Joi - 11 decembrie - Ce teapa mi-a tras seful!

Of, dupa ce ca am stat aseara pana la 2 noaptea ca sa printez toate raspunsurile primite la chestionare (pt ca nebuna de Jane le vrea in dosar, adica in Research file), azi a trebuit sa ma trezesc la 8, deci dupa doar 6 ore de somn... Iar incep sa-mi amintesc cum era la servici, adica trezit obligatoriu la ora fixa pt ajungere la birou la ora fixa... asta e! Eu am vrut-o!

Deci, machiata un pic de tot si in mare graba, am pornit spre servici. Abia trecusem de Angel Station si ma asezasem si eu pe un scaun, cand simt ca imi vibreaza jaful de telefon cu cartela de UK... curioasa sa vad cine e asa matinal am un soc cand citesc sms-ul: seful imi spune acum, la 9:40, ca Melissa nu vine azi, ca el e la o intalnire pana la ora 11:30 si ca sa vin abia atunci la birou. Of, asta chiar ca nu o asteptam... dar, ca de obicei, tot raul spre bine... m-am oprit la fast-food-ul de langa usa biroului, chiar la masa de la geam, ca sa vad cine intra, cine iese din cladire, mi-am luat o briosa si o ciocolata calda si m-am apucat sa numar raspunsurile la chestionarul cu blanurile, ca le carasem pe toate cu mine ca sa le dau gaura, ca eu aici nu am gauritor de hartii... sincer, chiar nu m-am gandit sa-l iau pe ala de acasa...

A fost bine ca Mark a intarziat pt ca am avut timp de la 10:00 la 11:40 sa ma ocup doar de proiect, de fapt, doar de chestionare... Mai naspa era ca fast-food-ul ala era mare cat o garsoniera din Ferentari si eram un pic ingrijorata de faptul ca toate hainele mele or sa miroasa f tare a mancare, poate atat de puternic incat nici macar parfumurile de la FM sau cel de la Forever sa le poata acoperi. Acolo se gateau numai bunatati super super calorice, numai english breakfast cu carnati, bacon, omleta, oua ochiuri, fasole, cartofi prajiti si chiar diverse tipuri de hamburgeri. Asa ca, miros era din plin...

Dar ingrijorarea mea s-a spulberat cu un telefon primit de la Mark in care imi spunea ca si-a terminat intalnirea, dar ca se simte f rau si vrea sa se duca acasa, deci asta ma sfatuieste si pe mine sa fac. Normal, ce sa fac? M-am dus acasa rapid si m-am pus pe scris la proiect. Asta trebuia sa aiba 2500-3000 de cuvinte, doar ca la ora 3 dupa-amiaza eu aveam doar 96 de cuvinte. Nu ca mi-ar fi lipsit inspiratia, dar am pierdut o groaza de timp incercand sa aduc diverse imbunatatiri la ceea ce deja aveam, iar apoi m-am plictisit si m-am apucat sa fac un pic de ordine in camera, pt ca maine vine Edy...

Abia la ora 5 m-am decis sa-mi reiau munca la lucrare, asa ca am inceput sa scriu de zor. Era bine sa lucrezi din nou singur, de capul tau, pt ca desi si proiectul asta era de grup, adica trebuia sa lucrez eu si Ayesha la el, de ea nu mai stiam nimic de vinerea trecuta, luni nu venise la examen, marti nu raspunsese la mobil, miercuri nu raspunsese la sms, asa ca m-am decis sa nu o mai astept, ci sa ma apuc de proiect, sa scriu mai mult de 2000 de cuvinte, iar restul sa o rog sa faca ea. Si bine am facut, pt ca Ayesha a raspuns abia la 1 noaptea, ca o sa se ocupe, dar ca maine la prezentarea proiectului final nu o sa poata veni pt ca se duce la Birmingham, la festivitatea de absolvire. Ah, ce m-am bucurat! Am aberat eu acolo cat am putut, iar apoi i-am trimis versiunea mea cu rugamintea sa aduca ce imbunatatiri vrea ea.

Altceva important nu am facut... Ah, ba da! Am incercat sa-l sun pe sefu' si sa-i spun ca maine vine sotul meu si ca trebuie sa ma duc sa-l iau de la gara Victoria. I-am lasat un voice-mail pe care sper sa-l asculte repede si sa-mi raspunda si mai repede, ca sa am timp sa-l anunt si eu pe Edy, care stie ca o sa vina singur, cu bus-ul 38, de la Victoria la Dalston Junction... iar de acolo are harta de pe Google Earth si ar trebui sa se descurce...

Dar ce naspa! S-a facut aproape 2 noaptea si nu am nici un raspuns de la sefu'. Si, dupa cum am invatat pe propria piele, la propria nunta, cand cineva nu-ti da nici un raspuns, de fapt inseamna NU. Hmmm... nu prea imi convenea mie situatia asta pt ca aici, in Londra, ai sanse 90% sa te ratacesti si in jurul blocului... ma rog, o sa-l mai sun si maine pe la 9:30, din busul 73, pt ca trece prin jurul biroului nostru, dar apoi se duce la Victoria Station... deci inca mai am sanse...

Acum ma duc la nani... maine urmeaza o zi mare: prima zi a lui Edy aici si ultima zi de scoala... abia astept!