Luni - 17 nov - GUANABARA

Ce frumos este cand un telefon iti schimba cursul unei zile! Asa s-a intamplat azi, cand ziua care incepuse f obisnuit, cu mine in pijama, bantuind prin casa, prin frigider, dupa ceva comestibil si inca neiesit din termenul de garantie, am primit un sms... ca sa nu ma mai trezeasca niciodata cineva din somnul cel linistit, pana si sms-urile le-am pus pe silent, asa ca nu le aud... nici macar nu sunt pe vibratii... sunt pe silent - silent...

Asa ca, datorita faptului ca nu am avut chef sa ma duc la intalnirea cu colegii, ca eu le-am zis sa nu o puna asa devreme, ca ora 11 la facultate inseamna trezirea la 8:30, spalat, mancat, echipat, bibilit, machiat pana la 9:30, iar la maxim 9:45 - valea spre facultate...asta daca vreau sa si ajung la timp... deci, culcata la 3, trezita la 4 din lipsa de somn, citit pana la 5:30 din cartea lui Tim, proful de Luxury brands management... normal ca nu am vrut sa fiu trezita prea devreme cu prostiile lor de intalniri... asa ca, la 8:30, cand a sunat ceasul, doar am dat un send la un sms compus in toiul noptii si m-am culcat linistita la loc in patutzul meu cald si moale, care miroase a parfum de camera cu aroma de capsuni...

Abia la 1 PM m-am trezit, cu somnul de frumusete efectuat, asa ca am pornit voioasa spre facultate... dar nu va ganditi ca eram voioasa pt ca mergeam la facultate...nuuu... eram voioasa pt ca sms-ul de care v-am zis mai devreme ca l-am primit era de la Ayesha, care vroia sa stie daca vreau sa merg cu ea la un baruletz unde se predau GRATIS lectii de samba... cuvantul Gratis si Londra rar apar in aceeasi propozitie, pt ca aici nimic nu este gratis... asa ca i-am raspuns, mai mult din curiozitate, ca DA, o sa merg cu ea...

Lectia cu Tim a fost destul de misto, ne-a spus cam cum o sa fie la examinarea finala, asta e examentul ala open-book, care ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, dar tinand cont de faptul ca am fost la absolut toate orele, e imposibil sa nu ma descurc... o sa-mi fac o foaie pe care o sa fac un fel de cuprins, un sumar al tuturor temelor predate, astfel incat sa stiu la ce se refera si ce vrea de la noi cand pune omul o intrebare.

Cand s-a terminat, doar eu si Ayesha am plecat spre club, pt ca restul lumii s-a dat ocupata... treaba lor, dar cred totusi ca o jumatate de ora, 45 de minunte, daca veneau cu noi, nu era foc...Am luat metroul de la noi, din Hyde Park Corner si nu am mers decat 4 statii, pana la Covent Garden. Ciudata statie, ca dupa ce am iesit din metrou, ca sa ajungem la suprafatza am urcat cu un mare lift... ca la noi la mina... i-am spus ca nu ma simt prea confortabil in lift, desi era cam de 40-50 de persoane... cred ca e foarte aglomerat dimineatza... si mi-a dat dreptate, spunandu-mi ca sunt dimineti in care statia se inchide datorita inghesuielii... eh... slava Domnului ca la noi in Romania nu e inca asa de negru dracul...Cand am ajuns in sfarsit la suprafatza am atins din nou cardurile de cititoarele de carduri de la metrou, ca aici te taxeaza la iesire, cand calculeaza ei cate tronsoane ai schimbat... dar oricum, cea mai ieftina calatorie este 2 £ = 9 RON... deci f f f f scumpa, comparativ cu noi.

Dupa ce am iesit, Ayesha mi-a spus ca suntem intr-o zona cu f multe teatre... si am vazut ce-i drept o multime pana am ajuns la bar... si pana si ala era in cadrul unui teatru, New London Theatre, care avea chiar o reclama cu piesa care se juca: Imagine This! Reclama era chiar un imens trandafir alb... pe care nu m-am dat in laturi sa-l fotografiez...Noi ne-am dus la etaj, caci acolo era barul...si nu am regretat, doar ca am ajuns acolo pe la 9:20, iar lectiile de samba se terminasera la 9:15. Acum era deja pe scena o tipa care canta live melodii braziliene... am filmat-o un pic, dar din pacate sunetul de fond este f f puternic, eu stateam f departe de ea, asa ca nu se aude mare lucru...Trupa se pare ca se numeste Rio Jazz, dar eu nu am gasit nimic despre ei pe net. Au cantat melodii in stilul Bossa - Nova... daca vreti sa auziti cum e, aveti aici un link: http://uk.youtube.com/watch?v=32_tkje6NjU ...iar barul il puteti vedea mai bine aici, ca poze nu am prea facut, ca am stat f putin... la 10 deja am plecat, pt ca la 10:20 trece ultimul metrou pe care il poate lua Ayesha de aici, din Covent Garden pana la ea acasa... chiar.. nici nu am intrebat-o vreodata unde sta...

La 10:00 ne-am despartit, ea s-a dus la metrou, la Covent Garden, iar eu m-am indreptat spre capatul strazii, caci acolo vazusem o statie de bus. Aici, la Londra, sunt f relaxata in ceea ce priveste ajunsul seara acasa, caci bus-urile circula toata noaptea, iar absolut toate statiile au detalii despre trasee, precum si harta zonei... asa ca am admirat linistita vitrinele, (nu am vrut sa le fac poze, ca eram deja patetica...) si, incet-incet, am ajuns la capatul strazii. Acolo, chiar in fatza mea, era un rocker cu o pisica portocalie, un Garfield mai bine zis, care statea la el pe ceafa... Haaaa... bine ca era cu spatele, tocmai imi cautam aparatul prin geanta, sa-i fac o poza asa, pe sestache, fara blitz, sa nu se sperie matza aia si sa sara pe strada pe undeva... dar, pana sa scot aparatul, pe langa mine au trecut unii, vreo 3 fete si 2 baieti, iar asta pletosul cu pisica in carca, s-a oprit brusc si a intrat cu ei in vorba... adica le-a cerut bani sau o tigara... hmmm....acum m-am prins... am vrut sa traversez pe celalalt trotuar, si sa-i fac totusi o poza de la departare, dar m-a vazut si m-a interpelat si pe mine... ce sa-i zic... de el nu mi-era prea mila, ca era tanar, voinic, sanatos, putea sa munceasca si el ceva, poate chiar sa cante la chitara aia care ii era agatzata de gat... dar de pisica, mi se rupea sufletul... i-am zis ca ii dau o lira, doar daca imi canta ceva... asa ca a nimerit bine Nirvana - Smell like teen spirit (http://uk.youtube.com/watch?v=kPQR-OsH0RQ)... m-a lasat sa mangai si pisica... i-am multumit si i-am spus ca l-am si filmat pe BOB THE CAT... asa ca m-a rugat sa-i pun filmuletzul pe facebook cu un tag "bob the cat"... i-am zis ca da, nu e nici o problema, iar apoi fiecare a plecat pe drumul lui... I-am multumit in gand lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale o pisica, ca de o luna vreau si eu sa mangai o blanitza si nu gasesc nimic pe aici... iata cum Law of Attraction a functionat perfect... asa cum scria in cartea aia pe care am citit-o in septembrie The Secret.

(http://studentalalondra.blogspot.com/2008/09/ultima-carte-citita.html).

Incepuse ploaia, asa ca am luat primul bus care a venit in statie... asta a fost 24, dar cu el nu am mers decat o singura statie, pt ca la prima era capatul, adica in Trafalgar Square. M-am bucurat ca am avut din nou ocazia sa ma uit la Columna lui Nelson si la statuile enorme cu lei, la fantanile arteziene si la luminile de acolo, dar am asteptat nenorocitul ala de 11 vreo 15 minute, de deja imi inghetasera mainile si a fost nevoie sa apelez la manusi...

Intr-un final vine si un 11, cu care imi propusesem sa merg pana la Victoria Station, pt ca era singurul bus care ducea catre o directie cunoscuta... drumul spre Victoria a durat doar vreo 10 minute, dar mi-a placut la nebunie, pt ca am vazut din nou Big Ben-ul, Westminster Abbey, cateva secunde chiar si London Eye-ul a aparut printre doua cladiri... cand am ajuns la Victoria, am fugit repede dupa un 38 care astepta in statie, m-am asezat si am stat sa studiez 4 gagici, cam bete, dupa cum bine o sa vedeti in filmuletzele pe care le-am facut cu ele. Una avea un sombrero, pe care il tot scapa pe jos, iar alta avea o pungutza de cadouri pe care o tot trantea ... dialogurile erau absolut dementiale, fiecare dintre ele vorbea cu cate un accent de strain, iar celelalte trebuiau sa ghiceasca ce e... au mimat pe rand accentul italienesc, cel nemtzesc, cel rus, cel din Danemarca, spaniol... si s-au oprit apoi sa faca o intreaga discutie despre brazilieni si brazilience, despre cat de misto e tzara lor ... si despre faptul ca ar face bine sa coboare la Holborn, ca sa se duca la Guanabara... f bine... m-am abtinut sa ma bag in discutie, sa le zic sa se duca, ca e super super misto.... pt ca mi-am dat seam cu nu aveam cu cine sa ma inteleg... toate erau rupte in 2... tot bus-ul se uita la ele. La un moment dat au inceput doua dintre ele sa se lupte pt un telefon mobil, sa puna picioarele pe scaun, sa rada tare, sa tipe la sofer... tot tacamul.. intr-un final au coborat unde au stabilit... dar cine credeti ca se urca la statia respectiva? Rockerul cu pisoiul... si se aseaza pe scaunele din spatele meu... Wow... asta da Low of Attraction... eu ma multumisem si doar cu cateva poze si 2 filmuletze scurte, dar asta era prea de tot... chiar imi parea rau sa nu profit si eu de situatie, asa ca am luat fularul meu roz si l-am pus la bataie... si m-am jucat nene cu pisoiul ala, pana nu a mai putut, deja i se acrise si de fular si de tot si se culcase pe scaun, langa chitara lui stapan-su. Gafaia saracul de cate ori il pusesem sa sara la fularul pe care il puneam pe spatarul scaunului pisoiului, iar apoi il trageam cu viteza in sus... saracul de el... Bob the cat.

Spre mirarea mea, au coborat amandoi la aceeasi statie ca si mine, la Dalston Junction, iar apoi s-au pregatit sa astepte bus-ul catre Tottenham Green... doar ca intre cele 2 statii de autobuz, pe Bob l-a plouat pe spate, ca ploaia pornise de ceva timp... si nu va spun ca incepuse nebunul sa scuipe... nu-i placea deloc ploaia... tare haios... si tare bland... cat am stat in statie la 67, 76, 149 sau 243, a mai facut Bob inca 2 cuceriri: o italianca, dar care mai mult a vorbit cu mine si o tipa inalta, blonda, subtirica, cu care vorbea rockerul... eh... aici drumurile noastre s-au despartit... eu m-am urcat in primul bus, ca se apropia deja ora 12, iar Bob si stapanul (pe care nici nu l-am intrebat cum il cheama) au ramas sa astepte alt bus, d-ala lung, in care nu trebuie sa arati Oysterul la sofer... rockerul a zis ca el nu crede in posesii si proprietati, ca lui ii place viatza boema, pe strazi, cu Bob... ma rog... nu-mi permit sa-l contrazic, dar totusi o seara de luni, sa merg de izbeliste pe strazi, cu pisica pe ceafa, 2-3 grade afara, ploaie si vant, iar eu sa nu stiu inca la ce Bed and Breakfast sa ma cazez...asta nu e chiar ce imi doresc eu de la viatza.... Nu ma intelegeti gresit, il admir pe rocker ca poate sa traiasca asa... dar nu inteleg ce are cu amarata aia de pisica??? :)

Ma rog...cam astea au fost peripetiile... de maine trb sa ma duc din nou la sala, ca prea multa distractie strica...

Gata...atat pe ziua de azi ... va las sa vedeti filmuletzele, ca doar nu m-am chinuit atat sa le fac, ca sa le vad doar eu, nu?

Duminica - 16 nov - O zi relaxanta

Acum ca am din nou laptop si internet sunt din nou linistita... o sa-mi pot vedea de proiecte, o sa pot sa raspund la emailuri, o sa pot sa fac tot ce imi propusesem sa fac saptamana trecuta. Dar, cel mai important lucru... o sa pot sa ma duc si la sala azi. Si asa am facut. De data asta nu am fost singura, ci a putut sa vina si Alexandra cu mine pt un pic de relaxare. Am inceput intai cu lucrurile mai neplacute, adica neplacute pt mine... cele 15 minute pe minunea aia de masinarie care imita skiatul si inca 15 minute la bicicleta... asta e... le-am facut si apoi m-am indreptat spre o chestie care imita vaslitul... f misto... am mai stat 10 minute si acolo... apoi ne-am dus la balaceala... vai ce bine a fost... am stat 10 minute la Steeming Room, de au curs apele pe noi, apoi am stat in piscina si am facut vreo 12 bazine, apoi la jacuzzi 2 serii, adica 10 minute, din nou in piscina, am mai facut bazine, pana am ajuns la 25. Ne-am indreptat spre sauna uscata, unde erau 82 de grade si deja ma frigea pe umar cheia de la dulapiorul din vestiar, ca era agatzata de breteaua de la costumul de baie...Desi eram a 3-a oara acolo, abia acum am vazut ca e pe perete o mica clepsidra, care indica exact timpul pe care il petreci la sauna... de acum inainte o sa o folosesc si eu...

Dupa sauna am sarit in piscina si mi-am facut cele 41 de bazine, am mai zacut in piscina vreo 2-3 serii si apoi am realizat ca deja se facuse ora 4, asa ca ne-am echipat si am facut cale intoarsa spre casa. Nu pot sa va spun ce foame aveam, dupa atata inot, fugit, pedalat, vaslit... as fi mancat un frigider... doar ca al meu era cam gol, ca am cam neglijat mancarea zilele astea... asa ca ciorba de pui pe care am primit-o de pomana de la Alexandra a fost extraordinara... f f buna...cred ca o sa fac si eu o ciorbitza saptamana asta... sa vad in ce zi o sa pot... inca nu o programez exact... o mentin la nivel de utopie...

Seara am vorbit cu lumea de acasa, m-am uitat un pic la o emisiune tampita, un fel de Schimb de mame, doar ca la americani se cheama Wife Swap, adica schimb de neveste. Aici schimbul se face pt 2 saptamani, iar familiile erau f f diferite...una avea o pasiune morbida pt stilul gotic, avea un sicriu in sufragerie, cu pernutze, dar era folosit pe post de canapea, peste tot erau tot felul de scheleti, cranii, tot felul de monstrii, hidosenii, iar parintii aveau tatuaje pe ambele maini, de la degete pana la umeri... horror... in casa lor a venit o tanti care era cam maniaca cu curatenia, care avea 2 fete dintr-o casnicie anterioara, iar noul sot era f f dificil, toata ziua juca tenis, urla la fete, care deja erau cam timorate de prezenta lui. Super tare episodul... nici una nu s-a simtit bine la cealalta in casa... si asta a fost delicios... Serialul este american, dar englezoii il dau pe Channel 4. Sper sa-l mai prind macar o data... ca tare m-am mai distrat vazandu-le pe nebunele alea...

Eh... si pe la 3 dimineata mi s-a stricat internetul, nu am mai reusit sa-l pun pe picioare... asa ca m-am culcat... Somn usor!

Sambata - 15 nov - Indianul cel enervant, mincinos, las si parsiv si Vista piratat

Desi cunosc si romani care se pot "lauda" cu aceleasi atribute... azi o sa ma refer doar la indian...il cheama Janune... un handicapat... si eu, si mai handicapata, ca mi-am lasat laptopul pe labele lui. Toata saptamana l-am tot inteles, ca e busy, e busy... cand il sunam, el era busy... dar frate, busy, busy, dar mie repara-mi mai repede laptopul asta, ca deja m-am saturat de cand ma tot uit la el si il sterg de praf...

Luni seara am fost la internet cafe si am facut rost de numele si nr lui de mobil. Era destul de tarziu, deci nu l-am sunat atunci. S-a facut marti... l-am sunat... jivina, n-a raspuns.... am sunat miercuri... a catadicsit intr-un final glorios sa raspunda, dar sa-mi spuna ca el e ocupat a doua zi si nu poate sa vina la net decat vineri seara. Ma rog, ce sa mai zic... e bine si vineri... macar sa vad laptopul asta reparat o data... ramane sa vb vineri la 9:30 poate 10... bineee... se face vineri... din bus, il sun pe indian de o mie de ori... de fapt doar de 19 ori... nu raspunde, jigodia... pai cum sa raspunda, ca doar trebuia sa-mi repare mie laptopul... inainte sa ma duc acasa, trec intai pe la internet... il pun pe baiatul ala de la tejghea de acolo, sa-l sune...nici nu ma mira... prostul a raspuns... ii smulg mobilul din mana aluia si vb cu Janune... il intreb cand are de gand sa vina, ca trebuia sa fie de o ora aici...Vaiii ... e busy, dar maine, la 9 dimineatza, el vine... dar vine sigur, nu asa.... Da da... in gandul meu... vezi sa nu ma trezesc eu maine la 9 ca sa iti vad tie moaca aia bronzata... Dar ii zic totusi ca sunt de acord, dar sa ma sune el cand ajunge, sa nu stau eu sa-l astept...

E bine ca in cercul meu de cunostinte am si cateva care se pot lauda cu un time management f f defectuos, cu intarzieri la evenimente minore sau chiar majore, oameni care zic da, ne vedem la ora X undeva, dar la ora X + 30 minute ei nici macar nu sunt imbracati si plecati de acasa... deci, sunt obisnuita intr-un fel cu stilul asta mai relaxat de a sosi la intalniri, asa ca nu l-am crezut pe indian cand a zis ca ne vedem la ora 9. I-am trimis un sms pe la 1-2 noaptea, cand m-am culcat si eu, in care i-am reamintit de faptul ca astept un telefon de la el cand ajunge la net, ca eu nu ma trezesc la 9 degeaba... si bine am facut, ca am dormit linistita pana pe la 12-1, apoi m-am uitat la tv si m-am mai foit prin casa, dar deja la ora 3 nu mai aveam astampar. L-am sunat pe mizerabil, care mi-a raspuns dupa vreo 4-5 apeluri... i-am zis sa se grabeasca, ca nu e printul William, sa tot stau dupa curul lui si sa-l astept. Vai... si-a cerut scuze si a ramas sa ne vedem pe la ora 7 PM. Bine... stateam ca pe ghimpi... imi venea sa ma urc pe pereti de nervi... ce naspa e asteptarea... nu-mi place deloc. Nu am avut nici chef de mancare, nici de baut, nici la sala nu am putut sa ma duc, ca in vestiare nu am retzea la telefon si nu auzeam cand ma suna idiotul... am stat in casa, mai exact, in bucatarie si am pierdut timpul. Aveam eu o carte de citit, dar era prea greu digerabila, asa ca am lasat-o balta. Pe Hallmark era iar un episod din Crimele din Midsomer pe care il mai vazusem o data, deci asta a mai contribuit un pic la dezamagirea mea... S-a facut ora 4, cu greu s-a facut 5, abia treceau minutele... ora 6, ora 7 - indianul nu suna... il omor, mi-am zis in gand... sau daca nu il omor, macar in amenintz un pic... se face 8... incepe Constantine pe nu stiu ce canal romanesc..imaginea unui Keanu Reeves imaculat, care scoate demoni din oameni... parca imi mai inveseleste ziua... cand...la 20 de minute dupa inceperea filmului... tocmai eram acolo concentrata, sa vad ce se mai intampla... tzzaar tzzaaar - mobilul... s-a gasit si indianul sa sune, tocmai acum, cand nu mai vroiam sa-mi repare nimic... speram ca a uitat si ca o sa ramana pt maine... Da... deci in 15 minute ne vedem la net... ce sa fac? Ma duc, ca nu am incotro... laptopul era deja stricat de o saptamana.

Afara incepuse o burnitza d-aia marunta si rece... era o atmosfera bacoviana, in consonanta perfecta cu starea mea de spirit.... normal ca ala nu ajunsese, desi incercasem sa o lalai cat mai mult pe acasa, astfel incat sa ma astepte el pe mine, nu eu pe el... nu mi-a iesit faza... asta e!

Bun... vine asta intr-un final, sta el vreo 30 de minute si baga vreo 10 coduri d-alea d-ale lui, de Vista... normal ca nici unul nu mergea... eu ma uitam la el, il studiam din cap pana in picioare... ce naspa se vedeau unghiile roz si pielea de pe degete maro inchis, cu nuante roze in palme... ma uitam la cum era imbracat, cu o haina de piele, neagra, cu niste pantaloni de costum, scamosati, gri, o camasa naspa, cu dungi maro (exact culoarea aia care imi place mie mult... stiti voi la ce ma duce pe mine gandul, cand vad maro in fatza ochilor) si avea niste sosete maro, care pareau ca erau cu cateva numere mai mari, dar erau si dintr-un material d-ala, ca de prosop, groase... si se revarsau peste pantofii negri, cu bot lung...

Doamne... o "placere" sa te uiti la el... cand a terminat de butonat, ridica ochii din laptop, se uita el la mine, cu niste ochi d-aia umezi, de parca era Caprioara din poeziile lui Labis... dar nu m-am lasat impresionata. Mi-am dat seama ca nu l-a putut repara...I-am zis ca sunt f nervoasa, ca acum imi vine f sincer sa-i rup gatul, sa-i fac ceva sa-l doara, ca eu sunt din Europa de est si noi suntem aprigi la manie, ca atata am invatat si noi de la vecinii nostri, mafiotii rusi ... dar ca o condamnare nu mi-ar prinde bine la dosar, asa ca o sa plec, rapid, cat mai pot sa ma abtin... dar sa-mi dea imediat laptopul si sa nu se mai dea el asa bun cunoscator, ca am venit la el cu o problema marunta, ca nu mergea wireless-ul si am plecat cu una enorma, ca nici macar nu mi se mai deschidea Windows-ul, deci laptopul ala nici macar pt un amarat de Spider Solitaire nu mai puteam sa-l folosesc....

I-am smuls laptopul de pe scaunul unde il pusese el ca sa-l butoneze, i-am aruncat o privire d-aia apriga (sunt sigura ca nici in cur nu l-a durut pe el) si am iesit mandra, trantind usa in urma mea...asta e... l-am asteptat pe handicapat degeaba ... o saptamana fara calculator... si pt ce? ca javra tot pe mine a dat vina... auzi si tu... ca cica el mi-a instalat Vista si m-a intrebat daca imi place. Iar eu trebuia neaparat sa-l sun dupa o saptamana si sa-i spun ca imi place, ca e frumos colorat ecranul si ca vreau sa ramana Vista instalat... iar atunci, el mi-ar fi spus sa nu-i fac vreodata vreun upgrade, ca nu e o versiune buna, ca e una piratata... deci eu eram intr-un final vinovata, ca nu l-am sunat sa-i zic cat de multumita sunt de Vista si ca nu i-am dat ocazia sa-mi spuna de treaba cu upgrade-urile la programe piratate...Fuck him!! si tot neamul lui... ca astia sunt vazuti aici ca tiganii nostri din Romania. Nu o sa mai cred niciodata un indian cand spune ceva... mai tin minte si acum cum erau cei care venisera la Citibank, prin 2002, cred... nu stiau sa raspunda la intrebarile noastre referitoare la noul program pe care trebuiau sa-l instaleze si ziceau doar ca se vor documenta ei si ne vor raspunde ulterior... pai si credeti ca mai raspundea cineva? Nimeni... pauza... liniste... se faceau ca ploua...

Deci... gata cu indienii... nici macar pui Tikka Masala nu o sa mananc niciodata... din cauza lui Janune... ca e hot, mincinos si las pe deasupra...

Am venit acasa cam bosumflata, iar salvatoarea mea a fost Alexandra, care a reusit sa-mi instaleze un Windows pe laptop si l-a facut din nou sa mearga. Uraa! Tot romanii inventivi sa traiasca!!! La ora 11 aveam deja laptopul functional 100%.

Astea au fost peripetiile pe ziua de azi! Pa! Ma duc la somnic!

Vineri - 14 nov - BASINI

Sa nu ziceti ca numai eu vorbesc prostii...uitati-va si voi ce am gasit eu in Lidl, in goana mea catre cumpararea unor alimente sanatoase... pe langa rosii, castraveti si salata verde... n-am rezistat tentatiei de a cumpara si o cutie de bomboane de ciocolata cu visine... si nu pt ca mi-ar placea in mod deosebit bomboanele astea(de fapt, trebuie sa recunosc ca nu-mi plac absolut de loc), ci pt faptul ca numele acestora mi-a adus un zambet pe buze si chiar o chicoteala printre rafturi ...stiam ca multi din magazinul ala habar nu aveau ce inseamna in limba romana denumirea acelor bomboane...

Cand le-am desfacut acasa... nu mi-a venit sa cred: cuvantul cel haios era scris si pe hartia din interior, dar si incrustat pe fiecare bombonica in parte...cum frate, sa nu razi cand le vezi... spune-mi si mie, ca eu, si cand stateam la coada, la casele de marcat, tot imi venea sa rad, si in statie la bus, si acasa, si in dus, si in pat... numai cand ma gandesc cum se cheama... si ma bufneste rasul...

In rest... doar asta a fost haios azi. Nimic interesant sau demn de relatat; ca de obicei - vineri - Trends Forecasting, am urmarit prezentarea a doua proiecte: unul super misto, despre evolutia lenjeriei intime si culorile sezonului viitor(albastru si rosu/portocaliu aprins - au descoperit colegele), iar cel de-al doilea se referea la haine ecologice, la dezechilibrul pe care hainele aruncate la gunoi il creaza din punct de vedere ecologic, pt ca acestea cand se descompun in natura emana cantitati f mari de metan... bla bla... mi-o tot ridica in slavi pe Stella McCartney, fata lui Paul Mc Cartney... mare designer... vezi Doamne, saracutza, ea militeaza pt salvarea animalelor, nu foloseste piei si blanuri naturale... dar s-au ridicat polemici referitoare la toate materialele astea f f chimice si plasticoase pe care le foloseste ea la fabricarea hainelor, pt ca si alea, aruncate la gunoi, sunt la fel de nocive ca o sticla de plastic... deci... ce sa mai zicem? cum o dam, cum o facem, tot prost iesim...

Dupa ce s-a terminat si cursul, m-am intalnit cu Milk si Mikos, cu Izabela, Maria-Giulia si o spanioloaica, Akoran, cu care o sa facem noul proiect pt Event Management. Mie de Akoran asta nu-mi place absolut de loc... tin minte f bine ca la prezentarea de sapt trecuta, ea nici nu s-a uitat spre sala de clasa... si-a pus curul pe catedra si a stat cu spatele la noi pe toata durata prezentarii. Asa a facut si acum... noi 5 ziceam cum sa facem, ce sa organizam, bla bla ...cat costa, unde, de ce, ce VIP-uri sa chemam... lucruri d-astea... iar ea, statea ca vita pe un scaun si se uita pierduta pe geam... ma intreb de ce dreaq a mai venit? doar sa se uite la noi? sa faca cunostinta doar? ma rog... am scapat de Paloma, am dat de alta... si mai varza... ba asta iti mai da si fiori pe sira spinarii cand o vezi cum se uita asa, fix, intr-un punct si nu zice nimic... am stat pana la 9:00 in clasa aia, adica exact 30 de minute... nimic n-a zis, frate, nimic - nimic.... Doamne!!!!

Am oprit brain-storming-ul, ca trebuia sa se inchida facultatea, asa ca a ramas sa ne vedem luni, la 11, in acelasi loc... cam devreme pt mine... cred ca o sa le cam trag tzeapa luni, ca nu am de gand sa ma trezesc la 8 - 8:30 doar pt un proiect de rahat, in care oricum mi-am promis ca nu ma mai implic asa activ... mai slow, sa nu cumva sa mi se incinga creierul ...

Drumul spre casa l-am prelungit un pic, ca primul bus in care m-am urcat punea niste frane de nici nu ma puteam tine pe picioare... si era si f aglomerat si nici nu aveam loc pe scaun... asa ca m-am dat jos la Hard Rock Cafe si am luat urmatorul bus... care era 19 - si m-am dus cu el pana la Finsbury Park Station, iar de acolo am luat 236, ca ma lasa exact in spatele blocului si mai fac doar 2-3 minute pana la noi acasa.

A fost ok... am luat si pulsul orasului, mi-a facut si unul pofta de cartofi prajiti, ca manca boul langa mine, iar mirosul ma gadila si pe mine la nas... bine ca am uitat repede de cartofii lui, cand mi-am amintit de bomboanele alea BASINI...si gata! mi-a trecut toata pofta de mancare, nu numai de cartofii lui prajiti de cine stie ce indian...

La televizor... aceleasi stiri, doar ca acum il vad si pe printul Charles, ca azi e ziua lui, face 60 de ani... si fac englezoii astia misto de el, ca e printul care asteapta de cel mai mult timp succesiunea la tron... si cred ca o sa mai astepte el mult si bine ca regina-mama se tine inca bine, e sprintena, vesela... si de ce n-ar fi? Ca doar ieri sau alaltaieri tocmai s-a declarat oficial ca Anglia este in recesiune... naspa... dar ce-o doare pe ea? nici in diamant n-o doare...

Plictisita de atatea stiri de kkt, am facut cateva Sudoku si m-am dus la nani... ca maine ma intalnesc cu indianul... sper sa nu devin prea violenta... ca, sincer acum, chiar am chef sa plesnesc pe cineva... prea ma abtin de mult timp....

Hai, va pup...good night!

Joi - 13 nov - o comedie australiana stupida - Kath & Kim

Nenorocitul de indian tot face pe ocupatul, iar eu tot nu am internet... sincer, toata chestia asta cu indianul idiot si cu laptopul meu drag, dar imposibil de pacalit cu programe piratate, ma face sa devin f rasista si sa urasc tot miliardul de indieni din lume, in special pe cei din jurul meu. Stiu ca nu e frumos, ca e bine sa-i iubesti pe toti semenii tai, dar sincer, unii chiar nu merita nici macar o vorba buna, ce sa mai vb de iubire...

Asa ca sunt tot la facultate, deci si aceasta postare nu va avea poze si nici prea multe detalii, pt ca aici chiar nu ma simt chiar asa de confortabil incat sa pot sa scriu ca de obicei, postari lungi, detaliate, inspirate. Aici sunt inca 18 computere, tot atatia studenti, unii vb la mobil, altii intre ei... iar pt munca de creatie ai nevoie de liniste, de pace, sa poti sa-ti amintesti detalii, sa vizualizezi scene...

Pe scurt, ziua de ieri nu a fost prea palpitanta. O zi obisnuita, in care bus-ul 38 m-a oprit iar cu o statie inainte de statia in care vroiam eu sa cobor, deci iar am asteptat un alt bus, care m-a lasat mai departe decat trebuia sa ma lase... si tot asa. Cand am ajuns in sfarsit la facultate, am ascultat si ultimele 3 echipe care si-au prezentat proiectele pt Event Management... nu m-am chinuit sa le mai fac si poze ca eram deja satula de atatea proiecte. Oricum, nimeni din echipa mea nu era, Milk e inca bolnava, Mikos, habar n-am unde e si ce face, iar Paloma ... chiar nu ma intereseaza persoana.

Asa ca m-am prefacut si eu preocupata, atenta, dar de fapt doar stateam cu pixul in gura si ma uitam in gol, ca nici nu stiu ce au prezentat aia acolo... eu ma gandeam la Eva, ce mai face? cum se descurca la gradi? cat i-a mai crescut parul? si mie ce mult mi-a crescut parul! si ce ma enerveaza, ca stau cate 15 min la dus doar sa-l spal, apoi sa-l dau cu balsam, apoi sa-l clatesc, apoi sa-l usuc, apoi sa-l prind... ahh...mi- e dor sa am parul scurt si cred ca o sa rezolv asta cat de curand, dar intai mai trebuie sa slabesc cateva kg, ca nu vreau sa mi se vada o ceafa d-aia de bulgar... sau de bebelus, cu cute de sunculitza adunate pe ceafa...

Si uite asa, trecand de la un gand la altul, de la o idee la alta... s-a terminat si ora. Ne-a dat proful o noua tema, adica tema finala si ne-a zis ca trb sa facem echipe mai mari, de 5-6 persoane. Vorbisem cu Milk mai devreme si propusese sa ne cuplam cu Izabela si Maria Giulia, asa ca i-am urmat sfatul si m-am aliat cu fetele. Bine... iar o sa fie un moment dificil, pt ca pe Paloma nu am mai inclus-o in noua echipa... sper sa nu se supere... dar si daca se supara... aici am invatzat sa mi se falfaie... dar nu asa...usor... ci falfait d-ala in stil barbar...Adica e clar ca nu trebuie sa ai mila pt puturosi si nici intelegere pt prosti. Gata! Schimbam foiaia! Ce atata mila pt sentimentele unora? Ce sa zic? Ca si cu mine se comporta toata lumea numai cu manusi, ca nu cumva sa ma supar sau sa ma simt jignita! Numai nene! Gata cu blandetea! Esti puturoasa! Valea! Ca nu o sa mai stau iar eu o saptamana noapte de noapte in fatza computerului ca sa fac un proiect la care trebuiau sa munceasca de fapt 4 persoane... Nuuuu! La proiectul asta o sa fac eu pe comoda si pe ocupata si o sa-i las pe ceilalti 5 sa-si bata capul! Asta e o promisiune solemna!

Si, terminand cu formarea echipelor si cu scoala pe ziua de azi, m-am dus la sala. Mi-am facut cele 15 minute pe chestia aia care pare ca simuleaza schiatul, m-am crucit cand am vazut ca pulsul deja ajunsese pe la 181, dar m-am tinut tare si am terminat... Au urmat apoi 3 minute in care viteza era mai redusa, iar apoi m-am dus la bicicleta. Am mai pedalat si acolo inca 15 minute si 2 minute de calmare a muschilor... si ... cand sa ma duc la bazin, tocmai se anuntau ca mai erau doar 5 minute pana la ora 10:30, cand piscina se inchidea... asa ca am renuntat la inot pt seara respectiva. Oricum, de la atata efort si bluza si pantalonii de trening erau fleasca, asa ca sunt totusi multumita de mine.

Ajunsa acasa am dat drumul la tv si m-am apucat sa decupez articolele interesante din cele 15 ziare pe care le pastrasem, ca trebuie sa-mi fac un dosar cu articole de moda pt nebuna de vineri, la Trends Forecasting. Doar ca m-am oprit un pic din decupaje si citit ziare pt ca m-am uitat la o comedie f f stupida, Kath and Kim... va las si voua un link cu un episod, daca sunteti curiosi

http://uk.youtube.com/watch?v=rQGiKIfMNdU si o parodie haioasa cu actorii:

http://uk.youtube.com/watch?v=wsbpaD2FMUc&feature=related

E un serial australian, care ridiculizeaza relatia dintre o mama si fata ei de 20 de ani, genul acela de pustoaica mereu nemultumita, mai face misto si de clasa de mijloc din societatea australiana care traieste in suburbiile orasului Victoria... glumele sunt f f haioase, personajele sunt f f f haioase... seamana un pic cu serialul ala al nostru La Bloc, cu Nelu si Costel... cred ca de aici s-au inspirat romanasii nostri...

Eh... v-am zis ieri si vesti rele, azi v-am zis si despre comedii tampitzele dar haioase si relaxante... a venit si timpul sa va zic ...

Bye bye

Miercuri - 12 nov - Arsenal Londra

Azi m-am trezit devreme si am fugit la sala. La 9:30 aveam intalnire cu nenea David, personal trainer, care o sa-mi faca programul de exercitii pt urmatoarele 3 luni. O sa tin cu dintii de program, indiferent de cat de incarcate vor fi zilele premergatoare sarbatorilor. Sper sa-mi iasa...

Am inceput slow, cu 15 min pe un fel de stepper la care faci si exercitii pt bratze, de fapt, mai mult schiezi... iar apoi inca 15 min pe bicicleta. Ma gandeam cat de greu trec minutele cand faci exercitii si cat de usor trec aceleasi minute cand te uiti la o comedie, gen Joey sau Seinfeld... nu pot sa zic ca a fost usor... pt mine a fost horror, dar incercam sa ma uit la alte chestii, sa privesc la TV...orice numai sa nu realizez cat de tare ma dor genunchii si cum simt muschii ca mi se fac ca niste pietroaie la picioare. Dupa cele 30 de min m-am dus acasa, am mancat de pranz, mi-am luat tot echipamentul la mine pt cursul de la 7:15 PM de Aqua Gym pe muzica anilor 80 si m-am dus la plimbare.

Uitasem ca vroiam sa vad stadionul lui Arsenal, asa ca azi l-am vizitat, de fapt doar l-am pozat, ca de vizitat am vizitat Muzeul Arsenal Londra, care mi s-a parut bestial. Am pus toate pozele aici, ca am facut peste o suta, ca Haplea...

http://picasaweb.google.co.uk/badeanu7/ArsenalLondraLaMuzeu.

Stiam eu ca e un fel de traseu pietonal, ca vazusem in Finsbury Park Station o harta, acum cateva saptamani, asa ca am luat bus-ul si m-am dus intai la harta, am pozat-o, am studiat-o, mi-am activat GPS-ul cerebelului si am pornit la drum. A fost frumos frumos... nu m-a deranjat nimeni, nu mi-a sunat telefonul, nu m-a intrerupt nimeni, am fost doar eu si aparatul foto. Datorita faptului ca a fost o zi f f frumoasa, luminoasa, cu soarele sus, pe cer, toate pozele mi-au iesit super super bine, clare, luminoase.

Mi-am inceput excursia din fatza unei biserici, biserica Highbury, pe care am si fotografiat-o pt ca arata f f dragutz. Am mers pe cateva stradutze cu casutze d-alea frumoase, care imi plac mie, iar apoi am ajuns in fatza stadionului. Mi-a placut mult de tot, un colos de beton si sticla, f modern, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, la muzeu, dat in folosinta abia in mai, 2006, moment in care fostul stadion, Highbury a fost inchis. Dar sa vedeti ce nebuni: cand au inchis stadionul au decupat portiunea de iarba de la mijlocul terenului, de unde se da prima pasa a meciului, si au pus-o intr-o vitrina, la muzeu...f ingenios...de fapt, tot muzeul este absolut superb. Am vazut o multime de lucruri si am aflat f multe informatii, despre jucatori, despre antrenori, despre ce cupe au castigat, am vazut fanioane, adidasi cu crampoane de la inceputul secolului sau super moderne ghete Nike aurii...multe multe alte minuni care nu credeam ca ma vor pasiona atat de mult.

M-am filmat pt 30 de secunde si am trimis pe internet mesajul catre doua persoane din Romania (http://arsenal.bitmove.tv/bitmove/cgi/receive.jsp?uid=62E0C685650B030520D68C9BD48888D1&format=wmv), m-am jucat diverse jocuri cu intrebari despre Arsenal, am vazut cum se bucurau de-a lungul istoriei jucatorii cand dadeau un gol, era chiar o statuie cu un nene, Charlie George, care a dat un gol in 1971, iar dupa aceea s-a trantit pe jos...cu spatele pe iarba... si, in alta camera, era o poza cu Thierry Henry, care facea aceeasi figura in 2003 ca si predecesorul lui... Super super frumos totul... Toate detaliile sunt scrise ca legende, sub fotografiile din albumul Picasa. Cine vrea sa stie mai multe... este invitatul meu sa se uite la ele.

Eu apar doar in vreo 2, ca nu prea aveam pe ce sa pun aparatul ca sa-mi fac poze, asa ca am gasit doar doua locuri: o data pe un aparat antic de filmat, iar alta pe niste vitrine... in rest.. eu cam lipsesc din peisaj...

Dupa ce am terminat si cu vizitatul muzeului, m-am indreptat spre statia de bus... mai aveam vreo 2 ore pana la sedinta de Aqua Gym de la 7:15 PM, asa ca m-am gandit ca o sa ma mai balacesc si eu un pic... si asa am facut...in bus ma uitam la un baiat, ca statea chiar in picioare, in fatza mea... si avea niste blugi d-aia stramti de tot, dar lasati rau de tot in vine, de i se vedea jumatate de spate si de fund... parca in Bucuresti nu am vazut totusi niciodata asa ceva... unii sunt chiar exagerati...

Cand am ajuns la sala, pana m-am aranjat, pana mi-am petrecut 12 minute la steeming room, ca nu mi se parea prea fierbinte de data asta... nu am mai avut timp sa fac decat 31 de bazine... dar, adunate cu cele 45 minute de aqua gym, pe melodii gen Walking like egiptians si tot asa... cred ca se compenseaza...

Dupa cele 45 minute de zburdalnicie mi-am permis inca 5 minute de relaxare in jacuzzi, timp in care am avut ocazia sa vad un nene, la vreo 55-60 de ani, ca a venit cu scaunul cu rotile pe marginea bazinului, iar apoi s-a aruncat si a inceput sa inoate... super meserias... ce sa mai! Vointza de fier... a facut vreo 10 bazine... Bravo lui!

In bus, m-am crucit cand am vazut o mamica tanara, cu un carucior din care racnea un bebe, ca l-a facut sa taca dandu-i sa suga din paiul infipt in paharul de hartie cu suc de la McDonalds... a tacut bebele dar chiar asa a ajuns lumea... sa intzarce copiii cu Coca Cola de la Mc? O lume nebuna, nebuna, nebunaaa ....

Ajunsa acasa, nu am mai stat mult la tv, pt ca pe toate posturile nu e decat o singura stire, cu un baietzel de 17 luni, pe care mama lui si iubitul acesteia atata l-au lovit, l-au batut, l-au nenorocit... ca pana la urma bebele a murit anul trecut in august. Pe toate posturile nu sunt decat imagini cu ranile copilului, simulate pe computer...

http://www.timesonline.co.uk/tol/template/2.0-0/element/pictureGalleryPopup.jsp?id=5155210&&offset=0&&sectionName=UKCrime

Asa ca stirea asta m-a facut sa mi se ridice parul in cap, ca sunt unele mame care nu mai stiu ce sa faca pt copiii lor, iar altele, mame care nu merita sa fie numite asa, care efectiv ii nenorocesc pe cei mici. Nu inteleg... daca tot l-ai facut, ai vazut ca e greu de crescut si nu te descurci sau pur si simplu, nu te consideri pregatita sa fii mama... de ce nu-l dai spre adoptie? de ce sa nenorocesti un sufletzel nevinovat?

Scandalul mare este de fapt pt ca acel bebelus a fost de mai multe ori vizitat de cei de la Protectia Copilului - adica de 60 de ori in cele 17 luni de viatza; a fost internat in spital cu rani grave, cu vanatai, cu nasul spart si, ultima oara, chiar cu cateva zile inainte sa moara, chiar cu spatele rupt... deci sincer... eu nu inteleg de ce mama lui si iubitul ei nu sunt deja la inchisoare... nu am prins nici o stire despre parinti, ci doar despre bebelus...

Oricum, vad ca numai nenorociri d-astea dau si astia la televizor, exact cum avem noi stirile de la ora 5, pe PRO TV. M-am hotarat nici sa nu ma mai uit la televizor cateva zile, pt ca treaba asta cu bebelusul m-a rascolit puternic...

Am fugit! Ma duc si eu la culcare...sper sa nu am cosmaruri...

Bye!

Marti - 11 nov - Musuroi de cartitza si Armistice Day

Abia sambata o sa-mi repar laptopul, deci pana atunci toate postarile se vor scrie de aici, de la facultate, din Computer Room si vor fi f f succinte. Abia de sapt viitoare o sa revin cu mai multe detalii.
Despre ziua de azi pot sa spun ca am fost din nou la sala, am inotat iar ca nebuna, dintr-o parte in alta, mi-am facut doar 25 din cele 40 de bazine, dar la steeming room nu stiu ce am avut, dar abia am reusit sa stau 4 minute. Cred ca au dat astia caldura prea tare sau eram eu prea rupta de oboseala. Ca sa compensez lipsa de la steeming room, am stat 7 minute la sauna uscata... aici chiar era bine... macar nu mai simteam apa aia cum curge pe mine...

Poate a fost din cauza ca m-am culcat prea devreme aseara sau poate aveam prea multe ganduri in cap... nu stiu exact, dar stiu doar ca la ora 3 AM eram in picioare. Am luat integramele, am facut cateva... apoi si niste Sudoku, apoi am citit un capitol din The Fashion Handbook, ca e scrisa de proful meu de Fashion and Brand Management si sigur o sa-mi trebuiasca la examen... iar la ora 5:30 - 6 am inceput sa aud miscare prin bucatarie, asa ca mi-am facut si eu aparitia. Am mancat de dimineatza cu tatal Alexandrei, ne-am uitat pe Hallmark la un film stupid, cu pirati, cu personaje mitologice, cam porcarioara dar nu aveam la ce sa ne uitam, ca era prea de dimineatza. Pe la 8 mi-am luat echipamentul si m-am dus la sala, hotarata sa ma programez la o intalnire cu un antrenor personal pt programul Get on track - ca de bazine eram deja satula.

Spre surprinderea mea, sala de fortza era destul de plina, ca lumea aici e f activa, inca de la primele ore ale diminetii. Iar cand zic "lumea" nu ma refer neaparat la cei tineri, caci la sala vad si persoane trecute de 69-70 de ani. Bravo lor! Au toata consideratia mea!

Buun! Singurul antrenor din sala era un nene negru, David, care statea langa o babeta care tragea de fiare, ridica greutati, iar el i le numara ...Aoleu! Cand am vazut-o p-aia... asa tzeapana si puternica, dar totusi asa de in varsta... m-am ambitionat si mai tare. Am vb cu nea David si a ramas sa ne vedem a doua zi, ca trebuie intai sa vorbim putin, sa semnez niste hartii... si apoi isi da el cu parerea cu ce ar trebui sa incep.

Bine, bine... maine ne vedem, vorbim, bla bla... dar ce sa fac acum? Daca tot sunt aici? Doar nu am venit degeaba? cu ce sa incem? Pai... zice el... alearga si tu un pic pe banda... hmmm.... am facut 40 de minute pe chestia aia, dar sa nu va inchipuiti ca am fugit...nu nene, ca dupa 5-6 minute de fuga am simtit ca mor... imi era pulsul 185, ca toate masinariile alea iti monitorizeaza si Heart rate-ul... si prea ma rupeam eu in doua chiar din prima zi... am lasat-o mai moale, m-am jucat pe la toate butoanele alea, la viteze, la cat de abrupta sa fie panta... facea masinaria aia ca toti dracii... dar m-am distrat si eu, ca deja se facuse ora 9 si sala se cam golise. Lumea se ducea la servici... asa ca daca tot nu ma vedea nimeni, puteam sa stau linistita si sa ma joc la viteze si la tot ce se mai putea... doar ca la un moment dat deja nu-mi mai simteam picioarele, simteam ca se invarte totul cu mine... ba chiar imi venea sa vomit de atata efort... asa ca am lasat-o mai usor, m-am dus si am citit ziarul in zona de relaxare, iar apoi am facut 40 de bazine si gata... am pornit-o spre casa. Am incercat sa stau si la Steem Room, dar ma ardea f tare fatza, asa ca dupa 3 minute am iesit. Pe drum ma gandeam la filmuletzul cu Ursul Bernard la sala ... Doamne! cat de bine semanam noi doi... priviti si voi: http://www.underclick.ro/articol-459-Ursul_Bernard_Bear_la_sala_de_forta.html

Azi e ultima seara in care parintii Alexandrei vor sta la noi, asa ca m-am apucat sa fac prajitura Musuroi de Cartitza pe care o luasem acum 2 sapt de la magazinul polonez. Desi aveam o traducere relativa a prajiturii si desi o mai facusem de cel putin 4 ori, totusi am uitat sa pun laptele in blat...spre fericirea mea nu a avut nici o importanta, tot a crescut frumos, tot a iesit super super bine.
Seara a fost una a exceselor alimentare, dar nu-mi pare rau, ca oricum le dau repede jos: Edy si Ana au facut clatite, iar eu Musuroiul... a fost misto...

In rest... datorita faptului ca nu am laptop, m-am culcat la 12 noaptea... cred ca il pot considera chiar un record in materie de culcat devreme... la tv era destul de plictisitor totul, iar faptul ca nu am telecomanda isi spune cuvantul... ori mi-e lene sa ma ridic sa schimb postul, asa ca ma uit la toate reclamele si la toate programele idioate, ori ma ridic, dar il si inchid cu ocazia asta.

M-am uitat un pic la stiri, pe BBC, ca era f interesant. Azi, in cea de-a 11-a ora, a celei de-a 11-a zile, din cea de-a 11-a luna a anului, se sarbatoreste Armistice Day - adica sfarsitul Primului Razboi Mondial. Asta simboliza macul rosu din pieptul tuturor pe care i-am vazut zilele astea pe strada - sperantza - f interesant. Macii au fost primele flori care au inflorit pe campul de lupta, asa ca au devenit simbolul acestei zile memorabile. Dar nu neaparat asta m-a uimit, ci faptul ca s-au depus cateva coroane din maci la nu stiu ce monument, din nu stiu ce piatza... iar printre cei care le-au depus au fost si ultimii 3 supravietuitori dintre cei care au luptat in Primul Razboi Mondial si care au acum 108, 110 si 112 ani... erau toti trei mosuletii in carucioare cu rotile, dar asta mi-a amintit de proful de Marketing, care e si el trecut bine de 60 de ani si care ne tot povesteste despre faptul ca populatia Angliei este f imbatranita, ca pana si mama lui inca mai traieste, si dansa are 92 de ani... Da! e bine... pe de o parte... ca ne insufla ideea ca si noi o sa traim 100 si ceva de ani... dar e rau, ca nu prea mai are cine sa le plateasca pensiile astora in varsta, caci deja sunt mai multi decat cei tineri...

Ma rog, ii lasam in pace pe englezoi cu problemele lor sociale, ca si la noi, la Bucuresti, situatia sta la fel din cate imi amintesc eu...

Bye for now...