Cartierul unde stau - Dalston (sau echivalentul englezesc al Bronx-ului)

Microbuzul de la aeroportul Luton m-a dus direct in spatele garii Victoria - o gara imensa, cu o cupola enorma, unde este o vanzoleala extraordinara - deci... de la Victoria Station, unde m-am intalnit cu Ana, doar am traversat o strada si am luat bus-ul 38, care ducea exact langa viitoarea noastra casuta.

Ana avusese grija sa-mi faca rost de un card cu care poti sa mergi pe toate mijloacele de transport in comun, se numeste Oyster card si e f misto ca il primesti de la inceput intr-o coperta galbena cu o reclama mare la Ikea (unul dintre magazinele mele favorite). F.misto ideea... se incarca electronic cu o anumita suma de bani, ori de cate ori este nevoie , sunt diverse magazine unde poti sa faci chestia asta, si pe masura ce folosesti bus-ul, tramvaiul sau metroul il atingi de un cititor de carduri. Lucrul asta e la fel ca la noi, la Bucuresti, partea funny abia acum vine: daca pastrezi Oyster-ul langa un telefon, cu putin noroc, toti banii de pe el iti zboara in eter, pentru ca se demagnetizeaza. Asa am patit si noi cand am urcat fericite in bus-ul 38... nici unul dintre cele 2 Oyster-e nu a vrut sa functioneze... zicea aparatul ca "Not enough funds", asa ca am dat jos "fericite" cele 2 trolere, cel de 10 kg si cel de 20 kg(adica am facut un pic haltere), ne-am dus in statie si am bagat fiecare cate 2 lire la un automat de bilete, cu care am mers linistite pana la destinatie. Ideea este urmatoarea: daca iti iei oyster (care in traducere libera inseamna stridie - pt ca se deschide coperta aia galbena cu Ikea exact ca o stridie si inauntru se afla perla - adica cardul) platesti 0,90 lire o calatorie cu bus-ul, fata de 2 lire cat e biletul... eh... stiti voi vorba aia; ban la ban si paduche la tigan...se mai intampla si chestii d-astea naspa, cu demagnetizari si alte alea.

Am mers ceva... cam trei sferturi de ora, dar chiar nu conta, eram fermecata de toate frumusetile de pe geam, iar Ana a fost un f bun ghid. Nici nu ne-am urcat bine si, dupa cateva minute, am vazut The Marble Arch, un mare arc de triumf din marmura de Carrara, dupa cum ii spune si numele, care se afla in Hyde Park si, datorita faptului ca era putin dupa ora 10 de dimineata, spre care se indrepta garda regala, calare pe niste cai splendizi, destinatia finala fiind Buckingham Palace, unde urma sa se schimbe garda, din cate stiu eu, la ora 11. Desi sunt sigura ca au mai vazut lucrul asta de o mie de ori, totusi totul autobuzul se uita dupa caluti... absolut superbi. Oricum, cine vrea sa afle mai multe despre acest lucru, poate sa intre pe linkul http://www.changing-the-guard.com/sched.htm.

Ce mai imi amintesc din prima mea calatorie cu bus-ul? Imi amintesc ca am mai vazut si statuia ingerasului Eros din Piccadilly Circus, multe-multe cafenele, baruri, librarii, teatre, restaurante de toate felurile, incepand cu restaurantele chinezesti, care atrag consumatorii cu faze de genul "Eat all you can for 8 pounds", apoi zeci de restaurante japoneze cu reclame misto cu farfurii pline cu sushi, restaurante italienesti si zeci de magazine cu fast-food, junk-food etc. Autobuzul era destul de plin, adica toate locurile pe scaune erau ocupate, iar trolerele mele ocupau locul destinat carucioarelor (de copii sau de persoane cu handicap)... Oricum, am vazut multi negrii, asiatici, indieni, albinosi, latini ...de toate... era un bus intercultural si interetnic, dar fiecare era cu grijile lui si cu preocuparile proprii.

Eh... intr-un final am ajuns in statia noastra, statie ce se numeste Dalston Junction. Ana a avut dreptate... e un cartier de negrii, dar pot sa spun ca e f f pitoresc. Cladirile sunt din caramida, nu foarte inalte, poate cea mai inalta sa aiba 4 etaje, iar la parterul fiecarei cladiri sunt restaurante indiene, arabesti, turcesti, spalatorii, magazine alimentare mici, supermaketuri, magazinase de 38.000, aici se numesc Poundland sau The Mighty Pound. Oricum, nu se poate sa ai nevoie de ceva si sa nu gasesti. Ce mai... absolut superb. Iar pe strazi, ce sa zic... o forfota neneee, de nu-ti vine sa crezi. Vezi tot felul de figuri, care mai de care mai ciudate, de la negrese cu fundul bombat (doar alea tinere il au asa, adica alea care seamana cu Rihanna, nu chiar toate), negrese mai trecute de prima tinerete, mari, mari de tot, adica mari peste tot, nu altceva, negrii imbracati normal sau cu palarii si caciuli colorate, de jamaicani, zeci de carucioare de copii, care seamana cu niste maimutzele negre si cretze-cretze, scumpici foc, multi indieni si indience, imbracate in sari, am vazut pana si musulmance d-alea adevarate, imbracate in negru, cu toata fata acoperita, de nu li se vedeau decat ochii... oricum... o lume colorata, in adevaratul sens al cuvantului. Aaa, normal ca sunt si oameni albi, ca doar nu eram doar noi doua albe pe strada, in mijlocul lor, doar ca aici predomina culoarea ciocolatei, atata tot.

Oricum, zona mi-a lasat o impresie buna, imi place super super mult pt ca e altceva decat la noi. Abia astept sa explorez magazinele, piata, chestii d-astea, ca sa pot sa iau si eu totusi pulsul orasului... Oricum, nu am avut prea mult timp sa studiez imprejurimile pentru ca de la statia de bus se ajunge repede acasa... cu trolerele dupa noi am facut cam 15 minute, la pas normal fac cam 10, iar intr-un jogging lejer cam 6 minute.

Primele impresii

Dupa ce a sosit intr-un final microbuzul de la Wizz, la 8:32 (desi era totusi exact ora la care trebuia sa vina, doar ca eu nu stiam asta la momentul respectiv si deja ma cam impacientasem), am facut in sfarsit cunostinta cu Londra. Soferul era ungur, pentru ca vorbea intr-una la telefon, precum si cu ceilalti 4 pasageri(2 cupluri de tineri) si intelegeam doar un singur cuvant: Ighen…(nici macar nu sunt convinsa ca asa se scrie…).
Mi-a placut mult drumul, pt ca pe bordul masinii era un GPS si urmaream traseul cu mare interes, numarand descrescator subdiviziunile milelor pana la urmatoarea intersectie. Afara era destul de innorat, nu ploua, desi cat am stat eu la aeroport au picurat 15 stropi in vreo 2-3 minute, dar apoi s-a oprit repede si aia a fost. Nu a mai plouat toata ziua…cred ca a fost un cadou pt mine de la tata… Drumul a durat cam o ora si jumatate, timp in care mai atipeam un pic, o secunda, doua, dupa care realizam si ma trezeam repede, sa nu cumva sa inceapa sa-mi curga balele si sa ma vada cineva ca dorm cu barbia in piept, ca muncitorii aia care isi termina vreo lucrare prin Pipera si apoi iau metroul de la un capat la altul, dormind linistiti in salopetele lor decolorate pana la IMGB…
Vreo jumatate de ora am tot incercat sa-mi tin ochii deschisi, dar oboseala si autostrada plictisitoare isi spuneau cuvantul si iar mi se lipeau pleoapele, sub bagheta fermecata a lui Mos Ene. De fapt, pana si eu imi intelegeam reactia pt ca era deja marti dimineata, ora 9 (ora Londrei, deci 11 in Romania), iar eu ma trezisem cu vreo 26 de ora in urma, dupa un somn f ‘odihnitor' de vreo 4-5 ore… Eh.. in fine, drumul a devenit mai misto dupa ce am reusit sa intram in oras si am inceput sa ma uit cu nesat la toate casele in stil englezesc de pe marginea drumului, la oamenii de pe strada, la mamicile ce impingeau fericite carucioarele cu bebei, la mosuleti, babutze, la pustani, la minunatele autobuze supraetajate rosii (unul mi-a atras in mod deosebit pt ca avea o reclama misto la Emporio Armani Underware care il prezenta pe Becham in 3 poze super misto, in care e imbracat doar cu produsul din reclama…), la biciclisti ( o gramada nene…), la scuteristi cu harta prinsa chiar in fata, pe ghidon, la multimea de magazine cu firme cunoscute si la noi, Zara, Gap, Natuzzi, la sediile bancilor pe care pana atunci le vazusem doar la job, pe DPE-uri(deja ma gandeam la ce banca sa-mi deschid cont…Natwest, Barclays, Lloyds, Halifax), la nenumaratele pub-uri cu nume f f englezesti. Problema era ca nu prea mai aveam rabdare sa ajung o data la locul de intalnire cu Ana, mai ales ca deja intarziasem vreo 20 – 30 de minute.
Tot ce ma inconjura era nou si simteam ceva ce nu mai simtisem decat la nasterea Evei…imi venea sa rad, sa plang, sa sar in sus de pe scaun de fericire, sa tip, sa ma laud... Da… asta era…eram f vesela, plesneam de fericire, eram absorbita 100% de nou, de tot ce mi se tot arata in fata ochilor. Totul mi s-a parut absolut superb, nu-mi venea sa cred ca ochiul meu critic nu detecta nimic ne la locul lui, totul era perfect, frumos, bine gandit, ordonat, liniar; privelistea de pe geam mi-a captat atentia si a reusit sa ma tina treaza…de fapt, sa ma trezeasca de-a binelea. Era ceva comparabil cu descarcarea adrenalinei in sange, ceva comparabil cu o saritura cu coarda elastica intr-un canion (desi si la Rasnov se poate…)…ceva ce stiam ca o sa fie greu, dar asteptasem f f mult, imi dorisem f f mult si iata ca se dovedise ca asteptarea a meritat si totul era f f frumos…peste asteptari…far beyond, cum ar zice englezul. Imi trecuse orice oboseala si orice senzatie de foame, sete, lene, frig…nu mai aveam chef de nici un pat moale si de nici o perna mare si pufoasa, vroiam sa ajung o data in centru, sa vad mai repede o fata cunoscuta careia sa-I pot impartasi cat mai repede primele impresii, care erau absolut coplesitoare. Sincer, nici mie nu-mi venea sa vred… Ce naiba eram asa cazuta in admiratie, ca doar mai fusesem in atatea tari, si mai vazusem atatea orase, dar de data asta era altfel… eram in sfarsit in Londra si urma sa-mi petrec urmatoarele 7 luni acolo, nu doar un concediu.

Aeroportul Luton din Londra

Ehe... iata ca dupa ce am stat la aeroportul Baneasa jumatate de ora ca sa-mi las bagajul la cala, dupa ce am constata cu mare satisfactie ca in spatele meu coada se facuse mai mare decat era sala aia de asteptare si se prelungea pana in strada, in fata aeroportului, dupa ce mi-am luat un La revedere putin lacrimogen de la sot, de la Andreea si de la tatal ei, nea Gabi(care au facut un gest super super frumos si s-au trezit in mijlocul saptamanii la ora 3 dimineata ca sa ma duca pe mine la aeroport), dupa ce baietii de la check-in mi-au desfacut bagajul si au rascolit printre tampoane, farduri, rimeluri si parfumuri ca vazusera ei ceva la infrared, care depasea 100 ml - lucru pe care l-am combatut cu mare placere, aratandu-le un deodorant stick de la Forever de 92,1 grame, dupa ce m-am jucat Free Cell, Solitaire si Hearts inca o ora in sala de asteptare, dupa ce am constatat cu mare placere ca cei 18 RON platiti in plus pentru un loc Extra Leg au meritat cu varf si indesat pt ca erau destul de mici si de inghesuite locurile in avion, iar eu stateam ca belferul cu picioarele intinse, fara nici o problema, dupa un zbor destul de linistit timp de vreo 2 ore si dupa inca 45 de minute de turbulente, iata ca am ajuns si la aeroportul Luton, din Londra. Vremea era exact asa cum ma si asteptam, adica rece si umeda, dar de plouat inca nu ploua. Din aer insa, am vazut ca, desi era ora 7 dimineata, iluminatul public era inca in functiune, pentru ca cerul era f intunecat. Se vedeau o multime de casute si de stradute si de terenuri cultivate... ca peste tot.

Aeroportul se vrea mic, desi mie nu mi s-a parut deloc asa, dar am tras concluzia asta datorita faptului ca de pe scara avionului nu am vazut nici un autobuz care sa ne duca la aeroport, ci am mers direct pe pista, ca la aeroportul din Iasi. Am ramas uimita inca de la primii pasi pe acolo de faptul ca aici nivelul de civilizatie este f f f ridicat; nici nu ajunsesem macar la controlul pasapoartelor, ca am si vazut pe un perete o cutie de plastic alba, cu o cruce rosie; am tras eu repede concluzia ca era vorba de o trusa de prim ajutor, dar ...socul acum vine...langa ea era un defibrilator... un defibrilator bai nene, in aeroport, cand la noi nici macar nu au toate spitalele din provincie...

Bine, trecem peste asta; stau la coada la aia acolo sa-mi verifice pasaportul, se uita nenea ala adanc in ochii mei, vede el ca nu am venit cu ganduri necurate si imi ureaza Welcome. Bagajul vine repede pe banda aia, trag de el fericita, il urnesc cu greu, dar urmaresc indicatoarele de Exit si ies fericita din aeroport. Ma opresc la un moment dat, scormonesc bine prin bagaj si ma uit bine la harta pe care mi-au dat-o cei de la Wizz Air, cu punctul de intalnire de unde trb sa ne ia microbuzul si sa ne duca la Victoria Station. Din pacate eu nu am fost prea atenta si nu am vazut ca in mailul respectiv mai scria si ora la care o sa soseasca minunatul microbuz cu sigla Wizz Air pe el, adica ora 8:30 si din acest motiv am stat o ora pe acolo, prin parcare, cu sufletul la gura ca nu cumva sa raman dreaq de carutza... dar a fost frumos, asa ca am stat linistita si m-am uitat pe la multimea de autobuze colorate care tot veneau si plecau. Si sa spunem ca la autobuze nu prea m-am uitat eu cu atentie la soferi, ca tot eram atenta la telefon(ca uitasem sa-mi activez roaming-ul si in Anglia, si nu stiam daca mai este activ... dar s-a dovedit ca era activ totusi... uraa... traiasca Vodafone-ul), dar am avut o reactie de uimire cand l-am vazut pe unul, intr-un Jaguar negru, ca tinea cu ambele maini un pahar de cafea... si statea omul linistit pe scaunul soferului (asa ziceam eu, care uitasem pe ce parte este volanul masinilor din Anglia)... si deja ma gandeam... aha.. iata ca vad si primul accident... dar nu a fost asa... normal ca ala nu era sofer, ci doar pasagerul din... stanga soferului.

Pai si cam asa mi-am petrecut prima ora in minunatul Regat ... m-am chiombit cu mare atentie la toate masinile care intrau in aeroport, am admirat taxiurile, semnele de circulatie marcate cu vopsea pe stradutele aeroportului, si... am facut si prima cheltuiala. De obicei nu-mi place sa-mi cumpar mai nimic din aeroporturi, ca stiu ca sunt f scumpe chestiile de acolo, dar acum era un caz special, pentru ca tocmai aflasem pe pielea mea ca daca mergi cu o companie low-cost nu vei primi sandvisul triunghi infasurat in foarte multa folie transparenta si paharul de suc, obligatorii la Tarom, de exemplu. Eh...S-a rezolvat si chestia asta. Am considerat ca a sosit momentul sa schimb bancnota mea nou-nouta de 20 lire si pentru mine a fost o mare mandrie sa scot hartia, sa o intind negrului care vindea la chiosc si sa-mi cumpar un Panetone de 1,69 pounds. Yes, I would like one panetone, please... Thank you.

Cum se fac bagajele... cand limita de greutate este de 20 kg...????

Aoleu... niciodata nu am crezut ca va dura procesul de umplere a unei valize in jur de 5-6 ore... sau... chiar nu ma gandeam ca si mie mi se poate intampla...desigur, trebuie sa recunosc si faptul ca nici nu am vrut sa platesc la Wizz Air taxa pe surplus de bagaj, adica 10 eur in plus pt fiecare kg ce depaseste limita de 20 kg... asa ca, in momentul in care m-am decis sa-mi fac in sfarsit bagajul, am scos si cantarul propriu si personal de sub pat si am cantarit trolerul... pe care abia am reusit sa-l ridic...si... am avut un soc... 27,8 kg... hmmm...cam mult, dar eu credeam totusi ca mi-am luat doar strictul necesar... mai ales ca si bagajul de mana avea 9,9 kg, in conditiile in care greutatea maxima pt bagajele de mana este de 10 kg...deci...

Iata cum stateam eu la 2 dimineata, desi la 3:30 urma sa plec, si scoteam diverse sticlute din bagaj... asa ca, iata-ma plecata la Londra fara sticla de sampon de 250 ml, fara shake-ul de la Forever, fara multe alte sticlute pe care le consideram absolut necesare...dar... sigur o sa pot sa traiesc si fara ele... un timp...

CASMB - Cardul International de Sanatate

Acum cand ma uit in urma, nu-mi vine sa cred ce usor a fost totul...

Acum ceva timp ma tot gandeam ca poate mi-ar trebui totusi si o asigurare de sanatate, desi sunt absolut sigura ca nu am sa patesc nimic in Anglia... poate doar o raceala banala, dar in rest... nimic, ca doar legea atractiei functioneaza, iar eu mi-am propus sa atrag doar lucruri bune, in nici un caz vreo belea.

Si cum ma tot suceam si ma rasuceam, iata ca mama unei prietene mi-a spus de existenta Cardului International de Sanatate. Am intrat nerabdatoare pe site-ul lor http://www.casmb.ro/card_european.php si culmea... totul a mers f usor. Am descarcat repede adeverinta de salariat si am trimis un email la HR, cu adeverinta in atasament, pentru completarea stagiului de cotizatie la asigurarile sociale. Dupa 2 zile adeverinta ma astepta deja.

Apoi am descarcat de pe site si Cererea tip, pe care am tiparit-o si am completat-o rapid, iar urmatorul pas a fost sa iau un chilotzel (stiu ca toata lumea stie ce e ala) in care am introdus adeverinta de la HR, cererea si o copie dupa buletin... si gata cu actele.

A fost mai greu sa-mi fac curaj sa ma duc la sediul din Walter Maracineanu, nr 1-3, etaj 4, cum iesi din lift la stanga(unde credeam eu ca o sa fie mare coada si am tot amanat depunerea hartiilor)... dar nici acolo nu a fost asa rau... am stat cam 14-15 minute,timp in care mi-am aratat actele la vreo 3-4 pensionari curiosi ca nu au si ei la fel, am oferit un pic de consultanta de specialitate, ca deja ma prinsesem cum sta treaba acolo: pensionarii primeau niste adeverinte de asigurati si alea erau f importante, mai ales daca se intampla sa aiba nevoie la spital sau asa ceva... asa ca ei, dupa ce isi primeau adeverintele trebuiau sa coboare la et 3, ca acolo era un xerox si sa-si faca niste copii, pentru cazul in care ar mai fi avut nevoie de adeverinta.

Pt mine totusi nu a fost asa de complicat si nici nu a mai fost nevoie de vreo copie, pt ca mie poate sa-mi dea oricand colega de la HR o noua adeverinta. Dupa cele 15 minute de asteptare, mi-a venit si mie randul sa intru in birou. Nu prea stiam eu la ce sa ma astept, dar cand am intrat in birou am ramas uimita de faptul ca tipa din fata calculatorului era super haioasa, joviala, facea glume cu mine, ca-mi descoperise numele de fata in baza de date... M- a invitat sa iau un loc, s-a uitat rapid pe acte si mi-a spus sa vin luni (in conditiile in care eu depusesem actele miercuri). Super rapid, usor, placut, chiar relaxant... nu mi-a venit sa cred... chiar m-am bucurat ca mai exista si angajati "la stat" care sunt super cumsecade. Cred ca a tinut Dumnezeu cu mine pt ca am fost dragutza cu pensionarii de la coada...

Asa ca postarea de azi ii este dedicata ei... domnisoarei Petcu Flori de la CASMB - Asigurari de sanatate... Keep up the good work!

Aaaa... sa nu uit sa va scriu si programul de lucru cu publicul:

L: 8:30 -14:30

Ma: 8:30 -12:30; 16:30 -18:30

Mi: 8:30 -14:30

J: 8:30 -12:30; 16:30 -18:30

V: -

Ultima zi de munca - declaratie sincera

Motto: Daca cineva rade, razi impreuna cu el! Daca cineva canta, canta impreuna cu el! Daca cineva lucreaza, lasa-l sa lucreze!

Gata! S-a terminat cu munca pe anul asta. E momentul in care trebuie sa declar sincer ca am mintit cand o prietena m-a intrebat, asa, la un pahar de vorba: "Draga, ai facut sex vreodata cu un coleg de servici?" Normal ca i-am raspuns spasita ca NUU, dar acum este momentul adevarului... trebuie sa recunosc o data pt totdeauna: "Daaa...Am intretinut relatii sexuale zilnice cu seful meu direct. El ma futea la cap si pe mine ma durea in cur!"

:) :) Normal ca faza de mai sus este un simplu banc, dar nu am gasit nimic mai potrivit pentru a incheia cu succes o cariera fulminanta de bancher, asa cum a fost a mea...Binenteles ca nu se potriveste f bine bancul asta cu realitatea, din simplul motiv ca eu am avut in general numai sefe, nu sefi, si, mai presus de toate, am incercat intotdeauna sa le respect parerile si sa nu creez prea multe probleme, doar ca nu totdeauna mi-a si reusit.

Anyway, sefilor, sefelor, acest post este pentru voi... ma bucur ca m-ati suportat si cred ca si voi va bucurati ca s-a terminat... cel putin 7 luni de acum inainte o sa aveti liniste in birou.

Best regards

PS. De retinut: Seful este ca zapada. Dupa ce dispare se face vremea frumoasa!!!

Bancuri cu mosi si babe - f.misto

Pentru ca maine este ultima mea zi la job, am considerat ca e momentul sa-mi fac si eu curatenie la folderul care se numea Business, dar care nu continea decat poze funny, bancuri si filmulete haioase. O parte dintre materialele de acolo au fost salvate si se vor regasi in urmatoarele mele postari, pentru ca multe erau absolut delicioase si chiar nu m-a lasat inima sa le sterg.

Pentru inceput, am retinut bancurile cu mosi si babe de mai jos.

Ce are 2 ochi si 150 de dinti? --> un crocodil...dar..
Ce are 2 dinti si 150 de ochi? --> un autobuz cu pensionari
... f misto - de retinut

O baba o intreaba pe alta:
-Este noroi afara?
-Da. De ce ma intrebi?
-Ca sa stiu daca imi pun sutienul sau nu...
... eu cunosc si fete tinere carora li se potriveste bancul asta


O baba merge la farmacie:
- Dati-mi va rog un Acid Acetilsalicilic.
- Vreti o aspirina, nu?
- Asa-i zice maica. Ca tot ii uit numele!..
... super misto, chiar mi-ar placea sa se intample asa si in realitate

Doi mosnegi se intilnesc:
- Ce mai faci, Vasile?
- Uite, am fost la femei.
- Si cum a fost?
- Mai curat decit la barbati.
... au dreptate mosuletzii... ca la ei, la barbati nu se pot aseza cu fundul pe capac fara sa sa ude... si pt asta trb sa le multumeasca celor care se joaca de-a aspersorul si uda totul in jur

O batrana intra in cabinetul doctorului.
- Doctore, zice baba, nu stiu ce sa ma fac, de la o vreme am gaze la stomac, trag "vanturi" tot timpul. Noroc ca le trag fara zgomot, si chiar fara miros. Oricum, uneori e deranjant. Uite, de cand am intrat in biroul dumitale, am tras cel putin 10 bucati.
- Bine, zice doctorul, ii da niste pastile si ii zice: Luati pilulele astea de 3 ori pe zi si veniti luni la control.
Vine baba dupa o saptamana si zice:
- Nu stiu ce mi-ati dat, dar acum "vanturile" mele put ingrozitor, insa au ramas la fel de silentioase.
- OK, zice doctorul, acum ca v-am degajat sinusul, hai sa vedem ce putem face cu timpanul.
... prea tare... sunt sigura ca fiecare dintre noi si-a surprins cel putin unul dintre bunici in timp ce scapa cate una... sulfuroasa...

Doua babe in cimitir, pe bancuta.
- Auzi? da tu cati ani ai?
-97
-Si mai pleci acasa?
... cred ca si 79 mergea la fel de bine...


O babuta cumpara peste viu.- Baiete, dar pestele e proaspat?- Pai, bunico, cum sa nu fie proaspat daca e viu!- Pai si eu sunt vie...
... no comment...


Era o baba in statia de tramvai si cum nu vedea prea bine, intreaba o tinara ce nr. are tramvaiul care vine . Tinara ii spune ca este nr 13. La care baba ii zice:-Eeee lasa ca stiu io ce scriu astia, ca acum vreo doua zile treceam pe linga un gard si scria P**A si cind am intrat era depozit de lemne.
...cred ca avut un mare soc baba cand a intrat...


O femeie mergea pe strada si observa un batranel care statea pe scaun in fata casei.
- Ma scuzati, nu am putut sa nu observ ce fericit aratati! Care este secretul dvs. pentru o viata lunga si fericita?
- Fumez trei pachete de tigari pe zi, beau sase sticle de whisky pe saptamana, mananc numai mancaruri cu multa grasime si nu fac niciodata sport!
- Nemaipomenit! Dar cati ani aveti?
- 35!
...luati aminte si nu faceti la fel ca asta...

Doua doamne mai in varsta:
- In ziua de azi tinerii sunt mult mai destrabalati.
- Da draga,ai dreptate...acum ar fi trebuit sa fim tinere!
...ce vise au si babutzele astea...

Doua babe citeau ziarul:
- Auzi tu , zice una , doua babe violate in Ferentari!
- Si noi stam ca proastele in Titan!
... eu nu cred ca citeau ziarul... cred ca se uitau la stirile de la ora 5, pe PRO TV

Beti apa zilnic - este un obicei foarte sanatos

Toti prietenii mei stiu ca sunt distribuitor de produse pe baza de aloe vera de la Forever. Binenteles ca asta nu inseamna ca toata ziua nu beau decat suc concentrat si stabilizat de aloe vera, dar incerc sa particip o data pe luna la seminarii organizate de ei, seminarii din care am invatat o multime de lucruri despre cum sa ne pastram sanatatea sau cum sa ne-o imbunatatim macar.

Cel mai important sfat mi s-a parut acela referitor la consumul zilnic de apa. Pentru un ten luminos, un organism curatat de toxine, pentru organe interne sanatoase care sa functioneze la capacitate maxima... pentru toate astea, exista un singur sfat, foarte usor de urmat: beti zilnic apa... Lucrul acesta se invata, pt ca am auzit multe persoane spunand: Nu am timp sa beau apa... hai nu ma-nnebuni!! Nu ai timp?? Dar ai cumva timp sa te duci la spital pt operatia (cu laser ce-i drept, dar totusi f dureroasa) de pietre la rinichi?

Hai sa ne gandim mai mult la sanatatea noastra si sa incercam sa facem macar un prim mic pas (baby step) spre o viata mai lipsita de griji. Acest pas se poate face f.usor cu ajutorul telefonului mobil sau al emailului, mai precis, cu ajutorul functiei Alarm sau Reminder. In timpul saptamanii, cat suntem la job, este simplu sa ne punem alarma sau un Reminder in Outlook sa sune /sa ne anunte din ora in ora ca trebuie sa bem un pahar de apa.

Despre cantitatea de apa necesara sunt mai multe discutii: unii spun ca trebuie sa bem 2 litri zilnic, altii spun ca nu este nici un studiu relevant care sa demonstreze ca aceasta este cantitatea ideala, dar in schimb s-au efectuat studii din care reiese faptul ca prea multa apa, adica mai mult de peste 4 litri de apa pe zi poate duce la moarte prin "intoxicatie cu apa", datorita faptului ca rinichii refuza sa mai functioneze, apar disfunctii celulare, la nivelul pielii, al inimii, hepatice sau intestinale.

Concluzie: beti apa, dar nu exagerati...

De fapt, in viata, toate lucrurile trebuie sa se faca cu moderatie, indiferent ca e vorba de consumul de apa, shaorma, amandine, vitamine, covrigei, munca, barfe sau sex.

Si referitor la acest subiect, am gasit un articol f. interesant despre consumul de apa, pe care vreau sa-l impartasesc cu voi. Iata-l mai jos!! Se numeste: BETI APA DIMINEATA, PE STOMACUL GOL

In Japonia este foarte popular obiceiul de a bea apa imediat dupa trezire, in fiecare dimineata. Mai mult, testele cercatatorilor au demonstrat valoarea acestui obicei. Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100% pentru urmatoarele boli: dureri de cap, sistemul circulator, artrita, batai puternice ale inimii, epilepsie, grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la organele genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului.

Cum se face?

1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa (aproximativ o jumatate de litru in total)
2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic in urmatoarele 45 de minute.
3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal.
4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic 2 ore.
5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa pot incepe prin a bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare pe zi.

Urmatoarea lista indica numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/controlul/ reducerea principalelor boli:
1. Presiune ridicata a sangelui- 30 zile
2. Gastrita - 10 zile
3. Diabet - 30 zile
4. Constipatie- 10 zile
5. Cancer- 180 zile
6. Tuberculoza- 90 zile
7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile in prima saptamana si incepand din a doua saptamana zilnic.

Aceasta metoda de tratament nu are efecte adverse; oricum, la inceputul tratamentului s-ar putea sa fie necesar sa urinati de mai multe ori . Este si mai bine daca continuati acest tratament ca o activitate de rutina in viata voastra. Beti apa si ramaneti sanatosi si activi.

Se intelege acum de ce chinezii si japonezii beau ceai fierbinte la masa si apa care nu este rece. Poate este timpul sa adoptam si noi obiceiul lor de a bea apa in timp ce mancam!!! Nu avem nimic de pierdut, ci doar de castigat...

Pentru cei carora le place sa bea apa rece, aceste randuri sunt pentru voi! Este placut sa bei o ceasca cu o bautura rece dupa o masa copioasa. Dar s-a demonstrat ca apa rece solidifica mancarurile uleioase consumate, incetineste digestia, iar aceste mancaruri solidificate care reactioneaza cu acidul gastric se vor asimila mai repede decat hrana solida. Datorita acestui fapt se va depune un strat pe intestine si foarte curand, acesta se va transforma in grasime si va duce la cancer. Cel mai indicat este sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa pentru topirea grasimilor.

Banc: soparla si koala

Iata ce efecte are ingurgitarea unei cantitati oricat de mica de alcool asupra creierului: se instaleaza o senzatie de pace, de serenitate, parca nimic nu ne mai poate atinge si nimic rau nu se poate intampla, toate lucrurile sunt frumoase, si...foarte foarte haioase.

Cam asta este povestea bancului de mai jos, care acum nu ma mai da prea tare pe spate, dar cu vreo 2 ani in urma, cand l-am auzit, am ras cu lacrimi si nu mai puteam sa ma concentrez de nici o culoare la treaba, pt ca bancul mi s-a parut excelent... atunci lumea (invidiosii, de fapt) mi-a spus ca eu am capacitatea de a rade si la cele mai proaste bancuri, dar cei ce zic asa ceva nu stiu un singur lucru: eu chiar imi imaginez fiecare scena si fiecare replica dintr-un banc, iar daca cel ce zice bancul mai are si harul de a povesti cu lux de amanunte o anumita scena... atunci hohotele de ras din partea mea sunt garantate.

Dar... iata si bancul cu pricina... dupa cum am spus.... un banc f f reusit cu niste animalute care nu apar in mod normal in bancuri:

Stateau o soparla si o koala intr-un copac... si fumau marijuana...
La un moment dat i se face sete soparlei si se duce la un rau sa bea apa. In rau era un crocodil, si zice crocodilul la soparla:
- "Ce-i cu tine ma, ce esti asa de ametita?"
si soparla ii zice:
- "Io si cu koala stam si fumam marijuana".
Se supara crocodilul si se duce la copac, sa-l certe pe koala. Pleaca crocodilul, ajunge intr-un final, se uita sus la koala, la care koala se uita la el uimit si zice:
- "Cata apa ai baut, fa???"

Superb... absolut superb... fara cuvinte...

Never give up!

Doamne, ce repede trece timpul...parca acum era luna martie, de cateva zile stateam noaptea pe google si cautam "short courses finances"... si tot timpul nu vedeam decat ESE... ESE ... ESE London... si inchideam site-ul pentru ca mi se parea o utopie... un vis frumos... si acum...ma conversez cu tantiile de la facultatea din Londra de zici ca suntem prietene de-o viata... iata ca timpul a trecut si ... AMR-ul la job este 1, iar AMR-ul pt plecarea la Londra este 12... deci peste 2 saptamani, pe timpul asta, eu o sa fiu deja acolo...

Aseara mi-am ales deja si materiile optionale: Fashion Management si Luxury Goods & Management... chiar nu stiu la ce sa ma astept de la chestia asta... sunt f curioasa si nerabdatoare.

De-a lungul timpului, multe persoane au incercat sa ma faca sa renunt... sa ma gandesc la altii... de parca cine stie ce oroare faceam... doar vroiam sa incerc sa fac ceva ce ma atrage mai mult si care sper sa-mi ofere mult mai multe satisfactii decat munca pe care o prestez acum (si pe care o prestez de vreo 9 ani) si care m-a plictisit rau de tot... si nu ma mai pasioneaza... si ma blazeaza... si pe care nu o mai doresc... asa ca... am incercat sa fac ce-i mai bine pt toata lumea: si pt mine, si pt Eva si pt sot... si lista poate continua.

Iata ca nu m-am lasat convinsa sa stau acasa... nu am vrut... si sunt sigura ca am luat decizia cea mai buna. Si sunt foarte fericita ca multa lume m-a incurajat in decizia mea si mi-a dat incredere in mine... adica au fost mai multe persoane care m-au incurajat decat cele care au incercat sa ma convinga sa stau in "banca" mea... ( ce expresie... stai in banca ta... se potriveste f bine cu situatia actuala...hi hi)

Concluzie: pe 23 septembrie, la ora 4: 00 AM o sa fiu in aeroport si o sa-mi urmez visul... si urmatoarea petrecere a lui Columbeanu o sa fie organizata de mine...

BWTC - Bahrain - zgarie-nori alimentati eolian

Acum cateva seri am vazut pe Discovery Channel (din pacate)doar sfarsitul unui documentar super super interesant despre cum au construit arabii din Bahrain 2 zgarie-nori superbi care sunt alimentati in proportie de 15% cu energia eoliana produsa de 3 turbine ce se afla pozitionate pe poduri suspendate ce unesc cladirile intre ele. Turbinele au diametrul de 29 de metri si au fost puse in functiune oficial pe data de 8 aprilie 2008. Cladirea mi s-a parut absolut geniala si mi-am propus sa ma documentez mai mult.

Am aflat ca se numesc BWTC, adica Bahrain World Trade Center, ca sunt construiti in capitala tarii, adica in Manama, ca au o inaltime de 240 m, 50 de etaje. Cele 3 turbine sunt indreptate catre nord, pt ca din aceasta parte bate vantul, adica dinspre golful Persic. Energia pe care o dezvolta cele 3 turbine este de pana la 1,3 MWh pe an, putere ce ar putea sa alimenteze 300 de gospodarii, timp de un an.

Minunate cladiri... ma intreb cand o sa mai vad si eu la noi in tara turbine eoliene... stiu ca era una care se vedea de pe centura Ploiestiului, dar nu am mai vazut-o functionand de mult... pacat...

Bravo lor, celor din Bahrain, ca si-au pus mintea la contributie si au reusit sa realizeze acest superb complex... le doresc La mai mare!

Ultima carte citita

Cu 3 zile in urma o colega mi-a dat sa citesc o carte care pot sa spun cu mana pe inima ca mi-a schimbat cu 180 de grade modul in care am gandit pana acum(sper doar sa nu uit prea repede invataturile pe care le-am adunat din ea, ca eu asa fac tot timpul). Este vorba despre cartea The Secret, scrisa de Rhonda Byrne, in colaborare cu o multime de specialisti, doctori, oratori si profesori. Cred ca au fost alesi pe spranceana, cei mai "cu har" oameni cu putinta, pentru ca rezultatul final este absolut minunat. Nu mai vroiam sa o las din mana pt ca eram curioasa sa vad despre ce este vorba... si cand am aflat ca Secretul este de fapt un lucru f simplu care se numeste :LEGEA ATRACTIEI m-am mirat cat de simplu si usor se pot face lucrurile daca stii sa gandesti pozitiv si sa atragi spre tine fortele Universului.

La sfarsitul cartii scrie cate un pic despre fiecare dintre cei care au ajutat-o pe Rhonda sa realizeze aceasta carte si mi-a facut o mare placere sa-l descopar printre colaboratori pe John Gray, doctor in filozofie, autorul delicioasei carti "Barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus", bestsellerul nr 1 in domeniul relatiilor din ultimul deceniu. Cartea lui am citit-o intr-un moment in care relatia mea cu partenerul cu care eram deja de 4 ani deja ajunsese intr-un punct mort, certurile faceau parte din meniul zilei, mi se parea ca doar se face ca nu intelege anumite lucruri, asa ca dupa ce am citit cartea am reusit sa resuscitez relatia, care a mai durat inca 2 ani. Mie personal mi-au placut la nebunie dialogurile haioase si modul in care explica el in carte limbajul martienilor si ale venusienelor. O carte super haioasa in care este imposibil sa nu va regasiti si voi.

A mai participat la realizarea cartii The Secret si Jack Canfield, cel care a adunat si a pus cap la cap minunatele povestiri din seria Supa de pui pentru suflet.Toate cartile din aceasta serie sunt f f reale, calde, poate chiar prea lacrimogene(dar asta pentru ca sunt adevarate, nu inventate si romantate), dar toate au capacitatea de a ne umaniza un pic cu povestile frumoase pe care le aduc in sufletele noastre. Eu am citit Supa de pui pentru suflet de mama chiar cand eram insarcinata, pt ca mama mea a vrut sa-mi faca o surpriza si pot sa spun ca a reusit din plin. Povestioarele din carti mi-au incalzit sufletul, care atunci era destul de impietrit, iar serile in care eram singura in casa au fost alinate cu mare succes de povestirile din acest gen de carti. Am mai citit si Supa de pui pentru sufletul indragostitilor, Supa de pui pentru suflet de copil, Supa de pui pentru suflet... mi-au placut la nebunie absolut toate si nu reusesc sa spun daca e vreuna favorita mea. Toate si-au facut treaba si mi-au hranit sufletul. Toate mi-au placut!!

Dar, sa revenim la The Secret: cartea este inaltatoare, cu o grafica superba si, pe mine (desi credeam ca sunt destul de optimista) chiar m-a facut sa deschid ochii mai bine si sa-mi dau seama ca intotdeauna este loc pentru mai bine. Am inceput deja sa aplic tehnicile de recunostinta pe care le-am invatat din carte si o sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor.

Summer Slam (doar pt.pasionati) - partea I

Joi seara a fost o seara magnifica pt iubitorii de wrestling(asa, ca mine). Toata lumea aputut sa vada pe Sport.ro o transmisie din Cleveland, unde a avut loc marele eveniment al verii, numit Summer Slam, la care au participat peste 15.000 de spectatori. La aceasta intalnire posesorii de centuri le pun in joc si se lupta cu cei care si-au castigat acest drept. In general luptele sunt intre cei mai tari dintr-o anumita categorie, adica "la creme de la creme".

A fost o seara minunata si plina de suspans pt ca am asteptat cu nerabdare meciul dintre The Undertaker si Edge, denumit de Vicky Guerero, sotia celui din urma :Hell in a Cell.

Primul meci a fost intre MVP (prescurtarea de la Montel Vontavious Porter) si Jeff Hardy. Trb sa recunosc ca favoritul meu dintre cei doi este Jeff, pt ca e f tinerel, are vreo 31-32 de ani, tot timpul are parul colorat in diverse culori, isi face codite si tot felul de chestii dragutze in cap si arata f f bine si la fizic. Din pacate, a mancat bataie de la MVP pt ca la un moment dat a intrat Shelton Johnson in ring, Jeff a fost distras, iar MVP a profitat de situatie si a reusit sa-l tina imobilizat la podea cat timp arbitrul a numarat pana la 3.... pacat.... sper doar ca Jeff sa mai aiba ocazia sa-si ia revansa.

Urmatorul meci a fost un meci intre 2 echipe mixte; cele doua centuri de campioni au fost puse la bataie de Mickie James, campioana la femei si jamaicanul Kofi Kingston, iar aspirantii au fost glamazoana Beth Phoenix si italianul Santino Marella. Vai...Trebuie neaparat sa vedeti clipul de intrare al lui Marella... va cracanati de ras: incepe cu italianul conducand un Ferrari rosu, apoi urmeaza o imagine cu o farfurie cu spaghetti si pe fundal se vede steagul Italiei...fondul sonor cuprinde o ineptie de-a lui Marella, care spune: Only great things comes form Italy.... daaaa.... cata modestie, ce sa mai povestim. Acum am avut un soc cand l-am vazut, ca si-a lasat sprancenele sa creasca pana s-au unit... el zicand ca este un semn al inteligentei... eu ma cam indoiesc, dar ... anyway... sa nu alocam prea mult spatiu pt Marella, pt ca mai avem multe Superstaruri in asteptare.

Deci...meciul incepe... toti cei 4 sunt in ring, Marella se hotaraste ca el incepe, dar si-o ia repede in bot de la Mickie James, care ii aplica un drop-kick si il lasa lat. Beth face repede tag-ul, adica il atinge pentru a putea avea dreptul de a intra in ring si de a se lupta.Eh... cert este ca pana la urma cei doi au pierdut centurile in favoarea glamazoanei si a italianului, care, de fericire, a sarit in carca ei, iar aceasta i-a facut jocul pana la capat si l-a dus pe umeri pana la vestiare, spre deliciul spectatorilor.

Cel de-al treilea eveniment al serii a fost aparitia in ring a lui Sean Michaels, alaturi de frumoasa, as putea spune chiar superba lui nevasta, Rebecca. Femeia arata demential, desi avea o simpla pereche de blugi si un blazer lung, din fas negru, strans la mijloc cu un cordon, dar se vedea ca are niste picioare lungi superbe, ca de Barbie, parul lung si blond ii atarna frumos de tot pe spate, usor ondulat, dar avea un machiaj super finutz si f misto realizat din care doar ochii ii ieseau in evidenta, fiind machiati in genul "smokey eyes". Era f emotionata, se vedea ca e trista pt ca avea lacrimi in ochi si il tinea strans de mana pe d-l Wrestlemania, supranumit si Heart Break Kid. Toata sala era in picioare si multi aveau bannere pe care scria H B K, ceea ce mi s-a parut super dragut.

Sean Michaels si-a inceput discursul spunand ca e prima oara in viata lui cand ii va asculta pe doctori si se va retrage din wrestling, pt ca are deja probleme cu vederea, dar ca au inceput sa-i revina si vechile probleme la genunchi si la coloana pe care le ignorase in ultimul timp... pana aici... toate bune si frumoase, doar ca in mijlocul discursului emotionant se aude deodata melodia de intrare a lui Chris Jeriko. Acesta intra nervos in ring, il sageteaza cu privirea pe Michaels, se aseaza in fata acestuia, ca un cocos si il priveste de la o distanta de 5 centimetri, incepand sa-i spuna sa nu fie las si sa recunoasca in fata tuturor ca de fapt Chris este motivul principal al retragerii lui... iar Michaels, calm, ii raspunde ca ... da... el este motivul pt care renunta la lupte, adaugand spre consternarea lui Chris ca niciodata acesta nu va putea sa se ridice la nivelul lui, adica a lui Sean Michaels... Orbit de furie si suparat de replica usturatoare a lui Michaels, Jeriko isi ia avant si ii trage lui Michaels o mare bucata in fata.... problema este ca nu stiu cum dreaq se face, dar asta se fereste, iar Rebecca incaseaza in plina figura pumnul lui Jeriko, prabusindu-se ca o baliga....blonda, ce-i drept...scene destul de tragice... asta e cazuta pe jos, in mijlocul ringului, Michaels e innebunit de furie, dar ii tremura si mainile de ingrijorare... bine ca dupa cateva secunde Rebecca a inceput sa-si miste usor degetele de la o mana... faza mai tare este ca si Jeriko parea destul de ingrijorat, adica e clar ca nu vroia sa o cafteasca pe biata femeie, dar asta e...pleaca miseleste in vestiare si nu mai apare pana la sfarsitul serii.

Crimele din Midsomer

De ceva timp, mai exact, de vreo 4 - 5 ani incoace, am descoperit ca imi plac foarte mult filmele politiste, dar nu neaparat cele de tip hollywoodian, ci filmele un pic invechite, care te duc initial pe piste false si in care politistii au nas de copoi, facand niste legaturi remarcabile intre diverse evenimente relativ disparate; nu imi plac in mod deosebit filmele in care pt prinderea unui criminal se fac analize ADN asupra unui fir de par amarat, gasit intr-o masina, intre schimbatorul de viteze si marginea covorasului de pe jos(cum dreacu de l-a vazut frate acolo?daca era de la pisica victimei? cum mai rezolvau cazul?) sau arata imagini socante cu cadavre grotesti, ce imi fac firele de par de pe ceafa sa se ridice... si sa aprind lumina in camera... de frica...


Ma pasioneaza mai mult gandirea simplista prin care se analizeaza un muc de tigara aflat intr-o scrumiera, pe o masuta de cafea veche de 100 de ani, sculptata in lemn de nuc, aflata intr-o sufragerie decorata in stil englezesc, cu canapele si fotolii vechi, cu huse inflorate; mi se pare super tare cand detectivul retine nuanta de ruj de pe filtrul tigarii si... dupa vreo 40 de minute de film, se intampla sa revada aceeasi nuanta de ruj pe buzele unei super lady, care intamplator avea cel mai tare alibi, dar care se afla la nu stiu ce petrecere simandicoasa... si iata ca detectivul face legatura si gata!...prinde criminala... bine... ce am scris eu aici nu am si vazut in vreun film, dar era doar asa, un exemplu nevinovat.



Printre favoritele mele se numara serialul englezesc Midsomer Murders, difuzat in fiecare sambata si duminica, la ora 18:00 pe Hallmark Channel. In 2007 s-a turnat deja seria a 10-a, in care inspectorul-şef Tom Barnaby (John Nettles) revine împreună cu frumuselul si tinerelul detectiv sergent Dan Scott (John Hopkins ) pentru a elucida întâmplări sinistre, crime si mistere din mirificul peisaj rural din Midsomer. Acestia reusesc sa descopere o realitate dura, in care planeaza primejdia si moartea, dincolo de imaginea fabricata, idilica si calma, de ilustrata de vacanta a vietii de la tara.



Imi place sa cred ca toata povestea asta a mea cu plecarea in Anglia a avut si un pic de ajutor cosmic... glumesc, desigur, dar trebuie sa recunosc ca mi-ar placea tare mult sa ajung si prin partile rurale ale Regatului Unit, mai precis, tare as vrea sa vad live locurile incarcate de mister din serial. Din pacate, am aflat din Wikipedia ca sunt doar niste decoruri si ca Midsomer County nu exista cu adevarat, dar filmarile au fost facute in Long Crendon - Buckinghamshire, in Waddesdon Manor - Waddesdon - Buckinghamshire si in Wallingford - Oxfordshire; asa ca, daca o sa am drum pe acolo sigur o sa ma duc sa vad si niste castele vechi, in stil englezesc, construite din piatra innegrita de timp, cu gradini pline de flori multicolore si alei umbrite de copaci batrani.

Nu va spun mai mult, decat ca, de obicei, se intampla cam 2-3 crime, iar criminalul este de fiecare data persoana care apare la inceputul episodului f f nevinovata si care, de cele mai multe ori, se face chiar ca nu o cunoaste pe victima.

Vizionare placuta tuturor si sa va ganditi la mine cand o sa va uitati la serial.

PS. imi placea si Colombo, cand il difuzau, dar in America nu am ajuns inca...:(

Despre Wrestling...asa, ca fetele

Acest post(ca asa am citit eu ca se numesc articolele astea pe care le scriu bloggerii si le posteaza) este dedicatie speciala pt fosta mea colega de la dept de plati externe din cadrul UPA, Daniela Cojocaru... si asta pt ca a fost si inca este singura persoana cu care mai pot sa discut si eu un pic despre wrestling... de fapt, mai degraba despre wrestleri...de acum incolo numiti pe scurt si mai pe romaneste - Luptatori.

De mult aveam in cap acest subiect pt ca multa multa lume chiar nu intelege wrestling-ul si nu stie exact cu ce "se mananca"... si ma gandeam ca este totusi nevoie de ceva informatii proaspete aici pe blog, ca doar nu o sa scriu ce mananc la pranz sau daca mi-am baut cei 2 litri de apa pe ziua respectiva. Site-ul pe care pot intra curiosii este http://www.wwe.com/superstars/. Este cel mai complet si actualizat site, dar la fel de bun este si http://www.sport.ro/, desi acolo o sa vedeti mai multe dive, decat luptatori. Ma rog, si meciurile intre femei sunt haioase, dar parca nu au stralucirea celor dintre barbati...parerea mea...stiu ca unii sunt chiar innebuniti dupa "cat-fight"...

Am ales pt inceput doar sa-i enumar repede-repede pe luptatorii mei favoriti: zapacitul John Cena, musculosul Batista, linciurosul, dar totusi simpaticul Triple H, blondutzul Chris Jericho, superbul CM Punk, absolut minunatul Jeff Hardy, interesantul Mr.Kennedy, dar o sa va informez pe parcursul blogului si cine cu cine se mai bate sau ce echipe iesite din comun s-au mai facut (ultimul exemplu de echipa neasteptata: John Cena si Batista - doi dintre favoritii mei).

Binenteles ca nu o sa-i uit nici pe luptatorii care nu-mi plac deloc... ma refer mai mult la fizic, pt ca nu ma consider eu in masura sa le analizez prea profund stilurile de lupta sau tacticile adoptate... dar am si eu antipatiile mele si o sa incepem cu italianul care se crede un adevarat playboy- Santino Marella, continuam cu "mortul viu" Undertaker si fratele lui, Kane, umflatul de Umaga, batranul si expiratul Shean Michaels, nasparliul JBL, nebunul care te fulgera cu ochii - Randy Orton, oribilul cu dintii galbeni Snitsky, super enervantul englezoi William Regal, ingrozitor de marele Big Show, flocosul de Carlito, oportunistul Edge, hidosul indian The Great Khali, irlandezul Finley, insotit intotdeauna de piticul Hornswoggle, care de curand am aflat ca este de fapt chiar fiul lui, Jim Morrison, pt ca nu-mi plac barbatii care poarta haine lungi de blana si... cred ca e de ajuns pt inceput...prea multe nume...

Deci... concluzie: toti cei de mai sus fac parte din categoria Superstar-urilor din Wrestling; toti au avut sau inca mai au cate o centura pe care o pun in joc din timp in timp, astfel incat sa avem si noi, telespectatorii, la ce sa ne uitam...Si cel mai misto este ca sunt create in mod magistral anumite conflicte intre luptatori, astfel incat luptele sa fie f f palpitante.

Despre astfel de conflicte o sa va mai povestesc eu cat de curand pt ca vreau pt moment sa va fac curiosi si sa cautati pe google fiecare dintre numele celor de mai sus.

Patrice - Soul Storm

Hi hi hi ... abia astept sa vad cum este totul in noua casa ... de fapt ma intereseaza mai mult altceva...oare o sa pot sa ascult muzica la maxim? M-am indragostit rau de tot de Patrice (mai exact de vocea lui... asta ca sa fie mai clar :)) - am auzit ca este nepotul lui Bob Marley....hmmm... aschia nu sare prea departe... cica tot albumul lui este absolut superb... pt moment mie imi place doar o melodie, dar pot sa spun ca melodia asta imi incepe ziua, le innebuneste pe fetele mele de la servici si imi incheie ziua.... deci... cautati-o ... se numeste Soulstorm (sau Soul Storm - am gasit-o pe net in ambele variante).

Am mai jos si cuvintele, pt cine se va indragosti iremediabil de aceasta melodie... asa cum am patit eu...

Verse
Now we're walking down an alley
No I'm talking spiritually
We got one eye on the future
And the other on our money
And all our feeling goes dead
When we switch on that channel
So over fed with the terrible flannel
Try to switch off my head
Use my soul instead
So I'll get ahead of these things
I said

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere

Verse
I was taught that talk is cheap
And I have learned that love is deep
God gave me my soul to keep
So I talk love a whole big heap
And I will not point a finger
For it is timeless and will linger
I keep my own words down so I won't drown
Repeat one more time and don't hinder

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere (2x)

Verse
Some people might be wondering
Is his head in the clouds and no ground under him
What the so and so's he on about
So I'll just break it down down (no doubt)
I got up out of bed one misty morning
Found myself sitting there and brainstorming
About how to be true without being corny
Do some soulsstorming
Must be the benefit of the global warming
I realised that there ain't no harm in
Planting soul and a little farming
Do some soul farming

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere (4x)

(http://www.onlylyrics.com/)

Enjoy!!