Joi - 4 decembrie - Una rece, una calda...

Motto: Nu lua asa in serios viata, la urma urmei oricum nu scapi viu din ea!

Se pare ca m-am obisnuit sa iau lucrurile prea in serios... lucruri marunte, precum un rahat de lucrare de final de trimestru... ma tot gandesc eu asa... ce kilu' meu ma tot strofoc eu atat cu artificii, cu clowni, cu jongleori, piramide umane, baloane colorate, tema principala a evenimentului sau multe alte detalii d-astea organizatorice, cand mie mi s-a trasat clar sarcina de a hrani multimea... asa ca o sa ma rezum la asta si atat...

Prima oara am auzit in Citibank vorba asta: Nimeni nu este de neinlocuit!

Desi un timp am tinut-o minte si m-am ghidat dupa ea, acum vad ca am uitat de ea...

E o zicala tare buna, foarte potrivita cu vremurile in care traim, o zicala din care trebuie neaparat sa tragem cateva invataturi. Asa ca asculta aici:

1. Nu te implica niciodata prea mult intr-o problema; se va ivi intotdeauna cate un binevoitor care sa te considere prea bagacios.

2. Nu iti depasi niciodata atributiile; vei ajunge la un moment dat ca lumea sa te considere responsabil "din oficiu" cu cele mai neplacute activitati.

3. Stai in banca ta! Cei prea dornici sa ajute sau prea saritori sunt luati de prosti!

4. Degeaba incerci sa faci ceva bun; daca majoritatea vrea sa faca un cacat, atunci aia o sa iasa!

5. Trebuie sa mergi cu turma!

6. Nu incerca sa iesi in fatza cu nimic!

7. Nu veni cu idei inovatoare! E mai bun drumul deja batatorit!

8. Incearca sa te dai bine pe langa lider.

9. Vorbeste tare si de preferat in alta limba! Lumea o sa creada ca esti inteligent.

10. Fii parsiv! Asta este cheia succesului!

Se pare ca cele 10 puncte de mai sus eu le-am inteles exact pe dos, adica:

1. m-am implicat prea mult in cacaciosul asta de proiect,

2. mi-am depasit atributiile, care erau de fapt doar organizarea serviciilor de catering si atat,

3. m-am oferit ca proasta sa printez lucrarea, desi asta inseamna sa-mi incarc culoarea rosie, adica inca 10 lire = cheltuiala neprevazuta,

4. degeaba le-am vorbit astora despre cum arata curtea interioara a liceului respectiv: desenul lor final tot ca un cacat a iesit,

5+6. trebuia sa merg cu turma si sa agreez toate deciziile lor, astfel incat sa nu fiu eu oaia neagra a grupului si nici sa nu creada astia ca vreau eu sa ies in fatza cu ceva (de fapt, in clipa asta, nici "unde soarele nu ajunge niciodata" nu ma doare - pe bune... m-am resemnat),

7. gata cu ideile inovatoare - ramanem la jocurile de fotbal, basket si niste rahaturi de seminarii de fotografie si reciclat materiale(boooooring),

8. pe langa lider nu aveam cum sa ma dau, pt ca nu avem asa ceva ... sau de fapt sunt prea multi asa - zisi lideri in grup, ca sa pot sa decid care e ala cel mare,

9. treaba cu vorbitul tare nu mi se potriveste de nici o culoare,

10 cu atat mai mult chestia cu parsivitatea... la mine e simplu: ce e-n gusa, si-n capusa....

Cu astea fiind zise, poate nu v-ati prins de unde a pornit totul: totul a pornit de la refuzul de a lua in calcul si alte idei in afara de propria idee si incapatanarea unei singure persoane din grup, care are tendinte de lider(desi consider ca intai ar trebui sa-si puna un pic la punct conversatia in limba engleza) ... e o gagica, nu conteaza din ce tara sau ce nume are... cert este ca m-a enervat la maxim cu refuzurile ei de a lua in considerare si ideile altora ca fiind fiabile... asa ca, in ciuda faptului ca aseara eram f decisa sa insist cu artificiile mele si ce-am mai scris eu acolo, acum m-am hotarat sa revin asupra deciziei respective, sa nu mai raspund la nici un email, sa ma dau ocupata ... asta o sa fie cea mai mare palma pe care pot sa le-o dau...

Imi place mult vorba aia cu: Indiferentza doare cel mai tare! (hai ca azi am tinut-o numai in zicale ...) asa ca le-am trimis acum o ora tuturor un email in care le-am cerut scuze ca m-am bagat peste partea lor de proiect, le-am promis ca nu o sa se mai intample (bine, sper ca se va sesiza tonul glaciar si ironic pe alocuri... si cine nu-l sesizeaza deja inseamna ca e prost). Le-am jurat ca o sa fiu cuminte, la locul meu, nu o sa-i mai intrerup si nu o sa-i mai contrazic...( ete, pe dracu..la misto, normal, ca doar nu-mi las nota finala la cea mai importanta materie pe mainile unor tampiti...)Am incheiat doar cu o intrebare finala: Care este elementul surpriza al evenimentului nostru, pt ca eu, in prostia mea, nu am putut sa detectez asa ceva...

Astept cu nerabdare mailurile lor, sunt sigura ca or sa fie f indignati, pt ca mai era putin si-i faceam pe toti prosti in fatza... asta e! Asa sunt eu! Aroganta si egocentrista! Vreau ca lucrurile sa fie ca mine... sau daca se poate chiar mai bine. Lucrurile trebuie neaparat sa fie mai bune decat mi le-am inchipuit eu... (ceea ce nu e cazul de fata). Imi place sa cred ca stiu sa recunosc o idee buna cand o aud/vad... dar in proiectul nostru totul e f f simplist, obisnuit, plictisitor, jenant de normal: am inchiriat o sala de sport a unui liceu, le dam baietilor minge de fotbal si fetelor una de volei, unii, mai plictisiti si mai iesiti din forma pot sa participe la seminarii de fotografie si reciclare si cu asta basta... rahat... asta nu o sa-i tina pe tineri departe de droguri si alcool. Ba cred ca de nervi si de plictis, se duc la primul colt de strada, la primul dealer si isi cumpara o bila, ca sa le mai treaca deprimarea...

Le-am propus un zid de catarat, le-am propus tiroliana (habar nu aveau ce e aia - le-am explicat ca e umerasul ala pus pe o sarma cu care te dai jos din copaci), le-am propus carting, ATV-uri (iar nu au stiut ce-s alea).. artificii... cred ca e totusi prea mult pt ei... asa ca decat sa se informeze mai mult, au preferat sa copieze un proiect care se desfasoara in Spania - si gata... ce imaginatie, ce atata implicare? Facem totul exact la fel ca acolo, pana si numele il punem la fel... si gata... macar una dintre noi e fericita...

Buun... gata cu proiectul ... mi-am varsat nervii aici, pe blog.. asta e misto... pe blog ii injuri pe toti, fara nici o grija ca s-ar supara (pt ca nici unul nu stie romaneste)... hi hi... e mai naspa cand te legi de oameni care stiu limba si raman trazniti de unele articole care ii vizeaza...

Hai sa v-o zic si pe aia buna, doar ca asta o sa ocupe in postarea asta mai putin spatiu decat aia naspa, pt ca asa sunt oamenii: tin minte doar relele, alea bune se uita rapid...

Deci azi la 11:42 m-a sunat Mark, mi-a spus ca s-a hotarat, din ianuarie incep sa vin la ei, dar daca nu cumva sunt curioasa sa vad cum organizeaza ei nunta de pe 14 decembrie... Daca sunt curioasa? N-am mai fost la o nunta misto de mult timp(nu zic de la nunta mea... ca iar imi sare lumea in cap)...Normal ca i-am zis ca da, vreau sa vad, asa ca a ramas ca de luni la ora 10 sa incep treaba, ma duc la ei la birou si acolo or sa-mi arate ei ce e de facut... deci, m-am aranjat... duminica viitoare ma duc la o nunta de lux... abia astept, mai ales ca nici nu trebuie sa dau cadou... Sunt f curioasa cum o sa fie si sper sa ma dea pe spate...O sa va povestesc tot ...

Si ce mai e misto, e misto faptul ca Mark a zis ca tot transportul se va deconta de catre firma, asa ca incepem bine, promitzator...

Cam atat pe ziua de azi... in rest a fost o zi in care nu m-am dezbracat de pijama, tusesc naspa(bine ca nu ma doare si in gat) am baut 4 halbe pline cu ceai de aloe vera si scortisoara, miere si lamaie ... Nu am avut chef sa le vad fetzele colegilor de echipa, asa ca nu i-am onorat cu prezenta la curs (si nici pe Juan)... am preferat sa stau in casa, sa-mi vad de recapitularea pt examenul de luni si sa ma uit 4 ore la laptop cum isi face upgrade-ul la Vista...in rest...nimic... un lucru bun e totusi in toata chestia asta cu tusitul: sigur mi-am baut cei 2 litri de lichid pe ziua de azi...

Si pt ca tocmai acum asta canta la mine in WinAmp, las pt eternitate si videoclipul Mandinga - Goochi. Asta pt ca am pomenit de Citibank mai devreme si mi-am amintit de petrecerea de Craciun din 2006 - la Novotel - cand au fost invitati cei din Mandinga (si cine cunoaste povestea mai departe - bravo lui, inseamna ca imi este prieten si am avut si ocazia sa i-o relatez la un pahar de vorba)