Cartierul unde stau - Dalston (sau echivalentul englezesc al Bronx-ului)

Microbuzul de la aeroportul Luton m-a dus direct in spatele garii Victoria - o gara imensa, cu o cupola enorma, unde este o vanzoleala extraordinara - deci... de la Victoria Station, unde m-am intalnit cu Ana, doar am traversat o strada si am luat bus-ul 38, care ducea exact langa viitoarea noastra casuta.

Ana avusese grija sa-mi faca rost de un card cu care poti sa mergi pe toate mijloacele de transport in comun, se numeste Oyster card si e f misto ca il primesti de la inceput intr-o coperta galbena cu o reclama mare la Ikea (unul dintre magazinele mele favorite). F.misto ideea... se incarca electronic cu o anumita suma de bani, ori de cate ori este nevoie , sunt diverse magazine unde poti sa faci chestia asta, si pe masura ce folosesti bus-ul, tramvaiul sau metroul il atingi de un cititor de carduri. Lucrul asta e la fel ca la noi, la Bucuresti, partea funny abia acum vine: daca pastrezi Oyster-ul langa un telefon, cu putin noroc, toti banii de pe el iti zboara in eter, pentru ca se demagnetizeaza. Asa am patit si noi cand am urcat fericite in bus-ul 38... nici unul dintre cele 2 Oyster-e nu a vrut sa functioneze... zicea aparatul ca "Not enough funds", asa ca am dat jos "fericite" cele 2 trolere, cel de 10 kg si cel de 20 kg(adica am facut un pic haltere), ne-am dus in statie si am bagat fiecare cate 2 lire la un automat de bilete, cu care am mers linistite pana la destinatie. Ideea este urmatoarea: daca iti iei oyster (care in traducere libera inseamna stridie - pt ca se deschide coperta aia galbena cu Ikea exact ca o stridie si inauntru se afla perla - adica cardul) platesti 0,90 lire o calatorie cu bus-ul, fata de 2 lire cat e biletul... eh... stiti voi vorba aia; ban la ban si paduche la tigan...se mai intampla si chestii d-astea naspa, cu demagnetizari si alte alea.

Am mers ceva... cam trei sferturi de ora, dar chiar nu conta, eram fermecata de toate frumusetile de pe geam, iar Ana a fost un f bun ghid. Nici nu ne-am urcat bine si, dupa cateva minute, am vazut The Marble Arch, un mare arc de triumf din marmura de Carrara, dupa cum ii spune si numele, care se afla in Hyde Park si, datorita faptului ca era putin dupa ora 10 de dimineata, spre care se indrepta garda regala, calare pe niste cai splendizi, destinatia finala fiind Buckingham Palace, unde urma sa se schimbe garda, din cate stiu eu, la ora 11. Desi sunt sigura ca au mai vazut lucrul asta de o mie de ori, totusi totul autobuzul se uita dupa caluti... absolut superbi. Oricum, cine vrea sa afle mai multe despre acest lucru, poate sa intre pe linkul http://www.changing-the-guard.com/sched.htm.

Ce mai imi amintesc din prima mea calatorie cu bus-ul? Imi amintesc ca am mai vazut si statuia ingerasului Eros din Piccadilly Circus, multe-multe cafenele, baruri, librarii, teatre, restaurante de toate felurile, incepand cu restaurantele chinezesti, care atrag consumatorii cu faze de genul "Eat all you can for 8 pounds", apoi zeci de restaurante japoneze cu reclame misto cu farfurii pline cu sushi, restaurante italienesti si zeci de magazine cu fast-food, junk-food etc. Autobuzul era destul de plin, adica toate locurile pe scaune erau ocupate, iar trolerele mele ocupau locul destinat carucioarelor (de copii sau de persoane cu handicap)... Oricum, am vazut multi negrii, asiatici, indieni, albinosi, latini ...de toate... era un bus intercultural si interetnic, dar fiecare era cu grijile lui si cu preocuparile proprii.

Eh... intr-un final am ajuns in statia noastra, statie ce se numeste Dalston Junction. Ana a avut dreptate... e un cartier de negrii, dar pot sa spun ca e f f pitoresc. Cladirile sunt din caramida, nu foarte inalte, poate cea mai inalta sa aiba 4 etaje, iar la parterul fiecarei cladiri sunt restaurante indiene, arabesti, turcesti, spalatorii, magazine alimentare mici, supermaketuri, magazinase de 38.000, aici se numesc Poundland sau The Mighty Pound. Oricum, nu se poate sa ai nevoie de ceva si sa nu gasesti. Ce mai... absolut superb. Iar pe strazi, ce sa zic... o forfota neneee, de nu-ti vine sa crezi. Vezi tot felul de figuri, care mai de care mai ciudate, de la negrese cu fundul bombat (doar alea tinere il au asa, adica alea care seamana cu Rihanna, nu chiar toate), negrese mai trecute de prima tinerete, mari, mari de tot, adica mari peste tot, nu altceva, negrii imbracati normal sau cu palarii si caciuli colorate, de jamaicani, zeci de carucioare de copii, care seamana cu niste maimutzele negre si cretze-cretze, scumpici foc, multi indieni si indience, imbracate in sari, am vazut pana si musulmance d-alea adevarate, imbracate in negru, cu toata fata acoperita, de nu li se vedeau decat ochii... oricum... o lume colorata, in adevaratul sens al cuvantului. Aaa, normal ca sunt si oameni albi, ca doar nu eram doar noi doua albe pe strada, in mijlocul lor, doar ca aici predomina culoarea ciocolatei, atata tot.

Oricum, zona mi-a lasat o impresie buna, imi place super super mult pt ca e altceva decat la noi. Abia astept sa explorez magazinele, piata, chestii d-astea, ca sa pot sa iau si eu totusi pulsul orasului... Oricum, nu am avut prea mult timp sa studiez imprejurimile pentru ca de la statia de bus se ajunge repede acasa... cu trolerele dupa noi am facut cam 15 minute, la pas normal fac cam 10, iar intr-un jogging lejer cam 6 minute.