duminică, 14 decembrie 2008

Miercuri - 10 decembrie - Din nou, pt prietenii mei dragi


Ah ce naspa e cand plangi prea mult si ti se umfla pleoapele... sau cel putin eu asa patesc... azi a trebuit sa ma machiez cand am ajuns la birou pt ca fata mea arata ingrozitor... eram inca ingrozitor de suparata si botoasa, dar noroc ca sefu'e atat de haios si dezinvolt ca mi-a disparut si ultima umbra de tristete din suflet si din cap. Am inceput sa ma concentrez pe activitatea pe care o am de facut la servici, pt ca azi a fost prima zi normala de lucru.

Am inceput-o cu niste mari tablouri care aveau nevoie de o reasezare a pozelor din interior, asa ca mi-a facut mare placere sa le aranjez eu. De multe ori ma intreb, oare asta chiar e munca? Se poate ca munca sa fie asa de placuta incat nici macar sa nu ai tentatia de a te uita la ceas? Se poate sa uiti si de mancare si de bautura? Ei, se pare ca da, pt ca eu asa am patit.

Azi am avut de revizuit niste locatii de nunta cu care firma lui Mark are niste contracte de colaborare sau asa ceva. Fata care fusese inaintea mea acolo nu apucase sa le termine, asa ca le-am facut eu. A fost f misto, iar nu pot sa dau detalii, dar cred ca va puteti imagina si voi ce stare de spirit ai cand te uiti la hoteluri de lux, la sali de bal, la piscine, parcuri sau gradini botanice in care se pot oficia casatorii.

Am plecat apoi la 5 si m-am indreptat spre sala de sport pt ca stiam ca doar acolo pot sa-mi vars nervii acumulati seara trecuta. M-am intalnit cu Alexandra in holul salii de sport si ne-am pus pe treaba. Am facut cele 18 minute de eliptica, cele 18 de bicicleta, am vaslit cei 1500 m in mai putin de 9 minute, dupa cum zisese David, apoi m-am dus si mi-am facut cele 3 serii de cate 15 ridicari de greutati cu bratele, apoi cele 3 serii de cate 15 abdomene, cu greutati de 25 kg, iar apoi, destul de supta de energie, am facut si 20 de bazine. Ne-am relaxat apoi la sauna, la jacuzzi si la steeming room si parca toti nervii mei s-au risipit.

Abia asteptam sa ajung mai repede acasa si sa-mi verific mailul pt ca aseara, cu ultimele puteri, trimisesem un email tuturor prietenilor mei, in care ii rugam sa ma ajute sa fac si eu un sondaj de opinie in ceea ce priveste blanurile si obiectele din piele. Raspunsurile tuturor, gandurile bune si simplul fapt ca si-au facut un pic de timp sa ma ajute si pe mine cu chestionarul, au fost de ajuns sa ma bine-dispuna si sa-mi dea putere sa continui treaba si la ultimul proiect, cel pt Trends Forecasting.


Si pt ca am promis posteritate in blogosfera, fac si eu ca la Oscaruri, si incep a multumi tuturor prietenilor mei pt ajutorul pe care mi l-au oferit: Multumesc ca existati!


In ordinea relativ-cronologica a primirii raspunsurilor trebuie sa le multumesc personal urmatoarelor persoane: nasei mele, Cristina, surorii mele, Adina, Vali, fostul meu coleg de la Citi, Catalina, acum la Piraeus Bank, dar in trecut, fosta mea colega de la deschideri de cont din Citi, mamei mele, Domnica, care nu are nevoie de alte prezentari, Alina, iubita lui Spidica, colegul meu de generala si de liceu, Andreiasul, vecinul de la parter din copilaria mea, Sandi, Simoneta, Ioana P si Alinutza, Ralu, Ioana A si Iolanda, simpaticele si scumpele mele colegele mele din UPA, Danutz, Diana, Slava, Marian, Dana, Feli, Adriana Matzu, Ana Maria, Liviu toti sunt fosti colegi dragi de liceu, acum unii dintre ei chiar proaspeti parinti ai unor copilasi superbi si dulci, Clauditza, tot fosta colega din Citi si partenera de-a mea la dantzuielile din Terminus, Andreea, vecina mea de la et 1, care mi-a dat chiar doua raspunsuri la formular, cel de-al doilea fiind completat de mama ei, d-na Rovena, Julie, nasa de botez a Evei mele iar ultimele, dar nu in ultimul rand, trebuie sa le aduc multumiri colegelor mele de facultate de aici, adica Maria Giulia (traiasca Italia!), Elif (din Turcia), Milk (din Thailanda), Mikos (din Olanda - pe el inca sunt suparata, dar tot i-am trimis chestionarul si vad ca a avut bunul simt sa raspunda, deci l-am iertat).


Cum era si de asteptat, singura care s-a facut ca nu vede emailul de la mine sau care era prea ocupata sa raspunda a fost Izabela... deci nu m-am inselat in privinta ei... e un om de nimic...


Dar acum nimic nu mai conteaza! Trecutul e trecut, viitorul o sa fie, trebuie sa traim in prezent... asa ca acum tocmai mi-am printat raspunsurile tuturor, ma bucur ca am niste raspunsuri frumoase, colorate cu multe culori, bifate cu diverse forme, asteriscuri, stelute sau alte minuni...Sunt f f incantata si deja am uitat cat de trista si amarata am fost ieri. Acum sunt f fericita pt ca am primit ajutor de la prietenii de acasa si sunt pregatita sa incerc ca macar ultimul raport sa iasa perfect.


Vineri o sa am raspunsurile tuturor si o sa scriu rezultatele si aici, pe blog. Momentan nu am inceput sa scriu nimic la ultimul proiect, dar am ales poza de pe prima pagina: o nurca purtand o haina de nurca (sau daca nu e nurca, oricum e o rozatoare cu blana pretioasa...)

Cam atat pe ziua de azi. Comparativ cu ziua de ieri, azi a fost minunat... picioarele nu ma mai dor asa de tare, in special multumita masajului cu crema verde de la Forever, la job a fost misto, scoala nu am avut, am avut in schimb timp sa ma duc la sala, sa dau acolo toti nervii afara, in timp ce inotam in piscina sau pedalam la bicicleta, iar abia acum imi dau seama ca nu mai e decat o zi si o sa vina si sotul meu drag la mine... Acum realizez ce inseamna sa te concentrezi prea mult pe o singura chestie... pierzi din vedere alte lucruri, mult, mult mai importante, precum familia si prietenii.
Deci postarea de azi de pt voi, dedicatie speciala pt toti cei care m-au ajutat. Va salut de aici, de la departare si va multumesc inca o data.
Corina

Niciun comentariu: