marți, 9 septembrie 2008

Ultima carte citita


Cu 3 zile in urma o colega mi-a dat sa citesc o carte care pot sa spun cu mana pe inima ca mi-a schimbat cu 180 de grade modul in care am gandit pana acum(sper doar sa nu uit prea repede invataturile pe care le-am adunat din ea, ca eu asa fac tot timpul). Este vorba despre cartea The Secret, scrisa de Rhonda Byrne, in colaborare cu o multime de specialisti, doctori, oratori si profesori. Cred ca au fost alesi pe spranceana, cei mai "cu har" oameni cu putinta, pentru ca rezultatul final este absolut minunat. Nu mai vroiam sa o las din mana pt ca eram curioasa sa vad despre ce este vorba... si cand am aflat ca Secretul este de fapt un lucru f simplu care se numeste :LEGEA ATRACTIEI m-am mirat cat de simplu si usor se pot face lucrurile daca stii sa gandesti pozitiv si sa atragi spre tine fortele Universului.


La sfarsitul cartii scrie cate un pic despre fiecare dintre cei care au ajutat-o pe Rhonda sa realizeze aceasta carte si mi-a facut o mare placere sa-l descopar printre colaboratori pe John Gray, doctor in filozofie, autorul delicioasei carti "Barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus", bestsellerul nr 1 in domeniul relatiilor din ultimul deceniu. Cartea lui am citit-o intr-un moment in care relatia mea cu partenerul cu care eram deja de 4 ani deja ajunsese intr-un punct mort, certurile faceau parte din meniul zilei, mi se parea ca doar se face ca nu intelege anumite lucruri, asa ca dupa ce am citit cartea am reusit sa resuscitez relatia, care a mai durat inca 2 ani. Mie personal mi-au placut la nebunie dialogurile haioase si modul in care explica el in carte limbajul martienilor si ale venusienelor. O carte super haioasa in care este imposibil sa nu va regasiti si voi.


A mai participat la realizarea cartii The Secret si Jack Canfield, cel care a adunat si a pus cap la cap minunatele povestiri din seria Supa de pui pentru suflet.Toate cartile din aceasta serie sunt f f reale, calde, poate chiar prea lacrimogene(dar asta pentru ca sunt adevarate, nu inventate si romantate), dar toate au capacitatea de a ne umaniza un pic cu povestile frumoase pe care le aduc in sufletele noastre. Eu am citit Supa de pui pentru suflet de mama chiar cand eram insarcinata, pt ca mama mea a vrut sa-mi faca o surpriza si pot sa spun ca a reusit din plin. Povestioarele din carti mi-au incalzit sufletul, care atunci era destul de impietrit, iar serile in care eram singura in casa au fost alinate cu mare succes de povestirile din acest gen de carti. Am mai citit si Supa de pui pentru sufletul indragostitilor, Supa de pui pentru suflet de copil, Supa de pui pentru suflet... mi-au placut la nebunie absolut toate si nu reusesc sa spun daca e vreuna favorita mea. Toate si-au facut treaba si mi-au hranit sufletul. Toate mi-au placut!!


Dar, sa revenim la The Secret: cartea este inaltatoare, cu o grafica superba si, pe mine (desi credeam ca sunt destul de optimista) chiar m-a facut sa deschid ochii mai bine si sa-mi dau seama ca intotdeauna este loc pentru mai bine. Am inceput deja sa aplic tehnicile de recunostinta pe care le-am invatat din carte si o sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor.


luni, 8 septembrie 2008

Summer Slam (doar pt.pasionati) - partea I


Joi seara a fost o seara magnifica pt iubitorii de wrestling(asa, ca mine). Toata lumea aputut sa vada pe Sport.ro o transmisie din Cleveland, unde a avut loc marele eveniment al verii, numit Summer Slam, la care au participat peste 15.000 de spectatori. La aceasta intalnire posesorii de centuri le pun in joc si se lupta cu cei care si-au castigat acest drept. In general luptele sunt intre cei mai tari dintr-o anumita categorie, adica "la creme de la creme".

A fost o seara minunata si plina de suspans pt ca am asteptat cu nerabdare meciul dintre The Undertaker si Edge, denumit de Vicky Guerero, sotia celui din urma :Hell in a Cell.

Primul meci a fost intre MVP (prescurtarea de la Montel Vontavious Porter) si Jeff Hardy. Trb sa recunosc ca favoritul meu dintre cei doi este Jeff, pt ca e f tinerel, are vreo 31-32 de ani, tot timpul are parul colorat in diverse culori, isi face codite si tot felul de chestii dragutze in cap si arata f f bine si la fizic. Din pacate, a mancat bataie de la MVP pt ca la un moment dat a intrat Shelton Johnson in ring, Jeff a fost distras, iar MVP a profitat de situatie si a reusit sa-l tina imobilizat la podea cat timp arbitrul a numarat pana la 3.... pacat.... sper doar ca Jeff sa mai aiba ocazia sa-si ia revansa.

Urmatorul meci a fost un meci intre 2 echipe mixte; cele doua centuri de campioni au fost puse la bataie de Mickie James, campioana la femei si jamaicanul Kofi Kingston, iar aspirantii au fost glamazoana Beth Phoenix si italianul Santino Marella. Vai...Trebuie neaparat sa vedeti clipul de intrare al lui Marella... va cracanati de ras: incepe cu italianul conducand un Ferrari rosu, apoi urmeaza o imagine cu o farfurie cu spaghetti si pe fundal se vede steagul Italiei...fondul sonor cuprinde o ineptie de-a lui Marella, care spune: Only great things comes form Italy.... daaaa.... cata modestie, ce sa mai povestim. Acum am avut un soc cand l-am vazut, ca si-a lasat sprancenele sa creasca pana s-au unit... el zicand ca este un semn al inteligentei... eu ma cam indoiesc, dar ... anyway... sa nu alocam prea mult spatiu pt Marella, pt ca mai avem multe Superstaruri in asteptare.

Deci...meciul incepe... toti cei 4 sunt in ring, Marella se hotaraste ca el incepe, dar si-o ia repede in bot de la Mickie James, care ii aplica un drop-kick si il lasa lat. Beth face repede tag-ul, adica il atinge pentru a putea avea dreptul de a intra in ring si de a se lupta.Eh... cert este ca pana la urma cei doi au pierdut centurile in favoarea glamazoanei si a italianului, care, de fericire, a sarit in carca ei, iar aceasta i-a facut jocul pana la capat si l-a dus pe umeri pana la vestiare, spre deliciul spectatorilor.

Cel de-al treilea eveniment al serii a fost aparitia in ring a lui Sean Michaels, alaturi de frumoasa, as putea spune chiar superba lui nevasta, Rebecca. Femeia arata demential, desi avea o simpla pereche de blugi si un blazer lung, din fas negru, strans la mijloc cu un cordon, dar se vedea ca are niste picioare lungi superbe, ca de Barbie, parul lung si blond ii atarna frumos de tot pe spate, usor ondulat, dar avea un machiaj super finutz si f misto realizat din care doar ochii ii ieseau in evidenta, fiind machiati in genul "smokey eyes". Era f emotionata, se vedea ca e trista pt ca avea lacrimi in ochi si il tinea strans de mana pe d-l Wrestlemania, supranumit si Heart Break Kid. Toata sala era in picioare si multi aveau bannere pe care scria H B K, ceea ce mi s-a parut super dragut.

Sean Michaels si-a inceput discursul spunand ca e prima oara in viata lui cand ii va asculta pe doctori si se va retrage din wrestling, pt ca are deja probleme cu vederea, dar ca au inceput sa-i revina si vechile probleme la genunchi si la coloana pe care le ignorase in ultimul timp... pana aici... toate bune si frumoase, doar ca in mijlocul discursului emotionant se aude deodata melodia de intrare a lui Chris Jeriko. Acesta intra nervos in ring, il sageteaza cu privirea pe Michaels, se aseaza in fata acestuia, ca un cocos si il priveste de la o distanta de 5 centimetri, incepand sa-i spuna sa nu fie las si sa recunoasca in fata tuturor ca de fapt Chris este motivul principal al retragerii lui... iar Michaels, calm, ii raspunde ca ... da... el este motivul pt care renunta la lupte, adaugand spre consternarea lui Chris ca niciodata acesta nu va putea sa se ridice la nivelul lui, adica a lui Sean Michaels... Orbit de furie si suparat de replica usturatoare a lui Michaels, Jeriko isi ia avant si ii trage lui Michaels o mare bucata in fata.... problema este ca nu stiu cum dreaq se face, dar asta se fereste, iar Rebecca incaseaza in plina figura pumnul lui Jeriko, prabusindu-se ca o baliga....blonda, ce-i drept...scene destul de tragice... asta e cazuta pe jos, in mijlocul ringului, Michaels e innebunit de furie, dar ii tremura si mainile de ingrijorare... bine ca dupa cateva secunde Rebecca a inceput sa-si miste usor degetele de la o mana... faza mai tare este ca si Jeriko parea destul de ingrijorat, adica e clar ca nu vroia sa o cafteasca pe biata femeie, dar asta e...pleaca miseleste in vestiare si nu mai apare pana la sfarsitul serii.

duminică, 7 septembrie 2008

Crimele din Midsomer

De ceva timp, mai exact, de vreo 4 - 5 ani incoace, am descoperit ca imi plac foarte mult filmele politiste, dar nu neaparat cele de tip hollywoodian, ci filmele un pic invechite, care te duc initial pe piste false si in care politistii au nas de copoi, facand niste legaturi remarcabile intre diverse evenimente relativ disparate; nu imi plac in mod deosebit filmele in care pt prinderea unui criminal se fac analize ADN asupra unui fir de par amarat, gasit intr-o masina, intre schimbatorul de viteze si marginea covorasului de pe jos(cum dreacu de l-a vazut frate acolo?daca era de la pisica victimei? cum mai rezolvau cazul?) sau arata imagini socante cu cadavre grotesti, ce imi fac firele de par de pe ceafa sa se ridice... si sa aprind lumina in camera... de frica...


Ma pasioneaza mai mult gandirea simplista prin care se analizeaza un muc de tigara aflat intr-o scrumiera, pe o masuta de cafea veche de 100 de ani, sculptata in lemn de nuc, aflata intr-o sufragerie decorata in stil englezesc, cu canapele si fotolii vechi, cu huse inflorate; mi se pare super tare cand detectivul retine nuanta de ruj de pe filtrul tigarii si... dupa vreo 40 de minute de film, se intampla sa revada aceeasi nuanta de ruj pe buzele unei super lady, care intamplator avea cel mai tare alibi, dar care se afla la nu stiu ce petrecere simandicoasa... si iata ca detectivul face legatura si gata!...prinde criminala... bine... ce am scris eu aici nu am si vazut in vreun film, dar era doar asa, un exemplu nevinovat.



Printre favoritele mele se numara serialul englezesc Midsomer Murders, difuzat in fiecare sambata si duminica, la ora 18:00 pe Hallmark Channel. In 2007 s-a turnat deja seria a 10-a, in care inspectorul-şef Tom Barnaby (John Nettles) revine împreună cu frumuselul si tinerelul detectiv sergent Dan Scott (John Hopkins ) pentru a elucida întâmplări sinistre, crime si mistere din mirificul peisaj rural din Midsomer. Acestia reusesc sa descopere o realitate dura, in care planeaza primejdia si moartea, dincolo de imaginea fabricata, idilica si calma, de ilustrata de vacanta a vietii de la tara.



Imi place sa cred ca toata povestea asta a mea cu plecarea in Anglia a avut si un pic de ajutor cosmic... glumesc, desigur, dar trebuie sa recunosc ca mi-ar placea tare mult sa ajung si prin partile rurale ale Regatului Unit, mai precis, tare as vrea sa vad live locurile incarcate de mister din serial. Din pacate, am aflat din Wikipedia ca sunt doar niste decoruri si ca Midsomer County nu exista cu adevarat, dar filmarile au fost facute in Long Crendon - Buckinghamshire, in Waddesdon Manor - Waddesdon - Buckinghamshire si in Wallingford - Oxfordshire; asa ca, daca o sa am drum pe acolo sigur o sa ma duc sa vad si niste castele vechi, in stil englezesc, construite din piatra innegrita de timp, cu gradini pline de flori multicolore si alei umbrite de copaci batrani.

Nu va spun mai mult, decat ca, de obicei, se intampla cam 2-3 crime, iar criminalul este de fiecare data persoana care apare la inceputul episodului f f nevinovata si care, de cele mai multe ori, se face chiar ca nu o cunoaste pe victima.

Vizionare placuta tuturor si sa va ganditi la mine cand o sa va uitati la serial.

PS. imi placea si Colombo, cand il difuzau, dar in America nu am ajuns inca...:(

joi, 4 septembrie 2008

Despre Wrestling...asa, ca fetele




Acest post(ca asa am citit eu ca se numesc articolele astea pe care le scriu bloggerii si le posteaza) este dedicatie speciala pt fosta mea colega de la dept de plati externe din cadrul UPA, Daniela Cojocaru... si asta pt ca a fost si inca este singura persoana cu care mai pot sa discut si eu un pic despre wrestling... de fapt, mai degraba despre wrestleri...de acum incolo numiti pe scurt si mai pe romaneste - Luptatori.

De mult aveam in cap acest subiect pt ca multa multa lume chiar nu intelege wrestling-ul si nu stie exact cu ce "se mananca"... si ma gandeam ca este totusi nevoie de ceva informatii proaspete aici pe blog, ca doar nu o sa scriu ce mananc la pranz sau daca mi-am baut cei 2 litri de apa pe ziua respectiva. Site-ul pe care pot intra curiosii este http://www.wwe.com/superstars/. Este cel mai complet si actualizat site, dar la fel de bun este si http://www.sport.ro/, desi acolo o sa vedeti mai multe dive, decat luptatori. Ma rog, si meciurile intre femei sunt haioase, dar parca nu au stralucirea celor dintre barbati...parerea mea...stiu ca unii sunt chiar innebuniti dupa "cat-fight"...

Am ales pt inceput doar sa-i enumar repede-repede pe luptatorii mei favoriti: zapacitul John Cena, musculosul Batista, linciurosul, dar totusi simpaticul Triple H, blondutzul Chris Jericho, superbul CM Punk, absolut minunatul Jeff Hardy, interesantul Mr.Kennedy, dar o sa va informez pe parcursul blogului si cine cu cine se mai bate sau ce echipe iesite din comun s-au mai facut (ultimul exemplu de echipa neasteptata: John Cena si Batista - doi dintre favoritii mei).

Binenteles ca nu o sa-i uit nici pe luptatorii care nu-mi plac deloc... ma refer mai mult la fizic, pt ca nu ma consider eu in masura sa le analizez prea profund stilurile de lupta sau tacticile adoptate... dar am si eu antipatiile mele si o sa incepem cu italianul care se crede un adevarat playboy- Santino Marella, continuam cu "mortul viu" Undertaker si fratele lui, Kane, umflatul de Umaga, batranul si expiratul Shean Michaels, nasparliul JBL, nebunul care te fulgera cu ochii - Randy Orton, oribilul cu dintii galbeni Snitsky, super enervantul englezoi William Regal, ingrozitor de marele Big Show, flocosul de Carlito, oportunistul Edge, hidosul indian The Great Khali, irlandezul Finley, insotit intotdeauna de piticul Hornswoggle, care de curand am aflat ca este de fapt chiar fiul lui, Jim Morrison, pt ca nu-mi plac barbatii care poarta haine lungi de blana si... cred ca e de ajuns pt inceput...prea multe nume...

Deci... concluzie: toti cei de mai sus fac parte din categoria Superstar-urilor din Wrestling; toti au avut sau inca mai au cate o centura pe care o pun in joc din timp in timp, astfel incat sa avem si noi, telespectatorii, la ce sa ne uitam...Si cel mai misto este ca sunt create in mod magistral anumite conflicte intre luptatori, astfel incat luptele sa fie f f palpitante.

Despre astfel de conflicte o sa va mai povestesc eu cat de curand pt ca vreau pt moment sa va fac curiosi si sa cautati pe google fiecare dintre numele celor de mai sus.

Patrice - Soul Storm




Hi hi hi ... abia astept sa vad cum este totul in noua casa ... de fapt ma intereseaza mai mult altceva...oare o sa pot sa ascult muzica la maxim? M-am indragostit rau de tot de Patrice (mai exact de vocea lui... asta ca sa fie mai clar :)) - am auzit ca este nepotul lui Bob Marley....hmmm... aschia nu sare prea departe... cica tot albumul lui este absolut superb... pt moment mie imi place doar o melodie, dar pot sa spun ca melodia asta imi incepe ziua, le innebuneste pe fetele mele de la servici si imi incheie ziua.... deci... cautati-o ... se numeste Soulstorm (sau Soul Storm - am gasit-o pe net in ambele variante).

Am mai jos si cuvintele, pt cine se va indragosti iremediabil de aceasta melodie... asa cum am patit eu...

Verse
Now we're walking down an alley
No I'm talking spiritually
We got one eye on the future
And the other on our money
And all our feeling goes dead
When we switch on that channel
So over fed with the terrible flannel
Try to switch off my head
Use my soul instead
So I'll get ahead of these things
I said

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere

Verse
I was taught that talk is cheap
And I have learned that love is deep
God gave me my soul to keep
So I talk love a whole big heap
And I will not point a finger
For it is timeless and will linger
I keep my own words down so I won't drown
Repeat one more time and don't hinder

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere (2x)

Verse
Some people might be wondering
Is his head in the clouds and no ground under him
What the so and so's he on about
So I'll just break it down down (no doubt)
I got up out of bed one misty morning
Found myself sitting there and brainstorming
About how to be true without being corny
Do some soulsstorming
Must be the benefit of the global warming
I realised that there ain't no harm in
Planting soul and a little farming
Do some soul farming

Chorus
There's a soul
Soul
A soulstorm everywhere
It's a everywhere
Everywhere
A soulstorm everywhere (4x)

(http://www.onlylyrics.com/)

Enjoy!!

luni, 25 august 2008

CFR-ul nostru

Pana sa va povestesc despre sistemul de cai ferate londonez, intai vorbim despre CFR -ul nostru.
Ehe... fratilor, desi mi-am promis solemn ca nu mai calc pe litoralul romanesc niciodata... din motive usor de inteles, iata ca am dovedit ca sunt un om slab, fara principii, care si-a calcat pe inima si a plecat intr-o joi dimineata spre Gara de Nord via Constanta.

Am ales Constanta pt ca urma sa fie prima noastra iesire la mare cu Eva, si am vrut neaparat sa fie aici, mai aproape si sa nu implice un drum pana la directia Pasapoarte ca sa trec copilul pe pasaportul meu si sa ies cu el din tara. Si oricum, m-am gandit ca e mai bine sa mai gasesc si o piata cu fructe si legume proaspete, si cateva magazine alimentare care sa semene cat de cat cu magazinele cunoscute, de pe langa blocul nostru, speram sa gasesc macar un parculet cu leagane si tobogane pt Eva, daca soarele se va ascunde printre nori in vreo zi...

Dar sa revenim; ajungem dimineata la gara, stam o ora la Mc, ca toata lumea, bem un suc, mancam un cartof... sa mai treaca timpul. E bine inauntru... racorica, aer conditionat... dar, ca sa nu stai prea mult doar cu un suc in fata, cei de la Mc au grija sa dea muzica f f tare, astfel incat sa nu rezisti prea mult la nivelul revoltator de ridicat al decibelilor.
Ma uit curioasa pe geam, in timp ce urechile imi tiuie de bubuitul boxelor(deja gandul imi zbura catre Terminus-ul de pe Calea Victoriei, ca acolo era muzica asa de tare ca trebuia deja sa inveti sa citesti pe buze); vad lume multa, pestrita, de toate varstele, incepand cu rockeri cu rucsaci mari, cu cadru metalic, cu saci de dormit si corturi (pe semne se pregateau de trasee serioase, nu gluma... sau poate doar un week-end plin de betii pe Valea Cerbului...), rokerite machiate toate la fel, cu ochii conturati puternic cu dermatograf negru, f accentuat, unghiutze negre la maini si la picioare, neaparat un piercing pe undeva, toti cu blugii tociti (sunt dragutza ca zic tociti; asta ca sa nu zic jegosi), cu bocanci si tricouri negre cu diverse inscriptii macabre, sataniste sau, cele mai soft, doar cu nume de formatii celebre in lumea lor; cei mai temerari, au sandale contrafacute ( sigur nu sunt luate de la reprezentanta Himalaya), cu cureluse din material textil, cu arici si talpa de cauciuc; stau adunati cu totii in cete galagioase, in jurul unuia dintre ei care se plictiseste si zdrangane un pic la chitara inceputul unei melodii de la Metallica; mai vad fetite tuciurii cu fustitze mini de blugi, cu bluzitze colorate si transparente, slapi cu ata intre degete sau sandale cu talpa ortopedica de 10-12 centimetri, din pluta, Bucuria Piticelor, cu bijuterii d-alea kitch-oase din piata, lanturi de aur, bratari si cercei mari si lungi, din tinichea aurie, tocmai bune de pozat si de postat pe site-ul pitipoanca.ro; mai sunt si muncitori batuti de soare si bronzati cu maieu, care fac parte din generatia celor care au lucrat la CAP-uri, dar totusi imi este un pic de mila de babutzele sarace de la tara, niste amarate venite la cine stie ce ruda, la spital, motiv pt care acum sunt imbracate in doliu. A fost chiar ciudat cand am asistat la discutia intre o babutza cocosata si slabutza care avea nevoie la toaleta, intrase la Mc, dar nu avea cod d-ala de-l tastezi ca sa intri la toalete... eh... in Gara de Nord, la fel ca in absolut orice gara din Romania (spun Romania pt ca nu e corect sa generalizez, referindu-ma la vreo gara din Mumbai sau din Viena, asta ca sa iau extremele ... ramanem la Romania pt moment) este mare-mare tiganie si jeg, asa ca saraca femeia a incercat sa evite mizeria si duhoarea Wc-ului public si a vrut sa faca si ea o smecherie si sa foloseasca toaleta de la Mc, nestiind desigur de faza cu codul; m-am bucurat totusi sa vad ca tipa de la Mc a fost destul de amabila si a ajutat-o sa intre, desi sunt sigura ca pt faza asta ar putea sa aiba o lunga discutie cu seful ei... eh... pana la urma nu cred ca o sa o dea cineva afara doar pt ca a fost draguta cu o babutza; mie oricum mi-a placut mult sa mai vad gesturi d-astea marunte de omenie.

Daca intrati vreodata pe site-ul de la CFR o sa va mirati cand o sa cititi cate imbunatatiri s-au adus sistemului de cai ferate, respectiv introducerea in trenurile accelerata a unor vagoane specializate in care calatorii cu biciclete pot sa-si lase bicicletele pana la sosirea la destinatie... sincer, eu nu am vazut asa ceva, dar de fapt eu nu am vazut nici vagonul restaurant, pt ca era doar un compartiment cu o lada frigorifica plina cu sticle si un nene cu un cos de cumparaturi se plimba cu ele prin tren... ala era tot vagonul restaurant.

Dar eu am totusi o problema: v-ati uitat vreodata pe jos? A incercat cineva sa numere cate mii sau chiar sute de mii de gume de mestecat zac lipite pe pavajul din gara? De fapt, acest experiment se poate face absolut oriunde... pe orice trotuar, pe orice peron de la metrou, pe orice alee din orice parc... peste tot... gume de mestecat calcate, storcite, uscate sau mai moi, gri, negre sau de culoarea vantului turbat...

Si mai e ceva: nu o sa inteleg niciodata rostul biletului de intrare pe peronul garii, cand chiar in spatele angajatei care rupe bilete, stateau relaxati, mancand seminte, razand si injurandu-se intre ei, ocupand cate 2 siruri de cate 5-6 scaune, ca n-am putut sa numar exact, o satra de tigani cu pirandele si puradeii lor; ei, masculii, aveau mustati lungi, ascutite si negre "ca pana corbului", palarii negre si ciocate si savurau miezul semintelor prajite in ligheanul in care se spala pe picioare (cum ma speria pe mine bunica mea, cand eram mica si vroiam sa mananc seminte), scuipand pe jos seminte fara nici o jena, alaturi de soatzele lor cu cosite impletite si haine inflorate, cu rochii lungi cu buline si flori multicolore, in care predomina siclamul, verdele fosforescent, portocaliul si movul. Sa nu mai pomenesc si de negriciosii puradei, desculti si semi-imbracati, adica la bustul gol, imbracati doar cu o pereche de chilotzei gri, care injura ca birjarii si se alearga printre oameni, bagaje, stalpi, vagoane si locomotive, in speranta ca or gasi totusi pe jos vreo bancnota de 100 ron ceva. Am totusi o vaga banuiala ca aceste specimene nu au platit nici un fel de bilet de intrare pe peron si sunt mai mult ca sigura ca nici bilete de tren nu si-au luat...

In sfarsit ajungem si in tren...Eu am ales un accelerat pt ca m-am documentat bine pe infofer si am descoperit ca pana la Constanta facea exact la fel cat Rapidul, adica 4 ore jumate, deci alegerea trenului a fost motivata de acest lucru. In accelerat, toate sunt exact asa cum le stiti de acum 15 ani cand mergeati in tabara cu colegii din scoala generala... aceleasi banchete de scai maro pe care iti transpira fundul si de care ti se lipesc copanele daca ai proasta inspiratie sa te urci in tren cu pantaloni scurti, aceleasi brate metalice care se ridica sau se coboara, in functie de dorinta celui care isi plimba derrier-ul cu respectivul tren, aceleasi usi care se inchid asa de bine, incat cu greu reusesti sa le mai deschizi si asta neaparat cu ajutorul unui barbat cat de cat vanjos, aceleasi perdele prafuite si plasticoase, care nu au nici un rol, pt ca de estetica nici nu se pune problema, iar soarele oricum nu este filtrat de carpele alea, acelasi linoleu prafuit pe jos, iar la baie.... am intrat doar putin putin de tot si am fugit cu coada intre picioare si cu promisiunea in gand ca o sa mai rezist inca 2 ore fara sa folosesc asa numita toaleta, pt ca mirosul era insuportabil si oricum se simtea adierea de urina de la 3 compartimente distanta, toate chestiile alea metalice, adica vasul de wc si chiuvetica aia in miniatura erau mai mult decat jegoase si slinoase si mizerabile, apa cu care ar trebui sa te speli pe maini cand apesi pe pedala zacea in vasul ala metalic si ruginit care mai degraba mi-ar fi asigurat o hepatita B, iar hartia igienica era d-aia misto, reciclata, de culoare gri-cacaniu-cafeniu, ca sa ne inspire...care te zgarie daca faci greseala sa o folosesti in scopul pt care a fost ea produsa... oricum... ma intreb eu asa retoric... cine naiba foloseste hartie d-aia cand exista pe toate drumurile atatea feluri de servetele umede, uscate, parfumate, absorbante etc. Imi amintesc ca pana si bunica mea folosea servetele d-alea de 2000 lei pachetul, ii placeau si ei ca erau moi si fine... si 3 straturi dom'le...



Dar gata cu trenul... in sfarsit am ajuns in gara din Constanta... ura... ura... Lumea era la fel de colorata ca si in Gara de Nord; bine ca s-a gandit Mazare sa restaureze gara, ca era vai mama ei, cu treptele tocite si pasajele alea de sub linii erau luminate de cate un neon d-ala alb-gri, de ziceai ca intri in Zona Crepusculara, nu altceva.



Despre Constanta ... alta data, ca e mult de povestit

joi, 21 august 2008

Am unde sa stau... Uraaa!!

Chiar in ziua ultimei postari am aflat mai multe detalii despre viitoarea mea sedere in Londra; astfel, voi sta cu prietena mea Ana (viitoarea mea fina) si iubitul ei Edy intr-o casuta din cartierul Highbury - Islington. Este f aproape de facultate, doar 5 statii de metrou, si... spre fericirea mea nici nu e nevoie sa schimb metroul... pt asta ma bucur mult si binenteles ii raman datoare Anei ca mi-a facut lipeala cu gazda.

Aaaa... si ma mai bucura f mult faptul ca este super ieftina chiria, adica 230 lire pe luna... pai fata de 140 lire pe saptamana, cum ii propusesera aia de la facultate, eu zic ca e mare diferenta.

Abia astept sa ajung acolo si sa ma instalez... am atat de multe intrebari care se invart in interiorul capului meu ca niste fluturasi neastamparati...

Azi deja mi-am pus la birou afisul cu AMR 22, pt ca mai sunt 22 de zile pana imi intrerup activitatea. Dupa ce termin cu serviciul o sa fac AMR-ul pt data plecarii, dar pana atunci ma multumesc cu cel de la job.

Eh... cam atat pt moment... o sa caut pe net informatii despre cartierul unde stau...sper ca wikipedia o sa ma ajute...