Luni - 8 decembrie - prima zi la munca + examen + Christmas Party

Si daca tot m-am culcat la 7 seara, normal ca trezirea de dimineata a fost pe la ora 3 ... Am mai stat si am mai citit din cursuri pana pe la 7 si ceva, iar apoi m-am pregatit de prima zi de job. Iar a inceput interminabilul proces de alegere a hainelor, a pantofilor, a parfumului, a culorilor machiajului, intinsul parului...off...intr-un sfarsit am terminat de aranjat si m-am dus catre statia de 73. Naspa cand pleci de dimineata la servici...pt ca impreuna cu tine mai pleaca cateva mii de alti fericiti... iar unii reusesc sa ia 73-ul de la capat si mai stau si jos... ma rog, eu nu am prins loc liber pe scaun, dar macar eram fericita ca am intrat in el. Abia in Angel s-a dat jos jumatate de autobuz pt ca e prima statie de metrou din zona.

Dupa vreo 40 de minute am ajuns si la Comunity College Hospital, de unde m-am dus usor pe jos pana la servici. M-am gandit sa vin si eu ca o doamna la servici, cu un pahar d-ala de hartie in mana, plin cu ciocolata calda, asa ca m-am oprit la un Subway si mi-am luat o ciocolata calda si o sticla cu apa.

Ajunsa intr-un final la job mi-am luat in primire biroul, laptopul, telefonul, noua adresa de email si am inceput sa vad si eu cum stau lucrurile pe acolo.

Primul lucru pe care a trebuit sa-l fac a fost sa merg cu colega mea, Melissa, asistenta lui Mark, sa livram niste felicitari de Craciun. Mare branza! Ma gandeam eu, sictirita... ce mare rahat sa mergi si sa livrezi niste hartii. Dar dupa o ora de mers rapid printre stradute intortocheate, cu pantofiorii mei de lac, nou-nouti, deja simteam ca imi vine rau. Incepuse sa ma intepe apendicul, asa ca la un moment dat i-am propus Melissei sa ne despartim si sa ne impartim intre noi felicitarile. Ea s-a dus in Covent Garden, iar mie mi-a ramas Picadilly, Regent Street si Oxford Circus. Mi-am cumparat o carticica cu toate strazile si stradutele din Londra, adica de la A la Z, ca asa se numeste si carticica. Am fost f incantata de ea pt ca m-a ajutat f f mult. Dar, inainte sa-mi incep partea mea de livrari, m-am dus intr-un magazin de incaltaminte si mi-am cumparat o pereche de cizmulite, ca eu cu tocurile alea nu mai puteam sa merg. De fapt nu stiu daca tocurile erau de vina, pt ca sunt relativ mici, vreo 3-4 cm, dar ma dureau picioarele de la pantofi de simteam ca mor, abia mai mergeam. Nici cizmulitele nu au fost mai bune, pt ca tot noi erau si ele si imi strangeau destul de tare labele, dar macar nu aveau tocuri. Asa ca de la ora 11 la ora 15 n-am facut altceva decat sa livrez felicitarile. Chiar am vazut una dintre ele(de fapt, toate erau la fel) si mi-a placut la nebunie. Era de fapt o felicitare cu una dintre miresele careia Mark i-a organizat nunta, o miresica tanara, de vreo 22 de ani, care s-a maritat cu un fotbalist si au avut o nunta extraordinara, cu sute de invitati si mii de lire investite. Dar felicitarea o arata doar pe miresica intr-o rochie de la Vera Wang, care nu costase decat vreo 10.000 lire. Tipa tocmai se admira in oglinda, iar Mark ii aranja trena. F f misto ideea de felicitare de Craciun. Am aflat ca seful este un perfectionist, tipicar, asa ca o sa incerc pe cat posibil sa-i fac pe plac cu toate maruntisurile.

Bun, pe la ora 15:00 i-am trimis un sms Melissei si i-am zis ca nu ma mai intorc la birou, ca am examen la 5:30 si ma duc la facultate. Toate bune si frumoase, asteptam linistita un bus spre Hyde Park Corner, cand.... imi suna telefonul. Era seful, care ma ruga sa incerc sa ma intorc ca mai are ceva de lucru pt mine. Asa ca iata, in prima zi de munca, deja i-am umplut frigiderul de carne macra. Ce naiba sa fac? I-am zis ca vin, ca sunt in Oxford Circus si ca sper sa ajung in 30 de minute. M-am chinuit sa merg pana la birou, pt ca deja nici nu-mi mai simteam talpile si degetele de la picioare de durere, abia am urcat treptele pana la et.3, dar in sfarsit am ajuns. Deja se facuse ora 4 si eram f curioasa cat mai avea de gand sa ma tina la birou, mai ales ca la 5:30 trebuia sa fiu la facultate. Am ramas siderata sa aflu ca ma chemase la birou doar ca sa-mi mai dea o punga cu felicitari care trebuiau puse la posta... iar posta se afla la 3 stradute mai jos de noi, exact pe directia mea spre facultate. Sa-mi bag picioarele daca nu mi s-a parut absurd... intorci un om din drum doar ca sa-i dai un rahat de plicuri sa le puna la cutia postala. Dar ce? Cutia aia se muta de acolo? A doua zi la 10 oricum eram la birou. De ce nu se putea sa le punem la cutia aia nenorocita in ziua urmatoare, adica marti? Ma rog... cam asta e treaba cu oamenii cu idei fixe. Mi-am bagat picioarele, mi-am luat la revedere, am luat punga cu felicitari si m-am dus linistita spre facultate. Cam asa s-a derulat prima zi de servici: alergatura, degete insangerate, bataturi si basici, dar totusi un pret mic pt placerea pe care am avut-o cand vedeam fetele oamenilor care primeau felicitarile de Craciun, toti, care mai de care mai amabili, mai zambitori, mai primitori...Am avut ocazia sa vad unde este sediul Vogue, Grazia, sa intru in holul unor hoteluri de lux, sa vizitez magazine de haine barbatesi sau femeiesti de lux, magazine in care ti se deschidea doar dupa ce sunai la usa, am vazut stradute vechi, care mi-au adus aminte de Bleak House, de Dickens. Dar, una peste alta, consider ca m-am descurcat bine si sunt din nou f multumita de mine.

Sa va spun sincer, deja uitasem si de examen si de tot. Am ajuns sontac-sontac la Oxford Circus, am luat un bus spre facultate si apoi, cu 10 minute intarziere, am inceput si examenul. Mi s-a parut ok, desi ideea de "open book exam" pt mine era noua. Eu zic ca m-am descurcat bine si sper sa nu fii scris prea multe balarii pe acolo.

Apoi, dupa 3 ore, la 8:30 a inceput petrecerea de Craciun jos, la Il Bottaccio, vecinii nostri de la nr.10. Ne-am adunat cu totii acolo, am baut 5 cupe de sampanie, motiv pt care am reusit sa dansez cu fetele pana la 1 noaptea. A fost fun, mai ales ca stiam ca pe unii dintre colegi o sa fie ultima data cand ii mai vad. Nu mai aveam decat prezentarea pt Juan, iar el oricum ne impartise in doua grupe, asa ca nu mai aveam ocazia sa-i vad decat pe cei care urmau sa prezinte odata cu noi. Si... cum stateam noi asa, mai dansam un pic, mai radeam un pic, deodata Izabel se gaseste sa-mi spuna, intr-un moment de luciditate, ca Juan a zis ca noi o sa prezentam maine proiectul, in loc de joi... Eu, sa lesin, nu altceva... Prezentarea noastra nu era gata, Mikos nu-si facuse nici pana azi partea, nu trimisese nimic nimanui, partea lui Akoran era ca dracu, Izabel o tinea pe a ei, cu titlul ei de cacat, iar eu nu vazusem inca nimic terminat si pus cap la cap, pt ca treaba asta trebuia sa o faca Izabel, iar ea nu catadicsise sa faca asta pana azi... Ma rog, am sperat ca se vor pune lucrurile pe picioare in cursul zilei de maine, pt ca eu oricum nu o sa-i mai pot ajuta, din simplul fapt ca de la ora 10 pana la 5 o sa fiu la servici.

Eh, cam atat cu petrecerea... ce pot sa spun despre o petrecere? Discutii, dans, vorbe, rasete, muzica, mancare, bautura.... cu alte cuvinte, distractie.

Pe la 1 ne-au dat afara, asa ca am asteptat cuminte 38 N in fata scolii si am ajuns pe la 2 acasa. Nu m-am intalnit cu nici un om dubios pe strada, totul a fost ok, doar ca eram rupta de oboseala, asa ca doar m-am schimbat de haine si m-am culcat.