mea... si avea niste blugi d-aia stramti de tot, dar lasati rau de tot in vine, de i se vedea jumatate de spate si de fund... parca in Bucuresti nu am vazut totusi niciodata asa ceva... unii sunt chiar exagerati...
Cand am ajuns la sala, pana m-am aranjat, pana mi-am petrecut 12 minute la steeming room, ca nu mi se parea prea fierbinte de data asta... nu am mai avut timp sa fac decat 31 de bazine... dar, adunate cu cele 45 minute de aqua gym, pe melodii gen Walking like egiptians si tot asa... cred ca se compenseaza...
Dupa cele 45 minute de zburdalnicie mi-am permis inca 5 minute de relaxare in jacuzzi, timp in care am avut ocazia sa vad un nene, la vreo 55-60 de ani, ca a venit cu scaunul cu rotile pe marginea bazinului, iar apoi s-a aruncat si a inceput sa inoate... super meserias... ce sa mai! Vointza de fier... a facut vreo 10 bazine... Bravo lui!
In bus, m-am crucit cand am vazut o mamica tanara, cu un carucior din care racnea un bebe, ca l-a facut sa taca dandu-i sa suga din paiul infipt in paharul de hartie cu suc de la McDonalds... a tacut bebele dar chiar asa a ajuns lumea... sa intzarce copiii cu Coca Cola de la Mc? O lume nebuna, nebuna, nebunaaa ....
Ajunsa acasa, nu am mai stat mult la tv, pt ca pe toate posturile nu e decat o singura stire, cu un baietzel de 17 luni, pe care mama lui si iubitul acesteia atata l-au lovit, l-au batut, l-au nenorocit... ca pana la urma bebele a murit anul trecut in august. Pe toate posturile nu sunt decat imagini cu ranile copilului, simulate pe computer...
Asa ca stirea asta m-a facut sa mi se ridice parul in cap, ca sunt unele mame care nu mai stiu ce sa faca pt copiii lor, iar altele, mame care nu merita sa fie numite asa, care efectiv ii nenorocesc pe cei mici. Nu inteleg... daca tot l-ai facut, ai vazut ca e greu de crescut si nu te descurci sau pur si simplu, nu te consideri pregatita sa fii mama... de ce nu-l dai spre adoptie? de ce sa nenorocesti un sufletzel nevinovat?
Scandalul mare este de fapt pt ca acel bebelus a fost de mai multe ori vizitat de cei de la Protectia Copilului - adica de 60 de ori in cele 17 luni de viatza; a fost internat in spital cu rani grave, cu vanatai, cu nasul spart si, ultima oara, chiar cu cateva zile inainte sa moara, chiar cu spatele rupt... deci sincer... eu nu inteleg de ce mama lui si iubitul ei nu sunt deja la inchisoare... nu am prins nici o stire despre parinti, ci doar despre bebelus...
Oricum, vad ca numai nenorociri d-astea dau si astia la televizor, exact cum avem noi stirile de la ora 5, pe PRO TV. M-am hotarat nici sa nu ma mai uit la televizor cateva zile, pt ca treaba asta cu bebelusul m-a rascolit puternic...
Am fugit! Ma duc si eu la culcare...sper sa nu am cosmaruri...
Bye!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu