Miercuri - 3 decembrie - Acer Extensa - un cacat

Doamnee... de aseara pana azi am dormit 14 ore, adica m-am culcat la 12 aseara si m-am trezit azi, la 13:49... si inca nu am recuperat toate noptile pierdute cu proiectele astea... inca mai am de dormit...

Daca tot m-am trezit asa tarziu, am zis ca azi trebuie sa fac ceva ce am amanat de sambata, adica sa ma duc la posta si sa-i trimit Evei o cutie de bomboane cu ferestre de la 1 la 24, astfel incat in fiecare zi din luna decembrie sa manance cate o bombonica... bine, la cum o stiu eu, o sa manance ea mai multe pe zi, dar macar ideea e misto...

Am ajuns si la posta, am stat iar la o coada imensa, dar care merge cat de cat repede, iar apoi m-am indreptat spre facultate.

Trebuia sa ne vedem toti 6, dar Milk are de predat pian unei fetite, miercurea la 4, apoi de Akoran nu stiu nimic, Izabel a zis ca are probleme femeiesti si nu se poate misca din pat, Giulia a ajuns la 18:39, ca a avut nu stiu ce client, asa ca prima ora am fost doar eu cu Mikos, dar a fost mai bine asa, ca noi vorbeam incet, ca sa nu ne auda altii, ca mai erau in Computer Room inca 5 persoane care faceau acelasi proiect...

Dupa ce a venit Maria Giulia s-a stricat smecheria, ca nu m-a rabdat inima si am intrebat-o pe fatza de ce nu a trimis la toata lumea partea ei de proiect? Ce? Ii era frica de critici? Sau de ce? Mikos a sesizat tonul meu glaciar si a incercat sa calmeze spiritele spunand ca de fapt el i-a zis sa-i trimita doar lui si vrajeli d-astea, dar acum si-a dat seama ca in continuare doar noi 3 suntem pe aceeasi lungime de unda, adica eu, Milk si cu el, pt ca Izabel si italianca au alte idei, din care decoratiunile si distractia lipsessc cu desavarsire din proiect... si, ca de obicei, astia veniti din tari mai dezvoltate se cred si mai destepti si nu accepta opiniile celor din lumea a 3-a aka Romania... dar sunt hotarata sa ma mentin pe pozitii cu focurile de artificii pe care le vreau la sfarsitul evenimentului (nu ma las), cu baloanele cu heliu pe care le vreau pe tavanul salii de sport (nici cu astea nu ma las) si cu seminarul de gatit pe care il vreau organizat in cladirea unei scoli de bucatari (cu asta chiar ca nu m-a las)... si acum le-am mai dat o idee cu organizarea unui spectacol cu teatru de papusi (normal ca italianca nici macar nu stia ce e aia), cu vreo 5-6 caricaturisti care sa stea in curtea scolii si sa-i deseneze pe pusti... cam atat vreau... mie mi se pare ca sunt cat de cat rezonabila, pt ca daca ar fi dupa ele, ele vor doar fotbal, basket, badminton si volei... caca-maca... mie nu-mi place sportul... toata copilaria mea am avut picioarele pline de vanatai de la tentativele de jucat fotbal cu baietii pe maidan, de zicea mama ca sunt fata lui Hagi, apoi la basket, cu cei 158 de centimetri ai mei, nu am avut mare succes, badminton = boring, cu zeci de scuturari de copaci dupa fluturasul intepenit intre crengi, iar volei, iar va amintesc faptul ca inaltimea mea nu mi-a fost de mare ajutor... Eu eram buna la galerie, la glume, la caterinca, in nici un caz la sporturi... si atunci, ca mine, sigur mai sunt si pe aici... deci trebuie sa ne gandim si la cei care nu sunt chiar asa de pasionati de sport...

Ma rog, nu mai intru atat in detalii... treaba e ca pe la 8:45 m-am acrit, mi-am luat geanta si m-am carat. M-am dus si eu la sala, am inotat vreo 28 de bazine, apoi 10 minute steeming room, 5 minute sauna, 5 minute jacuzzi si gata... s-a facut 10:30.

Vai, dar ce-am uitat sa va zic azi: iar s-a bulit laptopul... iar imi cere Authentification Key... desi credeam ca ce am eu acum pe el e Genuine... ori s-a tampit laptopul asta ori cred ca il omor pe jegosul de indian... ca iar imi amintesc... of, Doamne! nu pot sa stau si eu linistita cu laptopul asta... stiti bancul ala: Cand fu Take, nu fu Tica! Cand fu Tica, nu fu Take! Cand fu Take si cu Tica, nu fu tush la gaurica! Eh... cam asa si cu mine... cand merge laptopul, nu am internet, cand am internet, nu am Windows, cand am si Internet si Windows, nu am timp sa le folosesc, nu am baterie, nu am, nu am... iar de data asta aveam niste rahaturi pt profa de Trends Forecasting pt data de 12, pt referat... si mizeriile alea erau salvate pe desktop... ma rog, fac eu rost de ele intr-un fel, dar deja ma dispera laptopul asta... abia astept sa vina Edy cu vechitura mea... e din 2005, dar merge struna, nu mi-a facut niciodata probleme, niciodata, niciodata...

Sa nu va luati never, ever Acer... e chinezesc si e de cacat... cel mai mare si mai tare... Mikos are la fel si nici lui nu-i mergea azi netul... de fapt, cand am avut eu probleme cu mizeria mea, a avut si el...deci ACER = NEVER = NICIODATA... credeti-ma ca stiu ce vorbesc...

O sa ziceti... da, dar acum cum scrii? Cum scriu? Hai ca va zic imediat! Cand am deschis japitza de laptop ma punea sa-i scriu codul sau sa intru online si sa cumpar un Vista original... asa ca am intrat online, dar nu am cumparat nimic, ci am deschis un nou Explorer, un Google, mi-am cautat blogul, am intrat si am inceput sa scriu.... toate bune si frumoase, dar asta nu e prost... din 30 in 30 de minute se inchide... asa ca trebuie sa fiu f f atenta si sa salvez la fiecare 10 secunde, ca nu stiu cand se inchide... ma ia prin surprindere de fiecare data...

Dar, cam atat pe ziua de azi... fug si eu la somn ca iar s-a facut 6 jumate.

Marti - 2 decembrie - Interviul

Am dormit ca un prunc azi noapte, de la 2 la 9 dimineata... M-am trezit ametita, cu o greatza incredibila, de parca nu aveam un rahat de interviu, ci dadeam licenta sau doctoratul... dar asa e cand iti doresti prea tare ceva... corpul se opune ca tu sa intri intr-o stare de euforie si incearca sa te aduca cu picioarele pe pamant... am inghitit cu noduri un iaurt cu cereale (nu cu musli, nu nu nu ... aia sunt pt femei slabe, care mananca chestii naspa la gust... eu mananc Cheerios, ca am vazut intr-un ziar ca mancau copiii Angelinei Jolie, deci sigur erau buni)... dar azi, parca nici Cheerios nu mai intrau in mine... asa ca am baut un pahar de apa si am inceput: m-am dat cu body lotion, m-am dat cu parfum, m-am imbracat frumos, mi-am intins parul cu placa, ce mai... eram f incantata de mine, de ce sa va mint...

Si stiti care este secretul sa va simtiti cele mai frumoase si sa fiti f f increzatoare? Cand aveti nevoie de ceva care sa va asigure ca sunteti superbe, trebuie sa va imbracati cu cea mai misto pereche de bikinei si sa va puneti cel mai frumos, cel mai dantelat si cel mai push-up sutien... in cazul meu, treaba cu bikineii si sutienul nu s-a potrivit pt ca am apelat la body-ul meu care ma face mai subtirica, dar cea mai mandra eram de pantofi, asa ca ei mi-au dat incredere. Am iesit pe usa la ora 10, constienta ca o sa ajung f f devreme, dar nu vroiam sa risc nimic... am admirat soarele care stralucea si simteam ca vremea frumoasa de afara tinea cu mine si vroia sa-mi dovedeasca ca sunt potrivit imbracata si incaltata.

M-am dus la statia lui 73 si am ajuns fara peripetii la University College Hospital, la cateva statii de Kings Cross... de acolo am urmarit harta pe care mi-o printasem de pe net(buna afacere am facut eu cu imprimanta asta... m-a scos din multe belele) si am incercat sa recunosc zona... nuu, era clar ca nu mai fusesem niciodata pe acolo, dar era o zona f f pitoreasca, nici un autobuz nu trecea pe acolo, erau doar stradute inguste, casute vechi, englezesti... iarasi aveam in sfarsit senzatia ca sunt in Londra, nu in NY(adica Bronx). O multime de pub-uri, de magazinase cu sandwich-uri, diverse fast-food-uri si... ce mi-a placut cel mai mult... British Telecom Tower e la doar o straduta de sediul firmei...(v-am pus si voua niste poze, ca sa vedeti cat de mare este)

Bun, am gasit straduta, am reusit sa nu ma ratacesc deloc, dar era abia 11:10. Asa ca am intrat intr-un magazin care seamana cu o librarie, dar de fapt are doar reviste, sute de felicitari, mancare si bautura... deci nu stiu cum sa-i zic... nu asta e relevant, oricum... stiam eu ca atunci cand citesti trece f repede timpul, asa ca am citit Vogue, am citit Harper's Bazaar, am citit niste reviste cu miresici, m-am uitat la toate zecile de felicitari(nu am cumparat nici una pt ca erau 2 lire, ce naiba... chiar asa!!!) si pana la urma s-a facut 11:47 si m-am dus la interviu.

Sediul este la etajul 3 dintr-o casuta veche, cu o scara serpuita, pe care daca esti american gras, nu incapi... dar era totul alb, curat, cu flori la ferestrele de pe casa scarii... f pitoresc. Sus ma astepta o fata tanara, 25-26 de ani, f f inalta, imi aducea aminte de colega mea, Mihaela Gandac. Ma uitam la pantofii ei pt ca ii avea aproape la fel ca ai mei, tot negri, tot din lac, doar ca ai ei aveau botul mai rotunjit...Si ea se uita la pantofii mei...

Ea si cu inca una(care ori era gravida in 6-7 luni ori era doar grasa... nu am putut sa-mi dau bine seama) aveau birourile fata in fata, intr-o incapere micuta, dar f f misto decorata, cu fotografii de la nuntile organizate de ei, toate inramate cu rame groase, super misto, iar unele poze erau chiar alb-negru, ca sa accentueze mesajul... Din biroul alaturat se auzea o voce de barbat, tipa mi-a zis ca e chiar Mark, care o sa ma primeasca imediat ce termina de vorbit la telefon. A terminat dupa vreo 15 minute, timp in care am facut conversatie cu astea doua, le-am zis si de mama, si de tata, si de job, si de casa, si de copil.... le-am acrit, ce mai, dar decat o tacere penibila si jenanta, mai bine sa zica despre mine: aoleu, dar nu mai tacea aia o data...

Intr-un final a terminat si Mark de vorbit la telefon si m-a primit la el in birou. Primul lucru pe care l-am observat la el a fost costumul... un costum Armani superb, bleumarin, se vedea ca e de calitate... statea ca o domnisoara, picior peste picior si ma tot intreba diverse chestii. Am sesizat si cateva gesturi feminie, asa ca sotul meu poate sa stea linistit in privinta lui... Primul lucru pe care l-a intrebat a fost: De cand sunt in Londra? I-am zis ca de 2 luni... si mi-a spus ca vorbesc f bine engleza... (hmm... deja ma simteam flatata)...asistenta lui a stat langa el, dar ea nu m-a intrebat nimic, ca deja stia totul despre mine...

Dupa ceva timp, mi-a admirat cerceii si inelul, care erau primite de la colegii mei din UPA de ziua mea... le-a observat imediat si mi-a zis ca le-a mai vazut intr-un catalog de bijuterii si ca i-au atras atentia... deci, inca un lucru care i-a placut la mine... asta e bine...

Discutia a fost f degajata, iar cand m-au intrebat daca imi place la Londra le-am zis ca da, dar ca sunt un pic dezamagita de faptul ca unele lucruri nu sunt cum ma asteptam... ei poate se asteptau sa le zic cine stie ce chestie serioasa, dar eu le-am zis-o p-aia cu cabinele telefonice, alea ale lor, vechi de 100 de ani... ca imi povestise mama ca a intrat intr-una si a ramas socata de faptul ca era plina cu poze cu femei despuiata si anunturi de hotline-uri... asa ca le-am spus ca am verificat si eu si am gasit o cabina goala, fara nici un anunt... s-au cacat pe ei de ras...am mai vorbit apoi de job, de cum m-am hotarat eu sa vin aici, bla bla ... vrajeli d-astea. La sfarsit a ramas ca o sa vorbeasca cu Patricia (directoarea de la noi, de la ESE), ca asta i-a zis ca trebuie sa intervieveze cel putin 2-3 candidati, iar apoi o sa ma sune sa-mi spuna decizia lui.

Ma rog, pana la urma nu conteaza raspunsul, pt ca la el sau in alta parte, tot aia este... m-am bucurat ca a mers bine, fara pauzele alea tampite, in care nimeni nu zice nimic, fara intrebari d-alea idioate, cum mi-a pus aia de la HP cand am avut interviu: Unde va vedeti peste 5 ani??? Si i-am spus: In locul sefului tau! de s-a schimbat proasta la fatza, s-a facut negru-verde-mov... Nuuu... aici lumea parca nu e asa de incrancenata, asa de work-holic ca la noi, asa de carieristi... sau poate sunt si nu am avut eu ocazia sa-i cunosc, ca multa lume cunosc eu aici...

M-a intrebat daca am vazut site-ul si i-am zis ca mi-a placut la nebunie si ca m-a facut sa plang si mi-a spus ca i-a crescut traficul pe site si nu stia de unde: asa ca trebuie sa va multumesc voua in numele lui, pt ca era tare fericit... asa ca, vi-l mai dau o data, ca sa-i creasca traficul si mai mult: http://www.niemierko.com/. Deci, daca vreti nunti de lux, organizate la Londra, Paris sau New York, rochie de mireasa de la Vera Wang

(http://www.verawangonweddings.com/) sau pantofi de la Jimmy Choo

(http://www.verawangonweddings.com/)

- el e omul care va poate ajuta...bani sa aveti, ca in rest, el se ocupa de tot...

Intr-un final s-a terminat totul, m-a intrebat daca am facut vreo referire la website-ul lui, pt ca i-a crescut traficul in ultimul timp, asa ca i-am zis ca da... si a fost f f incantat... asa ca nu o sa zic nimic rau despre saracul om... de fapt, nici nu prea am ce sa zic: a fost amabil, a vorbit frumos, a ras la glumele mele... un adevarat gentleman...

Ne-am luat la revedere de parca ne cunosteam de 10 ani si mancasem din aceeasi farfurie si a ramas sa ma sune dupa ce ii intervieveaza si pe ceilalti 2 aspiranti. Cobor eu linistita cele 3 etaje, ies din cladire si... ploaie torentiala afara... ce naiba? unde e soarele? unde e caldura? zici ca ma teleportasem in Siberia... ce naiba sa fac? n-aveam nici umbrela, nici sapca, nici nimic... am luat-o la trap, zgribulita, spre statia de autobuz...La un moment dat, iar am calcat pe o dala d-aia de ciment care nu era bine proptita in trotuar si toata apa aia nenorocita, amestecata cu nisipul de sub dala, a sarit pe ciorapii mei si pe pantofiorii mei frumosi... si totusi, desi era normal sa ma supar, am realizat ca nici in cur nu ma durea... mi-am scuturat ca o doamna picioarele si mi-am continuat drumul zambind... aha... deci asta inseamna sa te duci la servici fericit... cand ai puterea sa zambesti chiar daca viata ti-o trage (in cazul de fata a fost finutza)...si daca tot eram eu asa fericita prin ploaie, vant si frig, ma gandeam la Bacovia, la poeziile lui gretoase si potrivite numai culturii Emo... si apoi ma tot chinuiam sa gasesc un poet care sa fi scris poezii frumoase, haioase, despre soare, bucurie, fericire... nu-mi vedea nici unul in minte, pt ca majoritatea s-au axat pe dragoste neimplinita(nu-i cazul meu), pe anotimpuri cacacioase/pisacioase(eu nu sunt meteo-dependenta), sau pe mizerii umane (am fost inconjurata la un moment dat de asa ceva, dar cu timpul au disparut incet-incet din jurul meu)... Singurul poet/scriitor (sau cum naiba s-o numi) care mi-a venit in minte ca fiind potrivit cu starea mea euforica a fost Corin Bianu. Sunt absolut sigura ca nu stiti cine este pt ca nu stiu cati ati citit si ati invatat pe din-afara cartea Primavara, bun venit! - asta i-am citit-o Evei timp de un an de zile, in fiecare seara, doar cu cateva intreruperi, cand si-a gasit pasiunea pt Capra cu trei iezi (evident partea cu capetele iezilor puse in geam si toata casa manjita de sangele lor am sarit-o intentionat, ca parca imi venea mie sa vomit...). Cartea e frumoasa si mi-am dat seama la un moment dat ca nu numai eu o stiu pe din-afara, ci si Eva o stie pe din-afara...

Gandul la serile linistite petrecute acasa, in fotoliu, cu cartea de povesti si poezii in fata si completarile Evei, ori de cate ori incercam sa sar cate un vers, mi-au umplut sufletul de dor... chiar mi-e dor de ea... d-aia mi-a placut atat de mult la firma asta... pt ca mi-a adus aminte de niste clipe f f fericite, de nunta mea, de fiecare telefon pe care l-am dat, de familie, de colegi, de toti prietenii mei... (prietenii de atunci, ca acum, nici macar pe jumatate din cei prezenti acum un an la nunta mea nu-i mai pot numi prieteni, nici macar amici... nu o sa fiu chiar asa de-a dracului, cum ma cred ei, pt ca nu o sa reusesc sa sterg niciodata cu buretele anumite amintiri frumoase care ma leaga de multe persoane, dar o sa-i trec in registrul prietenilor de conjunctura, pe care viata mi i-a scos in cale, dar de care apoi m-a separat, iar "ochii care nu se vad, se uita"...)

Si cum mergeam eu grabita, recitand in gand poezii din carti pt copii (Pe neasteptate, incepand de-o vreme/ Dimineata vine, parca, mai devreme.../Atmosfera, s-a mai incalzit si ea/Soarele-i mai darnic/Cu ceva - ceva/etc..) deodata vad un Boots in fatza si, ca trasa de o sfoara, intru... abia intrata acolo mi-am dat seama ce tare inghetasem, asa ca am luat fiecare raft in parte si am admirat toate produsele, incepand cu balsam de par, sampoane, paste de dinti, perii, agrafe de prins parul, elastice de par, spume de ras, aparate de ras, deodorante, vopsele de par, cosmetice, rujuri (Doamne, iar era sa-mi iau un alt ruj... dar am reusit cu succes sa ma abtin, gandindu-ma la cele 19 pe care deja le am)... pana la urma am scapat ieftin: 2 cutii cu vopsea de par Loreal, nuanta negru-albastru, o pasta de dinti cu ingredienti de albire a dintilor si doua periute noi de dinti... gata... 16 lire au zburat de pe card...Dar cine o sa fie peste cateva zile proaspat vopsita? Hmm? EU! Abia astept... mi-era dor de par negru... nu-mi plac suvitele, m-am plictisit de ele, mi-a crescut parul, acum arata naspa... asa ca vechea mea culoare o sa-mi prinda f bine la moral...

Am ajuns apoi in statia de 73 - normal ca tocmai plecase - ii admiram fundul... dar a venit in 2 minute altul, super gol... deja ma cam dureau degetele de la pantofi... se pare ca cele 2 ore de purtat cu o seara inainte nu au fost de ajuns... si simteam cum degetul mare de la piciorul stang atingea interiorul pantofului... deci... mi se rupsese si ciorapul meu frumos si fin... asta e! bine ca mi-am luat 4 perechi... Ha!

Ajunsa acasa, in sfarsit am simtit si eu foamea. Am mancat rapid si am fugit si mai rapid la scoala, ca azi trebuia sa predau si referatul cu IMC si Pink Ladies Taxi... sper sa fie bine si sa nu-si dea proful seama cat de mult m-am inspirat de pe internet...

Normal ca nu am avut norocul sa ajung rapid la facultate, pt ca bus-ul meu s-a oprit la Holborn(destul de departe de destinatia mea)... am asteptat vreo 5 minute alt bus, dar nu a venit, asa ca m-am enervat si m-am dus pana la intersectia cu China Town, ca stiam ca acolo vor fi mai multe bus-uri... si nici nu mai inghetam ca un cacat acolo in statie, ca tare frig mai era...

Am intarziat eu vreo 10 minute, dar nu conta, ca proful inca nu facuse prezenta. Si cum stateam eu linistita, scriam eu de zor tot ce scria proful pe tabla, deodata primesc sms de la Ayesha... ca are o treaba la Lanesborough Hotel si ca daca vreau sa vin si eu... asta e exact hotelul de langa facultatea mea, in statia de metrou de la Hyde Park Corner... asa ca nu implica mare deranj...i-am zic ca vin, dar sa ma astepte sa termin cu asta, cu lucrarea lui...

Din pacate, a trebuit sa ma astepte pana la 9 seara, ca dupa ce am terminat cursul si ne-am luat la revedere de la prof, am mai stat jumatate de ora cu Mikos si Milk ca sa vorbim despre proiect... asa ca deja se acrise de atata asteptat. M-am dus acolo, ca ma astepta in restaurantul din hol, m-am uitat un pic pe meniu, am zis pas, pt ca cel mai ieftin cocktail era 12,5 lire, spaga era de 12,5% - deci mai imi luam o pereche de pantofi... asa ca am luat-o frumos de manutza, ne-am urcat in bus si ne-am dus la localul nostru din Carnaby Street si am baut un shake, am mancat un hamburger cu piept de pui la gratar si nu am dat decat 10 lire si o lira spaga... Eh, mai de studenti asa... Dar o sa postez totusi cateva poze cu hotelul, cu holul cu braduti si locul unde ma astepta Ayesha, adica Withdrawal Room (camera unde se retrage lumea dupa ce baga la matz, cu alte cuvinte) pt ca exact pe canapeaua de langa semineu a stat si fundul meu pret de 10-15 minute, cat a platit Ayesha nota ei si am privit siderata lista de preturi...

Am intrebat-o ce-a patit ieri la Brands Management de-a plecat la mijlocul orei, deodata, suparata foc... o durea ceva sau ce s-a intamplat? Si mi-a zis ca s-a enervat ca proful nu i-a raspuns la nu stiu ce intrebare... super tare! Iti dai seama! Sa te superi pe prof !

Eu nu-mi aduc aminte de intrebare, pt ca eram nervoasa la randul meu pt ca venise vita de Paloma, normal, la 30 de minute dupa inceperea cursului, imi mutase haina si geanta de pe scaunul pe care le pusesem sa stea frumos, isi trantise un rucsac imens cu mizeriile ei de echipament sportiv peste alea ale mele si se asezase tacticos pe scaunul de langa mine, pe care imi pusesem special prostiile mele, tocmai ca sa nu se aseze nimeni... in spatele meu erau doar 8 scaune libere, dar brazilianca nu se putea aseza pe nici unul dintre ele... ea trebuia sa stea in primul rand... nu? Of... si daca nu s-a falfait frate... cred ca are ceva la vezica, la fiecare curs iese de vreo 4-5 ori la baie... saraca... e prea frig pt ea aici, ca altfel nu-mi pot explica...

Eh, gata cu Paloma... abia astept sa nu o mai vad, cu adidasii aia naspa si jegosi in picioare, cu pantalonii de trening Umbro, lasati sub buric, cu suncile de pe burta balanganindu-se voioase si bucile ei zglobii, sarind in dreapta si in stanga prin treningul ala sintetic, cu vesnica bluza de trening, murdara la mansete si parul lung, blond si naclait... ah, Doamne! o placere sa o admiri...cum sta ea tampa si se uita la prof cand toata lumea scrie sau cand citeste o carte cand toata lumea il asculta pe Tim... este o zana, o craiasa ... o printesa de varza dulce... si cel mai tare este cand incepe sa vorbeasca cu Luciana in portughezu... superba priveliste si minunata zgariere a timpanelor...

Bun... cam atat de azi... maine e o noua zi... am ajuns acasa rupta de oboseala, am incercat sa vorbesc cu Edy pe mess, dar amandoi eram obositi, asa ca la 11:50 am stins lumina si m-am culcat... si culmea, chiar am adormit imediat...

Luni - 1 decembrie - Ultimul curs de Brands Management

Azi a fost o zi ratata... daca am lucrat la proiectul de marketing pana la 11 dimineata, apoi am mancat si m-am culcat (cica de pranz)... cand m-am trezit la 3 jumate am avut timp doar sa ma aranjez un pic, sa ma dau cu un ruj de culoare aprinsa(care sa atraga atentia catre buze, sa nu vada cineva cat de obositi imi sunt ochii) si sa fug spre facultate. Nu prea aveam eu chef de nimic, ca eram rupta de somn, dar Tim trebuia sa ne dea ultimele indicatii inainte de examen, asa ca am zis ca e pacat sa nu le aud si eu, ca de dormit, pot sa dorm si alta data...

A fost interesanta lectia, ne-a zis ca o sa ne dea 3 intrebari, toate sunt obligatorii, dar ca neaparat trebuie sa urmam schema urmatoare: primele 15 minute citim intrebarile si ne facem un plan de bataie, cu ajutorul unor scheme, liniute, chestii d-astea, iar apoi ne impartim timpul (care in total este de 3 ore) astfel incat sa avem timp sa scriem la toate intrebarile cate ceva...

Buun... cam asta a fost tot...m-am lamurit, am inteles, o sa ma ocup acasa mai in detaliu de materia asta, o sa incerc sa-mi fac de acasa niste raspunsuri, pt ca asta e materia aia cu examenul open-book, asa ca nu-mi mai fac prea multe griji. Ce mai trebuie sa fac totusi, trebuie neaparat sa termin cartea scrisa de prof The Fashion Handbook... abia sunt la capitolul 4 din cele 12, dar o sa incerc sa-mi fac un plan, adica 2 capitole pe zi... sper sa reusesc sa ma tin de ele...

Altceva... ce sa va mai spun... am venit acasa, m-am imbracat in pijama, m-am incaltat cu pantofii de lac, i-am purtat vreo 2 ore, pana m-am culcat... sunt f comozi, f frumosi, sunt f incantata de ei... o sa ma culc devreme pt ca maine la 12 am interviul pt internship; stiti voi: http://www.niemierko.com/... deci trebuie sa arat cat mai bine cu putinta...

Duminica - 30 nov - Am uitat de Sf. Andrei - sorry

Azi cand am facut ochi era noapte afara... iar ceasul de la mana arata ora 12:00... cum naiba? am dormit de la 4 dimineata la 12 noaptea? ce naiba ca doar nu eram drogata... chiar ma suparasem un pic pe mine pt ca ziua de duminica trebuia sa o petrec intai la sala, iar apoi sa-mi continui lucrarea despre Integrated Marketing Communications (aa... multumesc ca m-ati ajutat cu idei...pe viitor nici nu o sa va mai intreb nimic...)

Dar dupa cateva minute am auzit usi trantite pe hol, voci, rasete, chiraieli, deci asa ceva nu se intampla la 12 noaptea...doar ca mie mi se terminase bateria la ceas si saracul se oprise... era de fapt 4:10, dupa amiaza, dar era asa de intuneric afara pt ca ploua, era innorat si era si f f frig. Asa ca am stat ceva timp cu Costa si Alex la bucatarie, am mai barfit un pic, pt ca asta stim noi cel mai bine sa facem impreuna, iar apoi am stat un pic cu Edy pe messenger si m-am reapucat de proiect. Am reusit sa-l aduc la o forma cat de cat potrivita, am gasit si un eveniment pe care sa-l pot considera studiu de caz in cadrul proiectului: respectiv lansarea companiei de taxi Pink Ladies Taxi, care are 14 masini Renault Kangoo, conduse numai de catre femei si care iau numai pasageri femei. Super misto ideea, asa ca am studiat-o mai in amanunt in lucrarea mea. Apoi m-am distrat un pic si cu partea de legislatie (pe care sincer, nu pot sa o sufar, ca d-aia nu m-am facut avocata...), am vorbit un pic de legea 200(aia cu acceptarea homosexualilor, in caz ca nu stiati), am vorbit de discriminare bla bla... s-au facut repede cele 1500 de cuvinte, dar la fel de repede s-a facut si 11 dimineata...

Si, luata cu treaba, nu mi-am dat seama ca a trecut si Sf. Andrei ... asa ca am trimis si eu cateva mailuri intarziate, ca stiu ca lumea o sa ma scuze de intarziere...de obicei nu sunt eu asa uituca, doar ca acum am avut cam multe pe cap... si inca mai am, pana pe 12 decembrie, cand am ultimul examen, ultima prezentare, ultima lucrare... cum vreti voi sa-i ziceti...

Sambata - 29 nov - Masurarea metabolismului + The Egg

Azi m-am dus la 10:30 la sedinta de masurare a metabolismului... a fost super misto, mai ales ca vestile pe care le-am primit au fost numai f bune. Adica sunt sanatoasa tun, am ceva sunci pe acolo, asta stiam, doar ca pt moment suncile alea inca nu au blocat nici o functie importanta a corpului... singurul lucru ingrijorator a fost ca sunt f f deshidratata, pt ca nivelul de apa din organism era f f scazut, dar asta se rezolva relativ repede si usor.

Cabinetul pt masuratori e chiar in incinta complexului de sanatate, iar cel care se ocupa de toata aparatura este nenea John, care e negru, normal... si antrenor personal la sala, dar invata ca sa-si dea licenta in Sport si inca ceva, ce am uitat din pacate... dar tot de sport si fitness era legat

Mi-a masurat inaltimea, desi i-am spus de la inceput ca am 158 cm... nu m-a crezut, dar s-a convins ca aveam dreptate... apoi m-am urcat desculta pe un cantar (normal, dupa ce a sters talpile alea metalice cu un servetel umed), am tinut cate un maner metalic in fiecare mana, apoi un curent insesizabil a trecut prin mine(nu l-am simtit) si toate masuratorile facute de cantarul respectiv au ajuns intr-un computer. Rezultatele urma sa le aflu abia la final...

Apoi a desigilat o masca de cauciuc transparent pe care mi-a pus-o pe nas si gura si care era legata la un monitor. Am stat vreo 10 minute pe un pat si m-am relaxat, timp in care mi s-a luat si tensiunea... minunata... de parasutist... 11 cu 7... Treaba cu respiratul in masca aia a fost haioasa pt ca atunci cand expiram aparatul ala de masurat respiratia haraia intr-un fel ciudat, de parca sforaia cineva... la un moment dat deja ma bufnea rasul, ca numai la aparatul ala eram atenta...

Ma rog, pana la urma au trecut cele 10 minute si a urmat proba mai naspa... m-am urcat pe o bicicleta medicinala, aveam si un heart rate monitor prins in jurul pieptului(negrul nu s-a uitat cand mi l-am pus, stati voi linistiti) si, cu o alta masca pe fatza, a trebuit sa pedalez 15 minute, iar la fiecare 3-4 minute se marea dificultatea, adica era mai greu de pedalat... m-am chinuit eu sa ma mentin la 60 RPM, adica 60 rotatii pe minut, ca atunci cand fac la sala bicicleta eu de obicei depasesc 80, de la minutul 4 la minutul 7 ma mentin peste 100, iar apoi ma calmez si ma limitez la 80-90... deci mentinerea la 60 a fost destul de chinuitoare, dar m-am descurcat pana la urma. Cum pedalam eu acolo fericita ma gandeam la o colega de-a mea care si-a facut un credit ipotecar pt care a avut nevoie sa-si faca si o asigurare de sanatate... motiv pt care a fost nevoita sa treaca si un test de rezistenta fizica... care a necesitat, ca in cazul de fata, o pedalare pe bicicleta cu niste senzori pe piept care sa monitorizeze bataile inimii... doar ca... saraca M. (ii zicem asa, ca stie ea cine e) a fost nevoita sa pedaleze fara tricou pe ea, in vazul celor 2-3 asistente babane si batrane care o monitorizau... imi dau seama ce naspa trebuie sa fie...

Dupa ce am terminat cu bicicleta ne-am dus la sala, la aparate, ca sa-mi testeze forta in membre... adica sa vada cat pot sa imping cu picioarele (am reusit doar 55 kg) si cat pot sa ridic in brate(doar 45 kg), dar nu mai mult de 3 ori... Hai, la brate a fost usor, dar la faza cu picioarele a fost naspa, ca ma gandeam la o povestire auzita acum ceva timp de la cineva care a fost la sala si a auzit-o pe gagica de la presa aia de picioare cum a tras o mare basina, de a auzit-o toata sala... asa ca ma tot gandeam sa nu cumva sa mi se intample si mie asa ceva... Slava Domnului! nu am patit asa rusine si totul a fost ok, dar nu am putut sa ma abtin sa nu-mi inchipui ...

A urmat apoi un test al plamanilor, pt care a trebuit sa suflu cu putere intr-un tub de carton lucios, care masura intensitatea suflului. A iesit bine si testul ala, desi dupa ce am terminat nu ma mai puteam opri din tusit... Si a fost naspa ca i-am murdarit aluia tubul cu ruj de buze... dar nu conteaza, ca oricum il arunca...

Buun... am terminat cu toate, mi-a printat John toate hartiile, mi-a zis sa am grija, sa beau apa, sa nu mai fiu asa deshidratata, ca nu e sanatos(asta stiam si eu, dar am uitat sa beau)... si gata... asta a fost tot. A ramas sa mai vin sambata viitoare, tot la 10:30 pt ca aparatul ala care mi-a monitorizat inima la un moment dat s-a oprit, asa ca masuratorile au fost compromise... deci sambata o sa mai pedalez o data...naspa... dar nu am ce face.

Dupa ce s-a terminat totul m-am dus jos la sala si mi-am facut cele 15 minute pe eliptica(fara 3 de relaxare, ca si asa eram destul de obosita), apoi cele 3 grupe de cate 15 pt brate, apoi la fel pt abdomene, apoi am mai facut eu cateva chestii si pt picioare si in sfarsit m-am dus si la balaceala. Am facut si 20 de bazine, dar deja ma luase cu ameteala, ca nu dormisem toata noaptea din cauza proiectelor, apoi ma strofocasem si la sala... deci am facut 5 minute sauna, 10 la abur si gata... m-am indreptat spre casa... Dar nu am ajuns asa repede precum vroiam pt ca am intrat intai la un magazin Peacoks ca sa-mi iau si eu ceva dragut pt interviul de marti...

Am stat vreo ora si pe acolo, ca nu aveai voie decat cu cate 4 umerase in cabina de proba, asa ca am stat la coada de 3 ori, dar intr-un final mi-am luat o rochita haioasa de dantela neagra, pt Craciun, Revelion si ce-o mai necesita dantela neagra si umeri goi, apoi mi-am gasit o fusta neagra, mai lunga cu o palma peste genunchi, mulata dar f elastica, mi-am mai luat o bluza haioasa cu imprimeu de leopard, doar ca e pe culoarea roz... e mai fistichie asa, mai de disco, ca atunci cand vine Adina am decis sa mergem la Ministry of Sound... si mi-am gasit si o bluzita finutza, neagra, si cu o fundita de saten pe piept... asta e pt interviu, ca o sa-mi iau fusta neagra, bluza neagra si sacoul visiniu, pt contrast... si ... de fapt asta era piesa de rezistenta a tinutei... mi-am gasit si pantofi negri de lac, cu toculetz de vreo 3-4 cm, dar f f simpatici... am o slabiciune pt pantofii de lac... imi plac mult de tot... nu stiu de ce am uitat de fiecare data sa-mi iau... dar acum am revenit la vechea dragoste, adica pantofii de lac... tin minte ca am avut o pereche cand eram mica, poate de-o seama cu Eva, adica vreo 3 ani... si stateam in curte la mamaie, pe olita... si a aparut o rama langa piciorul meu... iar reactia mea a fost: Mamaiee, vino repede ca a venit serpisorul si imi mananca pantofiorul... !!! Deci pantofiorul era important, nu altceva...

Si... mama cred ca poate sa confirme lucrul acesta, cred ca cu perechea asta de pantofi de lac chiar am si dormit in seara cand i-am primit... parca astia au fost... Ma rog, cert este ca acum am revenit la vechea mea iubire cu pantofii de lac si cred ca de acum nu o sa o mai uit niciodata...

Intr-un final, supta de energie si chelita de bani, dar plina de incredere si f fericita, am ajuns pe la 15:30 acasa. Nu am mai putut decat sa ma dezbrac si sa ma culc... altceva nimic... iar dupa ce ma trezeam, urma sa ma apuc din nou de proiectul pt marti, ca neaparat vroiam sa scap de el cat mai repede...

Dar, din nou un sms mi-a schimbat tot cursul serii, pt ca m-am trezit pe la 20:30, si am vazut ca imi daduse Izabell sms - ca urma sa mergem la petrecerea la care ne invitase Sandra saptamana trecuta, petrecere care mie imi iesise de tot din minte, ca, prima data in viata mea, mai mult m-am gandit la proiecte decat la petreceri... Ma rog, ce sa fac, m-am sacrificat, pt ca venea toata lumea... si a fost tare misto... doar ca eu, daca am vazut asa tarziu sms-ul, am reusit sa intarzii vreo 20 de minute, adica in loc de 10 jumate la McDonalds'ul de la Kings Cross, am ajuns abia pe la 10:50...Fetele deja inghetasera, dar am mai stat totusi inca 15 minute sa o asteptam si pe Maria Giulia, asa ca nu am fost chiar ultima. In sfarsit, intr-un final ne-am intalnit toate 5, adica eu, Izabel, Akoran, Maria Giulia si Ayesha.

Si... ca sa vedeti cat sunt de cretini unii baieti si cum chestia asta cu idiotenia si cretinismul este internationala, va povestesc urmatorul episod: deci... 5 fete, toate zgribulite de frig, se indreapta spre o statie de autobuz 390 care sa le duca spre clubul The Egg... pe niste rahaturi de trepte stau 2 handicapati si o proasta... toti 3 beau dintr-o sticla de Vodka... la un moment dat, dupa ce trecem noi 5 de cei 3 retardati, unul dintre ei, ca sa dovedeasca cat este el de jmecher cu jm mare... prinde curaj si striga dupa noi: Hey girls, anyone want to suck my dick???

Stai asa si te gandesti un pic... in fiecare zi mai citesc prin ziarele astea cum e injunghiat cate un adolescent la coltul unei strazi sau prin nu stiu ce bar... si de cele mai multe ori imi este mila de personajul injunghiat... si ma gandesc... vaii... saracul... era si el cu prietenii si l-a injunghiat asa, cineva... din senin... pac... a venit langa el, l-a salutat si apoi i-a bagat cutitul in piept... Ete hai ca nu e chiar asa... fiecare crima are povestea ei... deci, atunci cand esti asa tare in gura, trebuie sa te gandesti daca ai si spate sa sustii taria asta... pt ca, acum revin la faza cu retardatul ala, daca una dintre noi avea pantofi cu toc cui, isi scotea pantoful, ii scotea labagiului aluia macar un ochi, iar apoi se incalta si plecam toate 5 fericite, normal, dupa ce-i trageam macar inca un sut in bijuteriile de familie... ma intreb, chior si impotent, oare tot asa tare in gura mai era pustanul ala? sau se resemna si isi vedea de barbutul cu amicii...Ma rog, episodul asta m-a pus un pic pe ganduri... cred ca o sa ma duc la sala si la lectiile de auto-aparare, ca tare mult mi-ar placea sa-i trag o data o bataie unuia d-asta cretinoid, care se ia de femei pe strada...

Dar, in afara de acest incident, care puteam nici macar sa nu-l mentionez, pt ca nici una dintre noi nu s-a obosit sa-i raspunda retardatului ceva, pt ca sunt fete destepte, deci in afara de asta, nu s-a intamplat absolut nimic spectaculos. Pot doar sa mentionez ca am mers prima data cu taxiul in Londra, si chiar am incaput toate 5 pt ca in spatele soferului mai sunt 2 scaune care se rabateaza, deci Ako, Iza si Giulia au stat pe bancheta, iar eu si Ayesha am stat fiecare pe cate un scaun... oricum, clubul era f f aproape, ca nici nu am avut timp sa-mi pun centura, ca am si ajuns... am dat fiecare cate o lira jumate, si gata... a fost ok... dar misto rau taxiurile lor...

In fata clubului era coada... noi am intrat repede pt ca Izabel trimisese mail sa ne treaca pe guest list... iar coada la guest list era mult mai mica... asa ca am scapat de plata celor 12 lire, cat era intrarea in club(pai cu banii astia mai imi luam o pereche de pantofi). Cand sa intram... soc... trecem intai printr-o poarta metalica, precum in aeroport, apoi deschidem gentile, ni le controleaza o gagica.... si ne confisca pachetele de guma... si mie si lui Izabel... injuram fiecare pe limba ei si ne indreptam spre garderoba... aici, alt soc... vrei sa lasi geanta - 2 lire, vrei sa lasi haina 1,5 lire... mama... ce scoruri... lasam hainele si pastram gentile... apoi intram in club...de fapt nu era chiar un club... unde am intrat noi era un mare cort, erau cateva canapele de piele, albe, cateva masute, un bar, un dj, dar nu f multa lume... era cam gol... o vedem pe Sandra, ne ducem la ea, o salutam, ii multumim ca ne-a trecut pe lista de invitati... ii admiram rochia... avea o rochie pe ea care era neagra dar avea desenate toate oasele dintr-un schelet, iar cand trecea nebuna prin anumite locuri unde era lumina d-aia de neon mov, nu se vedeau decat oasele scheletului ... f f haioasa

Ne-a zis ca mai sunt 2 etaje si 4 discoteci, asa ca sa mergem pe scari in sus si sa vedem totul... super tare, n-am ce zice... numai muzica house, techno-dance, aburi parfumati, ceata, lasere, toata lumea bine-dispusa, nimeni nu avea chef de scandal... noi am dansat in cercul nostru, nu ne-am bagat cu nimeni in seama... cand se facea prea cald ne duceam afara cu Izabel, pt ca era singura care fuma, si tot asa... a fost super misto sa fim doar noi, fetele, pt ca de obicei baietii sunt enervanti, se imbata, se iau de alte fete sau se plostesc de tot, de iti strica toata seara...

A fost super tare faptul ca din 10 in 10 minute din fata clubului pleca un microbuz catre Kings Cross, pt ca de acolo poti sa iei orice spre orice directie... e un mare nod al mijloacelor de transport... chiar am scris si un post despre el:

http://studentalalondra.blogspot.com/2008/10/vineri-24-oct-2008.html.

In rest, ce sa va povestesc... am baut cate o tequila cu fetele... dar aici tequila are 250 ml, deci pot sa va spun ca era asa mic paharelul ala, ca nici nu am simtit-o... asa ca nu am mai vrut-o si pe a doua... Mi-era pofta de-un Bacardi, dar nu aveau, asa ca mi-am luat o Smirnoff Ice... ca era cam tot acelasi lucru... F buna la gust... bautura de femei...

Spre dimineata ni s-a facut in sfarsit somn, asa ca ne-am luat hainele de la garderoba lor de 1 lira jumate si ne-am dus spre Kings Cross, de unde ne-am imprastiat fiecare pe la casele noastre. A fost draguta iesirea, in primul rand ca nu a fost programata si in al doilea rand ca am reusit sa ne adunam apoape toate. Doar Milk nu a putut sa vina pt ca o ajuta pe prietena ei cu bagajele, ca a doua zi urma sa plece spre Thailanda.

Am promis noi ca o sa mai mergem, dar eu sunt sigura ca a fost prima si ultima oara in combinatia asta. Pt ca Izabel pleaca in Spania inainte de Craciun, Milk pleaca in Austria pe 14 decembrie si vine dupa Craciun, de Maria Giulia nu prea m-am lipit, Ayesha nu prea a fost incantata de muzica, de Ako nu stiu nimic, iar eu nu stiu care imi va fi programul pt luna ianuarie... deci o sa consider ca asta a fost tot.

Am ajuns cu bine acasa, in patul meu si m-am culcat... fericita, pt ca ultima oara cand am fost intr-un club a fost in primavara, cand am fost in Spice cu Edy, Miky si cumnatul ei... dar distractia a fost la fel ca atunci...adica de nota 10...

PS. va pun si o poza cu mine si cu masca... dar sa nu va speriati... sunt super sanatoasa... la cap nu le am eu pe toate, dar unii chiar admira chestia asta, iar cui nu-i convine... fuck off..nu?

Nunta splendida in Liban

Celor dintre voi care isi doresc sa se marite le doresc o nunta ca cea de mai jos ... o nunta aproape perfecta, simpla, dar cu stil si bun gust... un singur lucru as schimba: ginerele...:)

Enjoy!

http://www.zuzafun.com/wedding-in-batroun-lebanon

Radare pe DN 1 - Adica mi-e dor de Romania!

Stiu ca o sa aveti un week-end prelungit si o sa plecati la munte, asa ca iata cateva informatii pretioase:

Amplasari radare / camere video DN1 Bucuresti Azuga

Politistii au explicat ca pe DN1 au introdus un sistem omologat de BRML, care foloseste asa numitele bucle inductive.

Acesta este plasat la cel putin 6 din cele 49 de camere dintre Bucuresti si Brasov. Principiul de functionare al buclelor inductive, conform specificatiilor producatorului cu care colaboreaza Politia Romana, este urmatorul: in fata unei camere video sint implantate in asfalt, pe fiecare banda de mers si la o anumita distanta unul de celalalt, cite doua perechi de conductori electrici ce actioneaza ca niste senzori. Acestia sint pozitionati aproximativ la 5-7 metri de camera pe banda unu, la 1-2 metri pe banda doi si la inca 1-2 metri pe banda trei. De fiecare data cind prin zona trece un autovehicol, fiecare senzor ii creeaza o semnatura magnetica unica, iar daca semnatura corespunde la ambii conductori, se masoara defazarea in timp si astfel se stabileste viteza. Daca aceasta depaseste limita legala, un semnal este transmis la camera video, care fotografiaza imediat numarul din spate al masinii in cauza.

Sistemul este omologat de Biroul Roman de Metrologie Legala, conform certificatelor de omologare ce ne-au fost puse la dispozitie.

Camerele cu bucla inductiva care functioneaza, deci, si ca radar, sint amplasate pe stilpi in urmatoarele zone: Balotesti, Ciolpani, Puchenii Mari, Barcanesti, Comarnic, Sinaia.

Iata si lista locatiilor cu radare pe traseul Bucuresti - Azuga DN1.

1 Aerogarii stalp consola stanga, intersectia ANTENA 1, aeroport Baneasa, Ion Ionescu de la Brad

2 INMH stalp consola stanga la 50m de intrarea la INMH

3 INMH stalp consola dreapta la 50m de intrarea la INMH

4 Academia Politie stalp simplu 10m pe Erou Iancu Nicolae, in scuar

5 Academia Politie stalp consola colt dreapta, pe DN1 ,cu 25 m inainte de intersectia Gradina Zoologica

6 LUKOIL Otopeni stalp consola partea stanga, la cca 1000m dupa coborarea podului de la centura

7 AGIP Otopeni portal 24m la breteaua de intrare in aeroportul Otopeni

8 Balotesti pasarela existenta in dreptul drumului spre centrul comunei Balotesti

9 Tancabesti stalp AND dreapta, in dreptul statiei particulare de benzina

10 Ciolpani pasarela existenta in dreptul statiei Petrom

11 Barcanesti portal 19m la raspantia cu drumul de centura,intrarea in Ploiesti

12 DN1A Rompetrol stalp consola stanga,pe varianta DN1, in dreptul intersectiei cu DN1 A spre Buftea

13 METRO Ploiesti stalp simplu in scuarul sensului giratoriu de la Metrou Ploiesti

14 Sinaia inters. DN Targoviste stalp consola dreapta, la intersectia cu DN7 Targoviste

15 Sinaia portal 17m la 100m de intersectia cu DN Targoviste, in drepul primelor hale MEFIN

16 Sinaia Ferdinand stalp simplu in centru, B-dul Ferdinand (stalp beton)

17 Sinaia Ferdinand stalp consola la iesire Sinaia, intersectie cu varianta spre gara

18 Busteni stalp consola dreapta, bld. Marasesti, in dreptul drumului spre Gura Diham

19 Azuga stalp simplu dreapta,in dreptul caii ferate